POETUL GHEORGHE PITUȚ A FOST COMEMORAT LA BEIUȘ

Poetul Gheorghe Pituț sa născut în  1 aprilie 1940 și trecut în eternitate la doar 51 de ani, pe 6 iunie 1991 și este unul dintre numele mari ale poeziei dintre românești postbelice, după cum spunea cineva, „ o stea pe cerul literar al Țării Beiușului” .   Gheorghe Pituț este, post-mortem, Cetățean de Onoare al municipiului Beiuș, o stradă îi poartă numele, iar bustul său, din Parcul Central, este locul unde beiușenii revin pentru omagierea celui considerat fiu al cetății.

Organizat de Primăria Municipiului Beiuș, Asociația Culturală „Lioara” și Liceul Vocațional Pedagogic „Nicolae Bolcaș”, evenimentul ocazionat de aniversare a 85 de ani de la nașterea lui Gheorghe Pituț a debutat în jurul orei 15.00, la bustul poetului, din Parcul Central. Printre participanți s-au numărat Gabriel Popa, edilul urbei, membrii familiilor fratelui poetului, părintele Ioan Pituț, fratele lui Gheorghe Pituț, prozatorul Iosif Tocoian, precum și numeroasele localnici care care l-au cunoscut pe poet în mod direct ori prin intermediul creației sale. 

Pașcu Balaci a rostit sonete ale poetului, primarul Gabriel Popa, reprezentanții Asociației Culturale „Lioara” și membrii familiilor ilustrului dispărut au depus jerbe la bustul lui Gheorghe Pituț, după care participanții la evenimentul s-au deplasat în Parcul Mihai Eminescu pentru că de-a doua parte a manifestării poeților se vor dedică aniversării 8 ani.  

Pe Monumentul intitulat Constelația Eminescu, ce va cuprinde, pe lângă bustul Poetului național, șase efigii ale unor personalități literare din Bihor, dezvelit, marți, 1 aprilie, cel de-al treilea basorelief; reprezentându-l pe Gheorghe Pituț, alături de efigiile lui Iosif Vulcan și Miron Pompiliu.

Primarul Gabriel Popa și prof. Remus-Decebal Lazea, președintele Asociației Culturale „Lioara”, au dezvelit efigia poetului Gheorghe Pituț, a urmat sfințirea ceremoniei religioase, oficiul părintelui Marian-Vasile Popa, protopopul Beiușului, Seghiștei și Șteiului. Au vorbit primarul Beiușului, Gabriel Popa și prof. Remus Lazea, iar un grup de elevi de la Liceul Vocațional -Pedagogic au interpretat cântece cu versuri din creația eminesciană.

A urmat Masa rotundă „Cu și despre Gheorghe Pituț, poetul Țării Beiușului” , desfășurată la Liceul Vocațional Pedagogic „Nicolae Bolcaș”. Participanții au vorbit despre personalitatea poetului, prof. Veronica Popa, Ioana Pordea și Sorina Purtan au vorbit și au recitat versuri din creația poetului, Pașcu Balaci a dat citire rândurilor adresate participanților la aniversare de Valentina Pituț, văduva poetului, iar seniorul prof. Ioan Dărăbăneanu a povestit întâmplări cu Gheorghe Pituț. De asemenea, prof Maria Horge a recitat sonete de Gheorghe Pituț. Interesantă a fost aplicația Sorinei Iagăr în urma căreia, fiecare participant a putut pleca acasă cu un portret stilizat al poetului Gheorghe Pituț.                                   

 

Manifestarea sa încheiat cu lansarea volumului „Familia Ilarie Crișan din Beiuș” , autor Simion R. Suciu, volum apărut la Editura Buna Vestire din Beiuș în decembrie 2024. Volumul a fost prezentat de prof.dr. Lucian Ropa, apoi a vorbit autorul.

GHEORGHE PITUȚ (1940-1991). AZI AR FI ÎMPLINIT 85 DE ANI

 

 

PITUŢ, Gheorghe**. Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. S-a născut la 1 aprilie 1940 în Sălişte de Beiuş, judeţul Bihor. A fost fiul muncitorului silvic Pascu Pituț și al Ilenei (născută  Foghiș). Este fratele renumitei interprete de muzică populară Viorica Flintașu. A încetat din viaţă la 6 iunie 1991, în Bucureşti.

Şcoala primară a urmat-o în sat, iar clasele V-VII în localitatea Sudrigiu (şcoala de aici purtându-i azi numele), comuna Rieni, judeţul Bihor. După absolvirea celor şapte clase, dă examen şi reuşeşte la Şcoala de Silvicultură din Năsăud (1953-1956). Între 1957-1958  este angajat la Ocolul Silvic Beiuş, unde va avea în grijă doi munţi împăduriţi pe care îi va străbate zilnic, însoţit de calul său şi înarmat cu o puşcă, pe care însă nu o va folosi niciodată. Acest fapt îi va face pe unii critici literari să afirme că Gheorghe Pituţ „a intrat în pădure poet”. La vârsta de 18 ani scrie amplul poem Singur, care va deschide volumul de debut, ce va apărea opt ani mai târziu.

- 1958-1961 – urmează cursurile Şcolii tehnice de maiştri forestieri din Sighetu Marmaţiei, judeţul Maramureş. 

- 1961-1962 – tehnician silvic în localitatea Tăşnad, judeţul Satu Mare. În această perioadă a urmat la fără frecvenţă liceul, bacalaureatul luându-l la Carei.

