GEORGESCU, Ioan***. Profesor universitar. Preot. Scriitor.
Deținut politic. A fost delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din
1 Decembrie 1918, reprezentând cercul electoral Nocrich, județul Sibiu.
S-a născut la 16 martie 1889
în localitatea Scoreiu, comitatul Făgăraș, azi în județul Sibiu ca unicul băiat
al Anei (n. Cârstea) şi al lui Ioan Georgescu, învăţător confesional. A
mai avut trei surori care, au rămas după căsătorie în jurul vetrei satului:
Elisabeta Prie (în Dos), Maria Şumea şi Ana Bucur. A încetat din viață pe stradă, în urma unui
atac de cord, în 4 martie 1968 în București, fiind înmormântat la Săcădate,
județul Sibiu, prin grija nepotului său, preotul Ioan Prie.
După şcoala primară în Scorei (1895-1898), un an îl petrece
la Făgăraş, iar din anul 1900 urmează cursurile Seminarului Românesc
Greco-Catolic din Blaj, absolvind în anul 1907 examenul de maturitate cu
„eminenţă”. Își continuă
studiile teologice la Budapesta (1908-1911) şi la Viena, la Institutul „Sf.
Augustin” (1913), unde obţine titlul de doctor în teologie. În paralel,
frecventează şi cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie din Budapesta
(1914/1916). În 1912 este numit profesor
de religie pentru elevii greco-catolici de la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş,
unde funcţionează până la 21 septembrie 1918. A fost membru fondator al Despărţământului
Beiuş al ASTREI, cum reiese din revista Transilvania din 1918, dar a şi
colaborat la ”Observatorul” din perioada beiușeană (1928-1934). Pentru scurtă
perioadă este profesor la Liceul de Băieți și Școala Normală Unită din Oradea.
Tot din 1918 este profesor de teologie la Blaj.
A participat la Marea Adunare de la Alba Iulia care la 1
Decembrie 1918 a votat Unirea Transilvaniei cu România, fiind delegat oficial,
alături de consăteanul lui, dr. Ioan Aleman, din partea comunei Nocrich.
Din 1920 devine secretar
literar al ASTREI din Sibiu şi redactor la revista ”Transilvania”, până în
1923. În 1922, intră în conflict cu conducerea ASTREI, din motive confesionale
și în anul următor va părăsi Sibiul. Începând cu 1923 este profesor la Liceul
„Mircea cel Bătrân” din Constanţa, până în 1929. Din 1929 devine subdirector al Ministerului Cultelor, cu detașare
la Președinția Consiliului de Miniștri, în guvernul țărănist, la Bucureşti. A
fost hirotonit preot la 1 iulie 1931, iar în 1932 a fost numit canonic la
Episcopia greco-catolică din Oradea. A fost profesor de Istorie bisericească la
Academia Teologică Unită din Oradea. În perioada ocupației horthiste
(1940-1944) a predat limba maghiară la Şcoala Normală Română Unită din Oradea.
Regimul comunist, impus
de ocupația sovietică, a desființat, în decembrie 1948, Biserica
Greco-Catolică, inclusiv Episcopia din Oradea. Urmărit permanent de Securitate
și rămas fără serviciu a reușit, după o vreme, să predea limba rusă la
Cisnădie, ca suplinitor. A fost arestat la 29 septembrie 1961, pentru apărarea
credinței sale catolice și deținut politic. A fost eliberat în 1964, ca urmare
a Decretului de Amnistie din acel an.
Este unul dintre cei mai
prolifici mânuitori ai condeiului din
acea vreme. În scrierile sale îmbrățișează diverse domenii, preponderente fiind
însă cele cu caracter istoric.
Scrieri: - Prin România (1). Ardealul. Cu 161
ilustraţiuni şi 1 hartă afară de text.
Sibiu, Editura Asociaţiunii, 1922; - Istoria
seminarului din Oradea. Bucureşti, 1923; - Prin România (2). Sibiu, Editura Asociaţiunii, 1924; - Învăţământul public în Dobrogea.
În: Dobrogea 1878-1920. - Cincizeci de ani de viaţă românească.
Publicaţie tipărită cu prilejul semicentenarului reanexării Dobrogei,
Bucureşti, Cultura Naţională, 1928, p. 641-698. - 15 ani de transhumanţă în ţările române, Cernăuţi, 1925; - Episcopul Demetriu Radu, Cernăuţi, 1925.
- Coloniile germane în Dobrogea,
Cernăuţi, Institutul de Arte grafice şi ed. Glasul Bucovinei, 1926. - Istoria bisericii creştine universale cu
deosebită privire la trecutul bis. unite cu Roma, Ediţia a 2-a, Blaj, 1926;
- Episcopul
Mihail Pavel, Oradea, 1927; - Cantemir
despre Coran, Cernăuţi, 1927; - Dr.
Ioan Raţiu (1828-1902). 50 de ani din luptele naţionale ale românilor ardeleni,
Sibiu, Editura Asociaţiunii, 1928. (Biblioteca “Astra”. Nr. 16); - Dr. Ioan Raţiu (1828-1902). 50 de ani din
luptele naţionale ale românilor ardeleni. Sibiu, Tipografia Foaia
poporului, 1928; - Metanii şi ore,
Buzău, 1929; - Cântece din umbră,
Bucureşti, Editura Univers, 1934; - George
Pop de Băseşti. 60 de ani în luptele naţionale ale românilor transilvăneni,
Oradea, Editura Asociaţiunii Astra, 1935.
(Biblioteca “Astra” Sibiu. Nr.
19).
Referiri: - Albu, Nicolae. Istoria învatamântului românesc din Transilvania pâna la 1800… p.
5, 144, 190, 238, 312. - Călinescu,
George. Istoria literaturii române de la
origini până în prezent. Ediţia a 2- revăzută şi adăugită… p. 984, 999,
1002; - Crăciun, Corneliu. Sub destinul
care arde Ioan Buşiţia… p. 36; - Faur, Viorel. Pagini
din lupta poporului din sudul Bihorului pentru afirmarea culturală (activitatea
Despărţământului beiușean al Astrei între anii 1898-1918), În: ”Crisia” (Oradea). An. 8, nr. 8, 1978, p.
433-492, p. 460, 461, 474; Racovițan, Irina, Una din figurile luminoase ale ASTREI: Ioan Georgescu, la 50 de ani de
la moarte, în: ” Tribuna” (Sibiu), 2 aprilie 2018
(https://www.tribuna.ro/stiri/actualitate/una-din-figurile-luminoase-ale-astrei-ioan-georgescu-la-50-de-ani-de-la-moarte-133990.html,
accesat în 17 martie 2019, ora 14.21). (I. I.,
S. S.)
