A ÎNCETAT DIN VIAȚĂ prof. ULPIU TRAIAN BODEA. DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!

           BODEA, Ulpiu Traian**/***.  Profesor. Deținut politic. S-a născut în 24 octombrie 1941 în Sălişte de Vaşcău, județul Bihor, în familia lui Florian și Carolina Bodea. A încetat din viață în 22 martie 2025.

A urmat școala primară în localitatea natală, apoi Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș. În timpul liceului, în seara de 1 noiembrie 1956 a lipit câteva afişe confecţionate de el prin oraşul Beiuş, prin care îşi exprima nemulţumirea vis-a-vis de situaţia politică din ţară şi ocupaţia Armatei Sovietice.

La cei 15 ani împliniţi în urmă cu nouă zile, Bodea Traian Ulpiu va fi arestat, la prima oră, la cursul de franceză, în ziua de 2 noiembrie 1956 pentru „agitație publică”. Acesta va fi dus la sediul Securităţii din Beiuş, unde va fi ţinut până în jurul orelor 14.00-15.00, timp în care a fost supus unei tirade de bătăi, lovituri cu palmele, pumnii, picioarele etc., fiind intimidat să recunoască că tatăl său ascultă Europa Liberă şi Vocea Americii sau că vecinul, preot, l-ar fi „instigat” să scrie astfel de manifeste. După 11 ore petrecute la Securitatea din Beiuș, Traian Bodea a fost transportat la Securitatea din Oradea, fiind anchetat de locotenetul major Eugen Lăcătiș, care s-a dezlănțuit cu toată bestialitatea asupra elevului de doar 15 ani și 9 zile, care refuza să admită ce îi cerea ofițerul. În cele două luni şi jumătate de anchetă (2 noiembrie 1956 - 16 ianuarie 1957), tânărul de 15 ani a fost zilnic interogat, fie ziua, fie noaptea, cu bătăi şi ameninţări de către locotenentul major Lăcătiş Eugen. “Fără să mă pot împotrivi, anchetatorul, fiind mult mai înalt şi mai puternic ca mine, mi-a pus cătuşele prinzându-le dincolo de spătarul scaunului, încât nu-mi puteam mişca  mâinile. A luat ţigara încă aprinsă, apoi trecând în spatele meu, mi-a pus-o pe pielea mâinii, deasupra încheieturii. A ţinut-o acolo până s-a stins. Mirosea a piele arsă, mă durea, dar nu insuportabil şi, ca la Beiuş, nu am lăsat să-mi scape niciun geamăt. După mai mult de cinzeci de ani port, la amândouă mâinile, semnele arsurilor repetate de la ţigările locotenentului major de securitate Eugen Lăcătiş... Dimineaţa, la Penitenciarul Oradea primeam o fiertură fadă care se numea cafea. Fiertura de la prânz era o zeamă uneori cu nişte cartofi fărâmaţi sau cu sfeclă, fasole, ba chiar vinete, toate având un gust mizerabil. Celulele de pe celularul unde erau deţinuţii politici aveau aproximativ 3 m pe 3, cu ciment pe jos, fără sobe, cu un geam nu mare, sub care era chibla din lemn pe post de WC şi un alt vas de lemn pentru apă”.

Înainte de arestare

Procesul s-a desfășurat la Tribunalul din Oradea, iar Sentința nr. 24/1957 din 18 ianuarie 1957 prevedea o pedeapsă de 3 ani și șase luni, Traian Bodea fiind încadrat la „agitație publică”

În aceeași zi a fost depus la Penitenciarul Oradea, unde a rămas încarcerat până pe data de 22 martie 1957. „Dimineaţa, la Penitenciarul Oradea primeam o fiertură fadă care se numea cafea. Fiertura de la prânz era o zeamă uneori cu nişte cartofi fărâmaţi sau cu sfeclă, fasole, ba chiar vinete, toate având un gust mizerabil. Celulele de pe coridorul unde erau deţinuţii politici aveau aprox 3 m pe 3, cu ciment pe jos, fără sobe, cu un geam nu mare, sub care era chibla din lemn pe post de WC şi un alt vas de lemn pentru apă”, a relatat Traian Bodea. 

De la Oradea a fost ulterior transferat la Penitenciarul Aiud, unde a stat încarcerat până pe data de 18 noiembrie 1957.  Aici, în încercarea de a lua apărarea unui coleg de celulă, lovit de un gardian cu pumnul în zona ficatului, Traian Bodea a aruncat cu un șlap în gardian, nimerindu-l în umăr. Consecința a fost șapte zile de izolare la „Neagra”, o „celulă fără fereastră, fără pat, dormitul pe ciment și mâncarea la trei zile”. 

Pe 18 noiembrie 1957, a fost transferat la Penitenciarul Cluj-Minori, unde condițiile de detenție erau mult mai bune. A lucrat la atelierul de lăcătușerie, unde a învățat să facă chei.

Pe 22 mai 1958, Traian Bodea a fost mutat la Ocnele Mari. Aici, după un meniu de ștevie, care conținea „o bună cantitate de pământ de pe rădăcini”, Traian Bodea și colegii de celulă au declarat greva foamei. În a patra zi de grevă au fost alimentați cu forța, prin introducerea pe gât a unui tub de cauciuc, turnând printr-o pâine un lichid. Următoarea zi s-au baricadat în cameră, blocând ușa cu paturile. Intervenția gardienilor a fost promptă, iar Traian Bodea și un coleg au fost izolați la „Negra”, alte șapte zile.

De la Ocnele Mari a fost transfertat la Aiud, până pe 10 octombrie 1959, iar pe 11 octombrie 1959 a fost mutat la Penitenciarul Mărgineni, unde Traian Bodea și-a petrecut Crăciunul la izolare.

După eliberare

Într-o Adeverință de caracterizare întocmită la Penitenciarul Mărgineni, se menționează că Traian Bodea a fost pedepsit discipinar: „În anul 1958, la Penitenciarul Ocnele Mari, cu 7 zile izolare de două ori pentru că a spart dușumeaua făcând o gaură și a blocat ușa cu paturi. În penitenciarul Mărgineni a fost pedepsit cu 3 zile carceră pentru că a fluierat în cameră”.

Pe 29 aprilie 1960, Traian Bodea a fost eliberat. Revenit acasă, cu greu a reușit să fie admis din nou la liceu. 

După acest trist episod, a continuat liceul la Beiuș, iar apoi a urmat facultatea de filologie, ajungând, până la urmă, profesor de limba română la Liceul ”Samuil Vulcan”, de unde s-a și pensionat. A fost tot timpul simpatizant al ideilor liberale, iar după 1989, membru al Partidului Național Liberal. Alături de Țucu Luscan s-a implicat în construirea și dezvelirea Monumentului Deținuților Politici din centrul Beiușului.

A ocupat funcţia de vicepreşedinte a A.F.D.P.R. - Filiala Bihor. A publicat volumul de memorii „Adolescenți în zeghe”, dar și o serie de alte scrieri. A fost protagonistul primului episod din proiectul documentar „Uitarea înseamnă o nouă condamnare. Adolescentul în zeghe Traian Bodea”. 

Episodul poate fi vizionat AICI

S-a mutat la cele veșnice pe data de 22 martie 2025, la vârsta de 83 de ani.

Înmormântarea va avea marți, 25 martie 2025, la Beiuș.

Dumnezeu să-i dea odihnă veșnică! 

Sincere condoleanțe familiei îndurerate!

Referiri:  Interviu, decembrie 2019; - Bodea, Traian, Adolescenți în zeghe, Editura Duran`s, Oradea 2015, p. 35. (N. S. O.)