- în 1962 a fost admis la Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj, unde i-a cunoscut pe Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Negoiţă Irimie, Romulus Rusan.

- în anul 1967 devine licențiat al Facultății de Litere a Universității București   iar la recomandarea profesorului Dumitru Staniloae obţine, în anul 1970, o bursă de studii de doi ani la Universitatea din Köln, Facultatea de Filosofie și Germanistică.

În 28 februarie 1964 se produce adevăratul său debut (nu la 25 iulie, cum greşit se menţionează în unele documente biografice), în revista clujeană Tribuna, An VII, nr. 9, p. 5, cu poemul Antirăzboinică. În 25 iulie va fi prezent din nou în revista clujeană, cu un grupaj de poeme, beneficiind, de data aceasta, de o prezentare favorabilă semnată Romulus Rusan.  În anul 1965 are loc, la Sinaia, Consfătuirea pe ţară a cenaclurilor literare, unde i se decernează Premiul naţional pentru poezie. La această reuniune o cunoaşte pe Valentina, care, un an mai târziu, îi va deveni soţie. Tot aici i se acordă Premiul I pentru poezie al revistei Luceafărul.    Cât a fost student la Cluj, a frecventat cenacluri, a luat parte la activitatea cultural-artistică studenţească, jucând teatru. În anul 1963 s-a transferat la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, unde a frecventat cenaclurile ”Luceafărul” şi ”Nicolae Labiş”, cunoscându-i acolo pe Grigore Hagiu, Gabriela Melinescu, Adrian Păunescu, Marius Robescu, Nichita Stănescu şi l-a reîntâlnit pe Ioan Alexandru. 

La terminarea facultăţii se stabileşte în Bucureşti, lucrând la Gazeta literară, România literară şi  Viaţa Românească. În anul 1966 debutează editorial cu volumul Poarta cetăţii, volum care a fost premiat cu premiul “Luceafărul”. În perioada ianuarie-iunie 1968 îşi îndeplineşte stagiul militar la Şcoala de ofiţeri de rezervă, unde va fi coleg cu prozatorul Petru Popescu. În perioada 1974-1991 sub egida revistei Viaţa românească editează numeroase suplimente literare şi almanahuri: Povestea vorbei, almanahurile Vieţii româneşti, Almanahul pădurii, Album literar-gastronomic, Almanahul umorului, Almanahul Dragostea şi universul, pentru aceasta având de pătimit din pricina cenzurii. Poetul Gheorghe Pituț este cetățean de onoare post mortem al municipiului Beiuș. De asemenea o stradă centrală din localitate îi poartă numele. Din iniţiativa Fundaţiei “Augusta” din Timişoara în anul 1996 a avut loc prima ediție a Festivalului Naţional Concurs de Poezie Gheorghe Pituţ. Beiuş. Prin grija primarului Beiușului de atunci, ing. Octavian Codreanu, festivalul s-a desfășurat în trei locații: Beiuș, Săliște de Beiuș și Stâna de Vale. Ultima ediție a festivalului a avut loc în 6–7 iunie 2010. După această dată, nepăsare totală. Bustul poetului, realizat de artistul plastic Vasile Adoc, este amplasat în Parcul Central, în fața Muzeului Municipal.

Volume publicate: - Poarta cetăţii. Bucureşti, Editura Tineretului, 1966; - Cine mă apără. Bucureşti, Editura Tineretului, 1968; - Frunze - pomi - arbori. Bucureşti, Editura Tineretului, 1968; - Ochiul neantului. Bucureşti, Editura pentru literatură, 1969; - Sunetul originar. Bucureşti Editura Tineretului, 1969; - Fum. Bucureşti, Editura Eminescu, 1970; - Stelele fixe. Bucureşti, Editura Eminescu, 1977; - Noaptea luminată. Bucureşti, Editura Albatros, 1982; - Locuri şi oameni, scriitori şi parabole. Proză. Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1982; - Aventurile marelui motan criminal Maciste. Proză. Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1983; - Stelele fixe. Bucureşti, Editura Eminescu, 1995; - Sonete, Editura Albatros, 1995; - Umbra unui ţipăt. Timişoara, Editura Helicon, 1996; - Scrisori de iubire din 21 de poeme. Timişoara, Editura “Augusta”, 1997; - Olimp. Der Olymp. Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale, 1998; - Ochiul neantului. Ediţie bibliofilă. Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, 1998; Celălalt soare. Bucureşti, Editura Vinea, 1998.

Referiri: - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor…  p. 243, 382; - Munteanu, Romul. Gheorghe Pituţ. În: ”Manuscriptum” (Bucureşti). Nr. 1- 4, 1993, p. 36 - 37; - ”Mișcarea Literară”. Bistrița. Anul IX, Nr. 3 (35), 2010, p, 2 – 53, număr dedicat lui Gheorghe Pituț; - Degău, Ioan, Brânda, Nicolae, (coordonatori), Igna, Ioan, Beiușul și lumea lui. Studiu monografic. Vol. IV, Editura Primus, Oradea, 2009, p. 937-939. - Daroși, Mircea, Gheorghe Pituț, un nume de rezonanță în lirica contemporană, în: ”Luceafărul” (online), 16 septembrie 2020; - Vaida, Maria, Gheorghe Pituț sau Ochii și Noaptea, Cluj Napoca, 2009.  (I.I.  S. S.)