Școala primară și gimnaziul le-a urmat în satul natal, liceul în limba sârbă la Timișoara și facultatea, secția română-germană, la Universitatea din Timișoara (1956-1961).
A fost profesor la Liceul „Samuil Vulcan" din Beiuș timp de 32 de ani (din 1961 până la deces). A fost un iluminator al spiritelor, un deschizător al ochilor minții și inimii elevilor săi. A făcut din misiunea sa un apostolat: a îndrumat pe cei frecventați de muze din perioada revistei Pagini de ucenicie ; a activat intens în cadrul Catedrei și a Cercului pedagogic de română, ajutând și îndrumând colegii tineri. Era sobru și cumpătat, insuflând pentru marile adevăruri, pentru bine, frumos, dragoste, pentru țara lui de adopție, România.În orașul în care a trăit și muncit vreme de peste trei decenii a lăsat sau amintire aparte elevilor, colegilor și concitadinilor săi.
” Şapte ani se vor împlini în luna mai 2000 de la trecerea la cele veşnice a profesorului Milan Martinov, care a oficiat timp de treizeci şi doi de ani la una din catedrele de limba şi literatura română ale Colegiului Naţional „Samuil Vulcan” Beiuş. Nimic nu te apropie de Dumnezeu cât strădania de a crea o opera desăvârşită, spunea Michelangelo. Prin opera desăvârșită realizată ca profesor de limba română, Milan Martinov a fost cu adevărat apropiat de Dumnezeu. Născut în satul Cenei din judeţul Timiş într-o familie de ţărani sârbi, absolvent al facultăţilor de filologie din cadrul Universităţii Timişoara, promoţia 1961, profesorul Milan Martinov a fost un iluminator al spiritelor, un deschizător al ochilor minţii şi inimilor elevilor săi. A fost unul dintre dascălii care au făcut din misiunea sa un apostolat, pentru că a lăsat multă lumină în urma lui, spre folosul discipolilor săi. Dascălul se mistuie și se dăruiește pentru idealul urmărit fiindcă „Altarul ca să fie și pietrele să fie / Cu inima și viața zidită-n temelie”,cum spunea Arghezi, consolidând mitul estetic al Meșterului Manole. Apostolatul dăscălesc este o misiune sfântă, care presupune jertfă, deoarece principala lui vocație este dăruirea. Spre a cuprinde lumina în sufletele elevilor se cere ca ea să ardă în sufletul dascălului. Nu întâmplător îl numea Goga “izvoditor al sufletelor, mag din basme”. Milan Martinov a dăltuit, în inimile tinere, iubirea de glie, de datini, de cântecul tradițional, de omenie, de tot ce înnobilează pe om. De-a lungul anilor, el a făcut și activitate de adevărat mecenat, îndrumând pe cei frecventați de muze din câteva generații de elevi din perioada revistei „Pagini de ucenicie”. A corectat creații în versuri sau în proză, făcându-se util tinerelor talent.Așa a fost și în cadrul catedrei și al cercului pedagogic de română, ajutând și îndrumând colegii mai tineri, dăruind, după modelul Mântuitorului, „lumină din lumină” în jurul său. Sobru și cumpătat a insuflat tuturor dragostea pentru marile adevăruri, pentru bine, frumos, omenie, pentru România, țara sa de adopție. De aceea dacă ar fi trăit azi, în vremea războiului din Iugoslavia, ar fi suferit mult văzându-i pe români uitând o prietenie tradițională cu sârbii din imediata vecinătate…” ( Rif Teodor, Apostolatul... ) .
A fost căsătorit cu Olimpia Martinov.
.jpg)
A urmat Liceul de fete din Caracal, județul Olt, iar apoi Facultatea de Filologie, secția română-germană la Timișoara, între anii 1957-1962. A fost repartizată profesor de limba și literatura română la Casa de Copii Beiuș (1962-1976), apoi, din 1976, a predat la Liceul Industrial Beiuș. Periodic a predat limba germană la Liceul ”Samuil Vulcan” și Liceul Pedagogic Beiuș.
Referințe : - Vasilescu, Stelian, Oameni din Bihor -dicționar sentimental, Vol. 1… p. 572.
- Rif, Teodor, Apostolatul unui dascăl – Milan Martinov – în: ”Luna cinstirii”, Foaie editată de Primăria Oraşului Beiuş, An. 7, Aprilie 2000, p. 5; - Dărăbăneanu, Ioan, Catedra Cimitirului din Deal , Beiuș, 2013, p. 153-156. (II, SS)
