S-a născut la Oradea la 10 iunie 1927, fiul lui
Ioan, profesor și Lucreția, casnică. A încetat din viață în 30 aprilie 2021.
A urmat
cursurile primare la Oradea, apoi Liceul Emanuel Gojdu (clasele I-II
între 1938-1940). Între anii 1940-1944, familia sa s-a refugiat la Beiuș, unde
a urmat clasele III-VII la liceul „Samuil Vulcan”. În 1944 a participat
voluntar ca elev de liceu sanitar în spitalul de campanie pe frontul de
eliberare din Apuseni. [1]
După eliberarea Ardealului, și-a continuat studiile (clasa a VIII-a) la liceul
„Emanuil Gojdu” din Oradea (1945-1946). Bacalaureatul l-a susținut la Oradea, în anul
1946. În perioada 1946-1952 urmează cursurile Facultăţii de Medicină Generală
din Cluj, luându-şi licenţa “magna cum
laude” cu media 10, fiind declarat încă atunci medic-doctor.
Încă din vremea studenţiei a fost numit preparator la Institutul de Anatomie Umană şi Chirurgie Operatorie la Institutul Medico-Farmaceutic Cluj, apoi extern la Clinica de Chirurgie Generală nr. 1 a prof. dr. Aurel Nana. “La numai un an după absolvirea facultăţii (1953) realizează prima inimă şi plămân artificial - C. P. 4 - din România (atunci printre primele patru din lume. Efectuează (1954) primele circulații extracorporale experimentale din România, inclusiv primele hemodiluţii în CEC. Între 1954-1962 este numit asistent universitar la Clinica de Chirurgie 1 a prof. dr. Aurel Nana, IMF Cluj… În 1957 obţine, prin examen, titlul de medic specialist chirurg în chirurgia generală, iar peste un an, în 1958, realizează experimental, primele transplanturi cord-plămân, la Cluj”. În 1956 se căsătorește cu Doina Bruda, studentă la IMF-Cluj, iar în 1958 realizează experimental primele transplante cord-plămân, la Cluj. Între 1958-1962 este președintele Clubului sportiv Știința - Cluj. În 1959 participă la primul Congres Internațional de chirurgie cardiovasculară, la Munchen. Din anul 1960 se specializează în chirurgie cardio-vasculară la Spitalul Fundeni din București. În anul 1962 pleacă ca şef de lucrări la IMF Târgu Mureş, unde devine prorector (1973). În anul următor s-a specializat în chirurgia cardiovasculară la Institutul Bakulev din Moscova, sub îndrumarea profesorului I. V. Burakovski. La întoarcere a înființat Clinica de chirurgie cardiovasculară din Târgu Mureș. Între 1963-1964 a fost prorector al Institutului de Medicină și Farmacie, Târgu Mureș. În 1964 susține teza de doctorat la IMF-Cluj, cu titlul: „Cercetări experimentale cu un procedeu personal de transplantare a inimii. Reflectare clinică”. În același an prezintă la Atena, la Congresul Internațional de Chirurgie Cardiovasculară lucrarea: „Procedeul personal de transplantare a inimii". I se conferă titlul de doctor în științe medicale (1968). Un an mai târziu este numit director al Bazei de cercetări, filiala Târgu Mureş a Academiei de Ştiinţe Medicale din România, pe care a înființat-o în 1966. Tot în 1969 este ales membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România. În anii 1970/71 efectuează o specializare in chirurgia cardiovasculara cu o bursa data de Guvernul American la centrul ”The Methodist Hospital” (prof. dr. Michael De Bakey), la ”Saint Luks Children Hospital” (prof. dr. Denton Cooley) în Houston, la ”Saint Vincens Hospital” Portland, Oregon (prof. dr. Alberth Starr) și ”Mayo-Rokester”, Minnesota (prof. dr. Pluth și prof. dr. Danielsohn).
