TAIE TVA LA CARNE!

DUBLA ANIVERSARE

Azi nu am vrut sa scriu nimic cu toate ca sunt doua sarbatori (laice) mari - ZIUA ARMATEI ROMANIEI SI ZIUA M.S. REGELE MIHAI I AL ROMANIEI. Ordinea in care le-am pus este voita - Armata Romaniei este Romania iar M.S. Regele Mihai I este Regele Romaniei.

Azi, am participat la sarbatorirea Zilei Armatei Romaniei si am ramas profund emotionat de defilarea fostilor mei colegi. Niciodata nu i-am vazut atat de darji si devotati. Automat gandurile m-au purtat spre ideea de Romania Mare, Romania Unita, de Romania Redivivus. Am stat si am cugetat: de unde am plecat si unde am ajuns, cat am putut sa involuam in 70 de ani dar, mai ales, in ultimii 10 ani, cine-am fost si ce-am ajuns...

Aveam trei ori patru ani cand bunica, Dumnezeu s-o odihneasca, imi povestea de tara, de rege si de armata. Dupa un jumatate de secol constat ca mai avem oleaca de armata, oleaca de tara si un rege. 

Si atunci, la putinul pe care-l mai avem, spun din suflet:

LA MULTI ANI, ROMANIA!

LA MULTI ANI, ARMATA ROMANIEI!

si, nu in ultimul rand

LA MULTI ANI, MARIA TA, MIHAI I AL ROMANIEI!

Simion Suciu

LA MULTI ANI, PARINTE PROTOPOP!

Pr. Protopop Ioan Nat Balint - 2004

BALINT, Ioan – Nat - Preot ortodox, protopop de Beiuş. S-a născut la 15 octombrie 1949, în Pociovelişte – Bihor. “Este desccendent al lui Ioan Ignatie Popp (Papp), episcop al Aradului (1903 – 1925).  Şcoala primară a făcut-o în satul natal, gimnaziul la Curăţele iar liceul la “Samuil Vulcan” Beiuş absolvind în anul 1967. Intre 1970 – 1973 a urmat cursurile Institutului Universitar Teologic din Sibiu, luând licenţa cu lucrarea Parabolele Mântuitorului. A  fost hirotonit preot la Curăţele – filia Beiuş, unde a slujit între 1973 – 1978. Din august 1978 a oficiat la Budureasa, filia Burda. La 2 noiembrie 2000 a fost ales protopop ortodox de Beiuş. A reparat bisericile din Curăţele, Beiuşele, Budureasa şi Burda, a electrificat  biserica din Curăţele etc. Din 1990 s-a implicat în construirea bisericii şi a chiliilor nou înfiinţatei mănăstiri cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din staţiunea Stâna de Vale. Pentru întreaga sa activitate pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească a fost hirotonit întru iconom-stavrofor de către P. S. Ioan Mihălţan, Episcopul ortodox al Oradiei (1990) cu prilejul slujbei de târnosire a casei parohiale din Budureasa”.  A fost profesor la Seminarul teologic din cadrul Liceului pedagogic  “Nicolae Bolcaş” din Beiuş. Colaborează număr de număr la revista beiuşană “Buna Vestire”.

Amintim câteva titluri din lucrările publicate: Ciclul Cuvânt şi faptă. Activitatea mesianică a Mântuitorului;  - Crăciunul,  semnul milostivirii lui Dumnezeu.

Referiri: - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor…   p. 64, 133. (I. I.)

COLEGIUL NAŢIONAL SAMUIL VULCAN - 186 DE ANI DE LA ÎNFIINŢARE

Colegiul Național „Samuil Vulcan”  Beiuș  a fost fondat prin actul din 6 octombrie 1828 și și-a deschis porțile pe data de 1 noiembrie 1828. 

Primul corp

Primul corp, cel de o parte și alta a porții din dreptul Bisericii din centru, al Colegiul, situat în municipiul Beiuș, județul Bihor, a fost contruit între 1826-1827 din fondurile proprii ale ctitorului,episcopul greco-catolic, Samuil Vulcan.  

