COVACI, Aurel **. Scriitor, traducător. Deţinut politic. S-a născut în 13 februarie 1932 în Oradea. A încetat din viaţă la 18 mai 1993 în Bucureşti. Este fiul Eufemiei (născută Hoduţ) şi al lui Vasile Covaciu (numit iniţial Lupu).
Studiile elementare și secundare le-a urmat la Oradea și Beiuş (1942–1950), apoi, între 1951–1953, urmează Şcoala de literatură „Mihai Eminescu”, concomitent lucrând la revistele Flacăra și apoi la Contemporanul iar între anii 1954-1958, Facultatea de a fi fost în continuare din România pentru atitudine antisovietică, simpatizând cu evenimentele contrarevoluționare din Ungaria. (În 1965, serviciul de cadre al Universităţii din Bucureşti îi respinge cererea de reînmatriculare în anul al patrulea, astfel că rămâne cu studiile neterminate).
Fiind ”denunțat că la 15 septembrie 1956, în casa sa, la întâlnire studențească, au avut loc discuții „dușmănoase”, Covaci este arestat în martie 1958, anchetat și condamnat pentru „crimă de uneltire împotriva ordinei sociale” la trei ani de detenție, din care a executat doi. După eliberare câștigă existența ca muncitor caloriferist, interzicându-i-se vreme de cinci ani dreptul la semnătură”. Între 1961 – 1963 a fost angajat translator de limba engleză la „Semănătoarea”, apoi între 1963 – 1964, organizator de turism la ONT În anul 1950 a debutat cu poezie în paginile ziarului bihorean Crişana . Aurel Covaci a fost și a rămas unul dintre marii traducători români ai operelor celor mai importanți poeți străini. În 1954 îi apar, în revistele bucureștene de cultură, primele traduceri din literatura rusă și sovietică: Țara Muravia de A. Tvardovski, Versuri alesede K. Simonov etc., înainte de apărându-i câteva traduceri realizate în colaborare cu bunul său prieten Al. Andriţoiu, cu care colaborează în perioada 1951–1955.
Cuplul Aurel - Stela Covaci erau prieteni apropiați ai lui Nicolae Labiș. În decembrie 1956, chemat de urgență la rugămintea lui Nicolae Labiș, diagnosticat cu traumatism al coloanei vertebrale, paraplegie , prietenul și colegul lui de cameră Aurel Covaci, este cel căruia poetul i-a dictat, poate, cea mai importantă «mărturie» despre moartea sa:” Pasărea cu clonț de rubin/ S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat./ Nu mai pot so mângâi./ Ma strivit/ Pasărea cu clonț de rubin./ Iar mâine/ Puii păsării cu clonț de rubin/ Ciugulind prin țărănă/ Iar mâine/ Puii păsării cu clonţ de rubin/ Ciugulind prin ţărână/ Vor găsi poate/ urmele poetului Nicolae Labiş/ Care va rămâne o amintire frumoasă...”
Capodopera
Ierusalimul eliberat al lui Tasso și Lusiada contribuția cea mai importantă pe care A. Covaci a adus-o la mărirea patrimoniului de traduceri ale literaturii române. A mai tradus WB Yeats, Giambattista Basile, John Keats, Lope de Vega etc. „ Covaci, unul dintre cei mai talentați și prolificii traducători români, poliglot, care spre sfârșitul vieții știa bine treisprezece limbi, a îmbogățit cultura română cu traduceri din literatură engleză (WB Milton, John Keats El, Milton, american, John Keats, John Keats, (WC Williams, Cari Sandburg), latino-americană (Jose Hernândez, OR Castillo, Pablo Neruda, Jose Marti, Ernesto Sabato), franceză (Pierre Corneille), germană (Goethe, Wieland), italiană (Torquato Tasso, G. Basile, Corrado Alvaro), portugheză (Camoes), rusă (Andrei, Tvarvetaieva), rusă (Andrei, E. spaniolă (Quevedo, Tirso de Molina, Lope de Vega), indiană și africană. ” (http://www.crispedia.ro/) „ Poate neegalat în literatura universală, a fost un poliglot fără seamăn, cunoscând la mare subtilitate nu mai puțin de 13 limbi ... Personalitate fascinantă pentru confrații literați, uimiți de vaste cunoștințe lingvistice dar și de marele talent de traducător, de recitator, era un prieten desăvârșit.” Între 1978 și 1993 a fost șeful departamentului de literatură tradusă al Asociației Scriitorilor.
A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1971 și Premiul Asociației Scriitorilor din București , 1975.
În Oradea o stradă îi poartă numele.