Impresionat de
rezultatele obţinute de medicul Ioan Pop de Popa, în anul 1972 vestitul
cardiolog, cel care realizează primul transplant de inimă, prof. dr. Cristian
Barnard, face o vizită la Târgu Mureş şi Bucureşti. Când Cristian Barnard “l-a văzut pe colegul său român cum operează
la Târgu Mureş… a exclamat: “Oprirea şi pornirea deliberată a inimii, realizată
de dumneavoastră domnule profesor, este echivalentă cu asenlenizarea”. În
septembrie 1973 dr. Ioan Pop de Popa va efectua prima din cele 18 operaţii pe cord deschis de la Târgu Mureş.
Tot la Târgu Mureş şi tot în anul 1973 a realizat alături de un colectiv de
specialişti de la ASCAR, primul cardiostimulator românesc. Impresionantele
rezultate înscrise determină autorităţile centrale să îl transfere profesor la cunoscutul şi amintitul deja
Spital Fundeni. Şi aici seria de succese continuă, în 1976 organizând
Clinica de chirurgie cardiovasculară în clădirea noua a Spitalului Fundeni, cu
o capacitate de 290 paturi, plus 28 de paturi de reanimare, cu cinci subsecții
a câte 58 paturi fiecare, două laboratoare de explorări și, experimental,
organizează zece săli de operație. În 1983 este implantată prima valvă
biologică Pop de Popa, iar în 1991 implantarea a 15 valve mecanice “Pop de
Popa-Stănescu”. Tot la Spitalul Fundeni sunt create şi aplicate primele Artere
artificiale “Pop de Popa-Dodu”. În 11 septembrie 1983 i se conferă
diploma de chirurgie Mayo - Rochester, Minnnesota, SUA: „This is to acknowledge that Ioan Pop De Popa, attended the continuing
education course" și este numit „I.U.A
officier”Alături de renumitul chirurg Christian Barnard
În perioada
2000–2004 a fost senator (2000–2003, P.U.R.; 2003–2004, P.S.D.) în Parlamentul
României.
Invenții și
inovații:
- Realizarea primei inimi și
a primului plămân artificial din România, în colaborare cu Uzina de Armament
Cugir „CP-4”. Brevet nr. 453/1954. - (1953-1954), printre primele 4 în lume;
- Înființarea la Clinica
Fundeni a colectivului de cercetare „Valve cardiace și transplante”, având
cincisprezece cercetători cu studii superioare și zece personal mediu (1978);
- Implantarea primelor
artere artificiale tip “Pop de Popa-Dodu”, în revascularizare și by pass-uri
arteriale. Brevet nr. 98854/11 mai 1989 - (1983);
- Implantarea primei valve
biologice de porc mistreț, tip “MIVA Pop de Popa” - (1983, decembrie)
implantata la 736 pacienți, total 860 piese -
Brevet de invenție 78309/83;
- Realizarea valvulotomului
”Pop de Popa” pentru operații de by-pass safen in situ. Efectuarea primelor
cincizeci de operații. Brevet OSIM nr. 80868/6 noiembrie 1982;
- Realizarea arterelor
artificiale colagenate, extraanatomice și armate, lineare și bifurcate, tip Pop
De Popa-Bodnar-Trandafir, implantate, de la realizare, la peste patru mii de
bolnavi - (1983-1991) brevet84 694/84;
- Realizarea protezei
valvulare cardiace metalice ”Pop De Popa-Stănescu”. Brevet OSIM nr. 115176/29
aprilie 1986. Va fi implantată în 1991 la bolnavi;
- Pune bazele unei noi
științe în chirurgia cardiovasculară “Implantologia” (definiție, terminologie,
clasificare, conținut, realizare teoretică și practică). Realizează, ca
moderator, în cadrul proiectului “SOS INIMA” cca. 30 emisiuni la Televiziunea România de Mâine, în dialog
cu diverse personalități științifice naționale și internaționale, a cate o oră
fiecare. Susține numeroase emisiuni la alte televiziuni, în favoarea și
apărarea transplantelor de organe, în special a celor cardiace, combătute de
unii nespecialiști, culminând cu vizita prof. dr Christian Barnard la Târgu
Mures (1972), susținând o emisiune istorică la televiziunea română, transmisă
internațional: “Inima mecanică sau
biologică”. Cunoscut fiind cu preocupări în domeniul transplantelor
cardiace, în anul 1968 este
numit membru în Comisia Internațională CIOMS a Organizației Mondiale a
Sănătății din Geneva. Împreună cu alte 25 de pcrsonalități participă la
elaborarea primelor reglementări juridice pe plan internațional a
transplantelor cardiace la om. Prin doctorul Ioan Pop de Popa, România
este coautoare a acestei legi.
