Mica Bisericuță
așezată de veacuri în „Dâmbul Tuchii”, veghează ca o lumânare asupra satului și
credincioșilor săi, iar dangătul clopotului ne cheamă neîncetat la Sfânta
Liturghie.După datele cunoscute, rezultă că Biserica de lemn din Gurbești a fost construită în anul 1799. înaintea ei a existat însă o altă Biserică, tot din lemn, în proprietatea a două sate de pe Valea Roșiei, Josani și Gurbești. Vechea Biserică de lemn trebuie deci să fi fost construită cel puțin în veacul al XVII-lea, din moment ce pentru repararea ei se solicită, în 1744, fier de la stăpânul de pământ. în 1752, Meletie Covaci a văzut Biserica, scriind despre ea: „este de lemn, acoperită cu șindrilă”. Atât în Gurbești, cât și în Josani, în 1773, mai multe case sunt strămutate în vetrele de sat, aliniindu-se ulițele așa cum se prezintă azi. La câțiva ani de la alinierea satului Gurbești, când probabil Biserica nu mai corespundea din cauza vechimii, s-a construit Biserica actuală, azi declarată monument istoric și de arhitectură populară.
Lungimea construcției este de 10 m, iar lățimea de numai 4,4 m. Pe temelia scundă de piatră stă talpa groasă, ce susține cununile bătrânelor prinse în chiotori. O absidă de plan pătrat, decroșată, se adaugă navei dreptunghiulare. La tindă biserica este tăvănită, iar la naos și altar, boltită semicircular.
În anul 1851 Biserica a fost renovată. Atunci s-a adăugat grinda - tirant, legată de arcul dublou prin contrafișe cu „pop”, consolele adăugate peretelui în 'dreptul capetelor tirantului și tot atunci bârnele oblice dintre talpă și cosoroabă, cu scopul de a întări rezistența pereților, destul de subțiri. Mai târziu Biserica a fost tencuită atât în exterior, cât și în interior și văruită. În 1914 a fost învelită cu tablă zincată, iar în 1974, reînvelită.
Iconostasul, care anterior a fost pictat cu tema „Răstignirii” precum și registrul celor 12 apostoli, a fost acoperit cu vopsea în ulei de culoare albastră. În prezent mai sunt pictate ușile de la altar.
Biserica a avut încă din secolul al XVIII-lea manuscrise și cărți de valoare: - Mineiul scris de Pavel Dascălul din Muncaciu în 1714; -Chiriacodromionul tipărit la Alba lulia în anul 1699; -Mineiul, Râmnic, 1745; -Antologhion, Râmnic, 1745; -Strașnic, Blaj, 1773; -Octoih, Blaj, 1783; -Triod, Blaj 1800; -Octoih, Buda, 1826; -Sfânta Liturghie și Octoihul cel Mic 1890. Aceste valoroase cărți nu se mai află în incinta Bisericii din Gurbești. În prezent, în biserică se mai găsesc o Evanghelie din 1907 și Cazania din 1911.
Șirul preoților slujitori ai parohiei Josan-Gurbești-Goila: loan Iancu din Gurbești (1790), Săliștean Dumitru din Pocola (1915), Botiș loan din Lazuri (1921), Gherban Dumitru din Sohodol (1930), Ciolac Nicolae din Curățele (1926) suplinitor, Jude Nichifor - Paroh la Căbești-suplinitor, Ciuhandu Teodor din Roșia (1935), Ciuhandu Adrian din Roșia 1938, Stănescu Gheorghe din Regat, paroh la Căbești suplinitor (1940), Buda Aurel din Josani (1948). Din anul 1950 Bisericile din Josani și Gurbești devin filii ale Parohiei Remetea, preoți fiind: Gavril Rușianu din Bulgaria (1956), Roșu Octav din Beiuș (1950), Aronescu Gheorghe din Sud (1957- 1959), Negru Lucian din Alba (1959-1960), Straton Petru din Moldova (1961), Opărică Odorel din Moldova (1961-1965), Pârvu Vasile Veniamin din părțile Clujului (1966-1978), Laza Ioan din Meziad (1976-19920, Vlaş Toma din Vălani de Beiuș (1922-2019) și Andrei Guran, din 2019.
Referințe: David, Mirela Florentina, David, Marinel Gheorghe, Ianc, Viorel, Gurbești - pagini de istorie, Editura Buna Vestire, Beiuș, 2010, p. 22-24.