„ Aurel Covaci a fost un model de admirat, greu de atins, niciodată de depăşit. De fapt, acesta este cuvântul, traducerile lui Aurel Covaci sunt inegalabile “ (Micaela Ghițescu). [1]
Stela Covaci (13 martie 1935-22 octombrie 2015), scriitoare, soția lui Aurel Covaci este un simbol puternic al rezistenței românești încă din adolescență. A făcut parte din „Lotul Labiș” al studenților care pregăteau sau revoluție asemănătoare cu cea din Ungaria din 1956 (consemnați în dosarele Securității sub denumirea de „Frăția Paleolitică”), fapt pentru care a fost arestată și condamnată la 4 ani închisoare (din care a executat numai doi), pentru „delict ordini”. Eliberată în 1960, nu a fost reabilitată nici până astăzi, fiind astfel împiedicată să-și termine studiile. în: https://www.mediafax.ro/cultura-media/scriitoarea-stela-covaci-in-pericol-de-a-fi-evacuata-avocatul-poporului-analizează-cazul-14570310?jwsource=cl accesat în 8 septembrie 2020, ora 18.34.
Opera: - LA Tvardovski. Ţara Muravia . Bucureşti, 1954; - K. Simonov. Versuri alese . Bucureşti, 1955; - Antologia poeziei sovietice . În colaborare. Bucureşti, 1955; - Luis de Camoes. Lusiada . Cuvânt introductiv de O. Drimba. Bucureşti, 1965; (ed. a 2 - a 1977); - WB Yeats. Versuri . Pref. De M. Miroiu. Bucureşti, 1965; - G. Basile. Pentameronul sau povestea poveştilor . Pref. De P. Creţia. Bucureşti, 1967; - T. Tasso. Ierusalimul eliberat I – II . Prefaţă de O Drimba. Bucureşti, 1969; - J. Keats. Versuri . Cuvânt înainte de E. Papu. Bucureşti, 1969; - pr. de Quevedo y Villegas. Don Pablos Buscon şi alte povestiri . Prefaţă şi tabel cronologic de CM Ionescu. Bucureşti, 1970; - pr. De Quevedo y Villegas. Versuri . Prefaţă de CM Ionescu. Bucureşti, 1970; - Marina Ţvetaeva. Poezii . În colab. Cu I. Covaci. Pref. De AE Bakonsky. Bucureşti, 1970; - WC Wiliams. Poeme . Bucureşti, 1971; - C. Alvaro. Intâlniri de dragoste I – II . Bucureşti, 1971; - G. Diaz-Plaja. Federico Garcia Lorca. Opera lui şi influenţa ei asupra poeziei spaniole . Trad. De V. Athanasiade, tălmăcirea versurilor de… Bucureşti, 1971; - J. Milton. Paradisul pierdut . Pref. Şi tabel cronologic de P. Solomon. Bucureşti, 1972; - SAU Castillo. Jertfa sărutului . Pref. şi antologie de -. Bucureşti, 1973; - P. Neruda. Mătasea și metalul . Bucureşti, 1973; - E. Sabato. Despre eroi şi morminte . Cuvânt înainte de D. Novăceanu. Bucureşti, 1973; - Antologie de poezie neerlandeză (olandeză și flamandă) . În colab. Pref. de G. Striveling, Despre limba neerlandeză K. Jonckheere. Bucureşti, 1973; - Tirso de Molina Seducătorul din Sevilla și musafirul de piatră . Bucureşti, 1973; - J. Marti. Versuri. Cuvânt înainte de... Bucureşti 1974; - EA Baratynskij. Lirice . Cuvânt înainte d... Bucureşti, 1974; - D. Kagultinov. Asemeni soarelui . Cuvânt înainte de-. Bucureşti, 1975; - Tirso de Molina . Teatru . Pref. de A. Ionescu. Bucureşti, 1975; - Antologia umorului spaniol . În colab. Pref. de P. Al. Georgescu. Bucureşti, 1975; - A. Neto. Sfinţenia speranţei . Bucureşti, 1977; -Chr. M. Wieland. Oberon . În colab. Cu Laura Dragomirescu. Pref. şi tabel cronologic de D. Grigorescu. Bucureşti, 1978; - C. Sandburg . Oamenii, da, oamenii . Bucureşti, 1981; - P. Corneille. Teatru . Bucureşti, 1983; - Lope de Vega. Teatru . Bucureşti, 1983; - Byron. Opere I . În colab. Cu P. Solomon şi V. Teodorescu. Bucureşti, 1985; - JA Goytisolo. Paşii vânătorului . Bucureşti, 1986; - Împlinire. Florilegiu de poezie lituaniană contemporană . Bucureşti, 1988.
Referiri: - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor… p. 243, 307. http://www.crispedia.ro/; - Datcu, Iordan, „ Aurel Covaci a fost o nulitate?”, în: Cultura literară , nr. 509, 26 martie 2015 (https://revistacultura.ro/nou/2015/03/aurel-covaci-a-fost-o nulitate/accesat în 8 septembrie 2020, ora 17.41). (II, SS)
1] Datcu, Iordan,Aurel Covaci a fost o nulitate?, în: ”Cultura literară”, nr. 509, 26 martie 2015 (https://revistacultura.ro/nou/2015/03/aurel-covaci-a-fost-o nulitate/accesat în 8 septembrie 2020, ora 17.41).