Ioan Pop de Popa în ultimii ani ai vieții. Foto:
Dacian Palladi, nepot
A realizat
numeroase instrumente medicale cu aplicații în practica chirurgiei
cardiovasculare:
- Valvuloretractor. Brevet
nr. 78846/30 ianuarie 1982;
- Lance de aortotomie.
Brevet nr. 78845/28 ianuarie 1982;
- Sondă aspirație
antitamponadă. Brevet nr. 78849/20 ianuarie 1982;
- Comisurotom. Brevet nr.
78848/30 ianuarie 1982;
- Inel de montare și
susținere a valvei biologice în inimă. Brevet nr. 85606/8 septembrie 1984;
- Aparat stereoscopic
scialitic. Brevet nr. 84215/31 ianuarie 1984;
- Valvoluretractor tetradent
Pop De Popa. Brevet nr. 78847/30 ianuarie 1982;
- Cardiostimulatorul
implantabil - Pop De Popa și colectiv ASCAR. Brevet nr. 58682/26 iulie 1974;
- Realizarea în colaborare
cu IOR a dispozitivului „Lacesot Pop De Popa-Florică” (lumină frontală și
ochelari de mărire pentru operații coronare și microchirurgie). Brevet OSIM nr.
94996/28 noiembrie 1987;
- Realizarea aparatului
„Puls dublicator” și „Fatigue test”, Pop De Popa-Stănescu, pentru testarea
valvelor cardiace. Brevet OSIM nr. 94387/26 ianuarie 1988;
- Omologarea finală a
bioprotezei valvulare ”Pop de Popa” prin ordinul nr. 53/24 iulie 1989;
- Realizarea protezelor
vasculare multiramificate, Brevet nr. 98854/21 iulie 1989;
- Sonda de aspirație
toracică antitamponadă. Invenția nr. 57165. Brevet USA nr. 3863641;
- Metoda de obținere a unui
extract biologic, compoziție, pe baza acestuia utilizarea compoziției în
medicină (OSIM - A2010/00684/30/07/2010) Brevet 128006 osima. A obținut Diploma de
Excelență cu mentiune specială si MEDALIE DE AUR la Salonul international de
inventica PROINVENT, Editia XIV, 2016, Cluj Napoca.
Distincții:
- Premiul Academiei Române
„Gh. Marinescu” pentru realizarea valvei biologice „MIVA Pop de Popa”;
- Ordinul Steaua României în
grad de cavaler, 2004;
- Medalia Crucea comemorativa
a celui de al doilea razboi mondial, 2007;
- Emblema de onoare a armatei române pentru fapte de
arme savârșite pe parcursul celui de al Doilea Razboi Mondial;
- Cetațean de
onoare al municipiului Oradea;
- Numeroase
ordine și medalii profesionale.
Titluri
științifice:
- Medic;
- Doctor în științe
medicale;
- Medic emerit (1971);
- Profesor emerit (1987);
- Doctor Honoris Causa
Universitas
- Universitatea Tomitiana
Constanța;
- Universitatea de Medicina
„Gr. T. Popa” Iași;
- Universitatea de Medicina
Tg. Mureș;
- Membru al Uniunii
Scriitorilor din Romania;
Titluri academice:
Membru corespondent al
Academiei de Științe Medicale din România (1969)
Membru titular al Academiei
de Științe Medicale din România (1991)
Membru al Academiei de
Chirurgie din Paris (1984)
Membru al Academiei de
Științe din New York (1979)
Membru al Academiei
belgiano-române de cultura și știința (2000)
Membru al ASLA (Academia de
științe, literatură și artă) 2002
Membru al Academiei de
Știinte Medicale din ROMÂNIA.