Corpul Internatului pavelian

Între 1834-1835 acesta a fost prelungit și ambele parți supraetajate (imobilul construit de episcopul Vulcan ajungând la 36 de încăperi). La ctitoria vulcaniană s-au adăugat, de către episcopul Mihail Pavel, rând pe rând între 1887-1888, corpul de o parte și alta a celei de-a doua poartă, tot între 1887-1888 de-a lungul afluentului Crișul Negru,Vale Nimăieștilor, corpul Internatului pavelian (prelungit ulterior între 1891-1892). 
Tot episcopul Pavel ridică la 1888 (ca sala provizorie de gimnastică peste care între 1914-1920 episcopul Demetriu Radu mai adaugă două nivele) ceea ce astăzi este demisolul internatului iar între 1899-1900 istorica sală de festivități și sport. 
Ultima componentă este construită de episcopul Valeriu Traian Frențiu între 1939-1941. Privită de sus ctitoria celor patru seamănă cu ω (litera omega mic).

Bustul lui Samuil Vulcan din curtea 
interioara. In spate sala de sport 
veche, in dreapta, corpul construit 
de ep. Valeriu Traian Frentiu

În actul de fondare, gimnaziul de la Beiuș era gimnaziu de patru clase, iar la 5 februarie 1835 este completat la șase clase (gimnasium maius). În anii școlari 1851/52 – clasa a VII-a, 1852/53 – clasa a VIII-a, iar în vara lui 1853 este organizat primul examen de Bacalaureat la gimnaziul din Beiuș. În perioada 1828 – 1851, limba de predare era limba latină. În 1851 s-a introdus limba română ca limbă de predare, iar în 1854, regimul habsburgic a impus ca majoritatea obiectelor de învățământ să fie predate în limba germană, aceasta devenind în 1860 obligatorie pentru toate obiectele. În 1875, regimul dualist austro-ungar a impus obligatoriu limba maghiară pentru obiectele istorie și geografie. Liceul de la Beiuș este prima unitate școlară din învățământul preuniversitar care a dat țării, dintr-o singură clasă, trei academicieni: Marius Sala, Mircea Flonta și Lazăr Dragoș. De asemenea, a fost prima unitate de învățământ din județul Bihor care a primit titlul de Colegiu Național (1 martie 1998). 
Sursa text: Wikipedia 
 

110 ani de la stingerea din viaţă a lui IONIŢĂ BĂDESCU - SCIPIONE

BĂDESCU Ioniţă Scipione. (Pseudonime: I. Bagyai, Răstolțeanu): Scriitor, gazetar S-a născut la 15 mai 1847 în Răştolţ, Jud. Sălaj – Se sfârşeşte din viaţă la 4 octombrie 1904 la Botoşani. Şcoala primară a făcut-o în satul natal, studiile secundare la Oradea, Blaj şi Beiuş unde termină în anul 1867, coleg fiind cu Miron Pompiliu. Îşi începe studiile superioare la Universitatea din Budapesta, de unde, probabil din motive politice, este nevoit să plece la Bucureşti iar de aici la Iaşi unde urmează şi termină Facultatea de Litere şi Filozofie şi Academia Comercială. Devine membru al Junimii încă din vremea studenţiei ieşene. Se împrieteneşte cu Eminescu încă de la Blaj. In 1874 în urma unui scandal politic, este nevoit să plece temporar la Viena. Aici a devenit membru al societăţii Orientul. A lucrat  în redacţiile ziarelor Curierul de Iaşi, Pressa, Trompeta Carpaţilor şi mai târziu la Timpul alături de M. Eminescu, I. L. Caragiale şi Ioan Slavici. A întemeiat şi condus Noul Curier Român (1871 – 1873) şi Curierul român (1886 – 1904). Ca şi prietenul său Eminescu, a fost revizor şcolar în judeţele Neamţ, Suceava, Botoşani şi Dorohoi şi director al Şcolii Normale din Galaţi. Se stabileşte ca funcţionar în Botoşani. Poet încă din timpul liceului debutând din 1864 în revista Aurora română din Pesta. A colaborat în special cu versuri dar şi cu culegeri de folclor şi alte genuri la: Albina, Calendar pentru toţi românii, Calendarul “Progresului”, Calendarul “României libere”, Concordia, Convorbiri literare, Curierul român, Dioriile Bbihorului Familia, Foaia Societăţii pentru Literatura şi Cultura Română în Bucovina, Noul Curir românu, Globul, Pressa, Priveghitoarea, Românul, Trompeta Carpaţilor etc. fiind înregistrate până la această dată 51 de asemenea colaborări. Debutează editorial în annul 1868 cu volumul “Poezii”  care însumează versuri scrise pe durata a patru ani “Aflat sub influenţa lui D. Bolintineanu B. a preluat de la acesta numai elementele manieriste, pe care le-a degradat, inventând cuvinte, abuzând de neologisme greşit folosite şi de diminutive” (Dicţionarul literaturii române…). In Curierul român îşi publică majoritatea versurilor care, însă se menţin la un ton minor. Încă din 1864 începe să culeagă folclor, iar în vara anului 1869 realizează această activitate sistematic primind  însărcinarea de la societatea Orientul alături de Miron Pompiliu şi N. Droc – Barcianu, axându-se în special pe folclor din Ardeal.

 

                                          

Trompetele răsună

Trompetele răsună
          Prin munți și prin câmpii,
Românii toți se-adună
          Cu sutele de mii...
Un glas pe toți îi chiamă: e glasul neatârnării...
Ei teamă n-au de nimeni: Trăiască Oastea Țării!

Trompetele răsună
          Prin munți și prin câmpii,
Românii toți se-adună
          Cu sutele de mii...
Un gând pe toți îi duce: pe-a crucii sfântă lege
Să jure și să strige: Trăiască-al Țării Rege !

Trompetele răsună
          Prin munți și prin câmpii,
Românii toți se-adună
          Cu sutele de mii...
Un dor pe toți îi poartă: să-și vază iar moșia
Unită, mare, mândră... Trăiască România!

Redăm mai jos un material postat pe site-ul Bibliotecii Judeţene şi preluat din ziarul „Drum nou”, aprilie 1957, in care se vorbeşte despre cărturarul sălăjean. „Remarcabil om de cultură din Transilvania secolului trecut, Ioniţă Scipione Bădescu a contribuit la luminarea maselor strălucind in publicistica vremii, activand cu dragoste pentru promovarea literaturii alături de marii scriitori ai vremii. Ionita Scipione Bădescu a văzut lumina zilei in satul Răstolţul Mare din judeţul Sălaj. Rămas orfan de timpuriu, işi face studiile secundare la liceul din Beiuş şi Oradea. Inceputurile sale literare datează din vremea cand era elev al Şcolii Orădene. In Pesta publică primele poezii. Activează cu insufleţire in cadrul „Societăţii de lectură din Oradea”, distingandu-se ca traducător şi autor de poezii originale. In mai 1866, poezia „Adio către Ardeal” publicată in revista „Familia” a lui Iosif Vulcan, asigură debutul lui Bădescu. In acelaşi an ii apar şi alte poezii: „Sigiliul negru”, „Un suspin in zori”, „Trei buchete”. In 1866 – 1867, pe cand era elev in clasa a VIII-a de liceu la Blaj, este amintit ca membru de onoare al „Societăţii de lectură orădene”. In 1867 işi ia bacalaureatul la Beiuş. In timpul studiilor la Blaj, Bădescu il cunoaşte personal pe Mihai Eminescu, de care il va lega o prietenie stransă pană la sfarşitul vieţii marelui poet. In 1867 işi incepe studiile universitare. In această perioadă colaborează la revistele „Familia” şi „Concordia” şi traduce mult din limba romană in limba maghiară şi invers. In 1868 vede lumina tiparului primul volum intitulat „Poezii” unde, pe langă poezii originale, există şi traduceri, mai ales din Petöfi. De fapt, se pare că poeziile sale sunt scrise sub influenţa scriitorilor maghiari Petöfi Sándor şi Vörösmarty, ale căror scrieri se potriveau năzuinţelor şi concepţiilor lui Bădescu. In 1869, Bădescu se stabileşte in Bucureşti, unde continuă să studieze literele şi filozofia. Aici colaborează la „Romanul”, „Foaia societăţii pentru literatura romană”, „Trompeta Carpaţilor”, „Timpul”.