ACADEMICIAN AL ACADEMIEI DE
STIINTE MEDICALE DIN ROMÂNIA
Titluri militare:
- Veteran de război în al
Doilea Război Mondial;
- La 23 august 2004,
colonelul în retragere Ioan Pop de Popa din Ministerul Apărării Naționale
(veteran de război) a fost înaintat la gradul de general de brigada (cu o stea)
în retragere. Prin decretul Prezidențial 725 din 27 noiembrie 2012, Generalul de
brigadă medic chirurg cardiovascular Ioan Pop de Popa, veteran de război, este
avansat la gradul de General Maior cu două stele în retragere. - Medic primar,
profesor de chirurgie cardiovasculară, chirurg gradul I, fondatorul chirurgiei
cardiovasculare moderne din Romania dupa o specializare in SUA, cu o bursă dată
de guvernul SUA;
- Membru al Biroului
Executiv –consilier relații cu străinătatea, al Asociației Veteranilor de
Război;
- Numeroase diplome de
excelență ale Armatei, ordine și medalii.
În carieră
urmează multe cursuri şi stagii de specializare în străinătate: Moscova (1963),
Paris (1968), Houston, Portland, Mayo Rochester, Chicago New York (1970-1971),
Mayo Rochester (1983) etc. Colaborează cu studii şi comunicări la numeroase
reviste de specialitate din ţară şi străinătate. A inițiat, prin deplasări
repetate cu echipa de chirurgi și anesteziști, la spitalul republican din
Chișinău, instruirea pentru operațiile pe cord deschis. Pacienții din Republica
Moldova erau anterior tributarii intervențiilor cardiace făcute în alte țări,
pe valută. A înființat în 1991 Fundația pentru Ocrotirea Bolnavilor cu
Afecțiuni Cardiovasculare (FOBAC), organizație neguvernamentală, care a ajutat
cu medicamente mii de bolnavi.
Scrieri:
Transplantarea
organelor și țesuturilor - 1967
Patologia
sistemului cav inferior - 1973
Inima. Patologie
și tratament chirurgical - 1975
Patologie
chirurgicală - cap.
“Patologia cardiovasculară” - 1977
Sistemul
arterial aortic. Patologie și tratament chirurgical Vol. 1 + 2 - 1982 și 1983, 1415 p.
Fiziopatologia
cardiovasculară - 1989
Exigențe ale
diagnosticului modern în chirurgia cardiovasculară - 1989
Patologie
chirurgicala cardiovasculară, vol. 5 - 1991
Tumorile
cardiace, 1 vol., 101
p., Editura militară - 1996
Curs de tehnici
operatorii pentru studenți (în colaborare)
Curs de
patologie chirurgicală pentru studenții anilor IV medicină generală
Curs de
chirurgie cardiovasculară pentru studenții anilor V medicină generală
Referiri: - Matei-Slăvescu, Aura, Ioan
Pop de Popa. Iluzia puterii. Bucureşti, Editura Acvila din Carpaţi, 1992;
- Vasilescu, Stelian, Oameni din Bihor…, p. 44-49; - Degău, Ioan,
Brânda, Nicolae, (coordonatori), Igna, Ioan, Beiușul și lumea lui. Studiu monografic. Vol. IV, Editura Primus,
Oradea, 2009, p. 941-943; - Tinerama, 28 ianuarie 1994, pag. 5.
(I.I.
S. S.)
[1] „Sunt unul dintre supraviețuitorii celui de-al doilea război mondial. Am
luptat de la București la Stalingrad și de la Stalingrad la porțile Vienei.
M-am bătut și cu nemții și cu rușii... Eu am fost rănit a doua oară în operația
Oradea-Debrecen, pe 12 octombrie 1944, la brațul stâng. Pe care mi l-a salvat
la Oradea actualul profesor Ioan Pop de Popa, care pe atunci era
voluntar, tânăr, doar felcer. Eu am acum 94 de ani și nu mă grăbesc.”- general de armată cu 4 stele Marin Dragnea. - Vladu,
Cristina, Întâlnire surpriză la vot,
între generalul Dragnea și salvatorul său, doctorul Pop de Popa, în: ”Evenimentul
zilei”, 11 decembrie 2016.