Lipsit de mijloace materiale, Bădescu intră redactor la ziarul „Timpul”, unde lucrează alături de Eminescu şi Caragiale. Bădescu părăseşte Bucureştiul şi se intoarce in Transilvania ca trimis al Societăţii Culturale „Orientul”, pentru a culege „poporane” de la „Romanimea de dincoace de Carpaţi” şi pe care, o parte, le publică mai tarziu, in 1869, in „Convorbiri literare”. In 1870 se stabileşte la Iaşi, iar din 1871 lucrează la „Curierul de la Iaşi” şi „Noul curier roman”. Aici işi ia licenţa in litere şi filozofie. In 1874 pleacă la Viena, de unde revine in 1878. In 1881 ocupă postul de revizor şcolar al judeţului Neamţ, iar mai tarziu, pentru Botoşani şi Dorohoi. După o activitate importantă in acest domeniu, in 1866 işi fondează propriul ziar „Curierul roman”, in coloanele căruia atacă cu curaj marile probleme ale vremii sale.
Incepand cu 17 aprilie 1887 Bădescu işi petrece serile in tovărăşia prietenului său Eminescu. I.S. Bădescu depune mari eforturi pentru a-l ajuta pe Eminescu in acei ani grei pentru marele poet. In 20 iunie 1889, in articolul publicat in „Curierul Roman” intitulat „La moartea lui Mihai Eminescu”, Bădescu invocă figura genialului poet a cărui moarte l-a impresionat profund. La 29 iunie 1889, publică, in acelaşi ziar, articolul „O protestare”, in care face mărturisiri in legătură cu amiciţia ce l-a legat de M. Eminescu.
Incepand cu anul 1901, Ioniţă Scipione Bădescu lipseşte tot mai mult din viaţa publică, fiind suferind la Bucureşti. In 1902 revine la Botoşani unde se stinge din viaţă la 4 octombrie 1904. . http://www.napocanews.ro

Scrieri: - Poezii. Pesta, Tipografia Noseda, 1868; - Coroana României.  Bucureşti, Tipografia Thiel şi Weis, 1881; - Armatei române.  În:  Presa (Bucureşti). An. 11, 1878, p. 211; - Februariu.   În:  Românul (Bucureşti).  An. 13, nr. 10-11, febr. 1869; - Doine ostăşeşti din patria lui Dragoş.  În:  Foaia Societăţii pentru literatură şi cultură română în Bucovina (Cernăuţi).  An. 5, nr. 6-12, 1869; - Impresiuni de la Cluj.  În:  Curierul român (Botoşani).  An. 12, 1897; - Nălucire. În: Curierul român (Botoşani).  An. 8, 1893, p. 1-2;  - O amintire. În: Noul Curier Român (Iaşi).  An. 1, nr. 8, 1872; - Poezii populare din Maramureş.  În:  Trompeta Carpaţilor (Bucureşti).  Nr. 14, 1876, p. 1242; - Poezii populare din patria lui Dragoş.  În:  Noul Curier Român (Iaşi).  An. 2, nr. 44, 1872; - [Reginei Elisabeta].   În:  Calendarul “României libere”...  (Bucureşti), 1883, p. 49; - Unei zâne între zâne.  În:  Curierul român (Botoşani).  An. 3, nr. 7. 1888; - Marş.  În:  Calendar pentru toţi românii (Bucureşti), 1882, p. 58; - Nora.  În:  Curierul român (Botoşani). An. 12, nr. 13, 1898, p. 45-46.

Referiri: - Bălan, Nicolae. Un prieten al lui Eminescu: Scipione Bădescu.  In:  Limba  şi literatura (Bucureşti).  Nr. 9, 1965; - Bibliografia generală a etnografiei şi folclorului românesc. Vol. 1. 1800-1891… nr. 124, 185, 4592, 4609, 4610-4614, 5218; - Bogdan-Duică, Gheorghe. Scipione Bădescu şi  geneza Geniului pustiu.  In:  Buletinul “Mihai Eminescu” (Bucureşti). An. 1, Nr. 7, 1931, p. 101 – 109; - Călinescu, George. Viaţa lui Mihai Eminescu… p. 263, 302, 303, 307, 315; - Ioniţă Scipione Bădescu.  In:  Cercul literar “Orientul”  In:  Albina Pindului (Bucureşti – Craiova). Nr. 2, 16 – 30 iun. 1869; - Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900… p. 84 – 85; - Hădăreanu, Gavril. Torţe arzânde în Ţara Beiuşului… p. 604 – 605; - Iorga, Nicolae. Istoria literaturii româneşti contemporane. Vol. 2. [Vol. 1]. Crearea reformei (1867 – 1890)… p. 44, 115, 172, 431; - Iorga, Nicolae. Istoria literaturii româneşti în veacul al  XIX – lea. Vol. 3.  De la 1821 înainte… p. 263, 332, 353;  - Iorga, Nicolae. Orizonturile mele. O viaţă aşa cum a fost… p. 60, 61, 116, 123; - Macedonski, Alexandru. Conferinţa ţinută în sala Ateneului asupra mişcărei literare din cei din urmă decenii…, la 8 martie 1878.  In:  Pressa (Bucureşti), Nr. 11, 1878, p. 61–62; - Maiorescu, Titu. Insemnări zilnice. Bucureşti, Editura Soccec, 1937, p. 221; - Negruzi, Iacob. Dicţionarul “Junimea”.  În:  Convorbiri literare (Iaşi), nr. 56, mart. 1924; - Negruzi, Iacob. Scrisori către I. Pascariu 1874.  In:  Studii şi documente literare. Vol. 5 (Bucureşti), 1934 – 1944, p. 155; - Opriş, Traian. Ţara Silvaniei – tradiţie şi perspectivă.  In:  Îndrumător bisericesc misionar şi patriotic (Oradea). 1984, p. 99, 100; - Pavel, Constantin. Miron Pompiliu. Beiuş, Librăria şi Tipografia Doina, 1930, p. 11; - Petrariu, I. B. Observaţiuni critice asupra poeziilor lui Ioniţă Bădescu.  In:  Albina (Pesta). An. 1, Nr. 3, 1868, p. 75, 76; - Pop, V. Gr. Conspect asupra literaturii române şi scriitorilor ei de la început şi până astăzi în ordine cronologică. Vol. 2, 1876; - Potoran, E. Poeţii Bihorului. Oradea, 1934; - Presa românească din Transilvania în preajma şi în timpul războiului pentru independenţa de stat a României (1876-1878).   În:  Crisia (Oradea). An. 7, nr. 7, 1977, p. 147-175; -Faur, Viorel. Cultura românilor din Bihor… p. 53, 55, 58, 158; - Mărgineanu, Ion. Oameni din Munţii Apuseni… p. 397; - Şardin, Vl. Din trecutul Botoşanilor. Figuri dispărute. Botoşani, 1929; - Şora, Gheorghe. Din legăturile lui Titu Maiorescu cu scriitorii din Transilvania şi Banat.  În:  Crisia (Oradea). An. 10, 1980, p. 592, 593; - Vartolomei, V. Mărturii culturale bihorene. Oradea, 1944; - Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian şi Aurel Sasu. Dicţionarul scriitorilor români. A – C.

(I. I., S.S.)