A
urmat școala secundară la Sighet și Școala Normală din Cluj. În perioada
1894-1897 a urmat cursurile Institutului Superior Pedagogic de la Budapesta.
În 1897 intră în
învățământ la școala civilă greco-catolică din Beiuș, devenit liceu de fete,
unde a activat până în 1921, când a plecat la Șimleu. Începând cu acest an a
fost profesoară la Școala Medie de Fete, care s-a transformat în anul 1924 în
Școala Normală de Fete pentru Învățătoare, iar apoi în Școala Normală de
Conducătoare, unde și-a desfășurat activitatea până la pensionare.
A fost președinta
Reuniunii Femeilor Române Sălăjene (1924-1934), directoare de școală și
organizatoare a unor acțiuni și serbări culturale, fiind una dintre cele mai
alese figuri ale Șimleului. S-a pensionat în 1 februarie 1934, după 36 de ani
de activitate. A contribuit la dezvoltarea teatrului din Țara Silvaniei,
piesele sale de teatru fiind inspirate din folclor. Ani la rând, piesele sale
au fost jucate la Șimleu Silvaniei și în întregul județ. În același an se mută
la Cluj, unde devine președintele Comitetului Diecezan Cluj-Gherla al Uniunii
Mariane a Femeilor Române Unite.
S-a născut în 16
septembrie 1875 la Măieriște, județul Sălaj. A încetat din viață în 15 ianuarie
1954 la Cluj.
S-a afirmat încă
din anii studenţiei, în anul 1898 fiind exmatriculat, alături de alţi 16
studenţi români, de la Academia de Drept din Oradea, pentru activitate
unionistă. A reuşit să-şi finalizeze studiile de drept la Cluj şi Budapesta. În
timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat în armata austro-ungară. După prăbușirea
Imperiului austro-ungar în toamna anului 1918, a luat parte activă la formarea
Consiliului Naţional Român şi a Gărzii Naţionale Române din zona Şimleu
Silvaniei. A fost ales secretar al C.N.R. şi comandant al G.N.R. local. A
condus delegaţia Șimleului la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 de la Alba
Iulia, unde a fost ales membru în Marele Sfat Naţional.
A fost arestat
în martie 1919 de către armata roșie maghiară sub acuzația de ”trădare de
patrie”, încarcerat în diverse locuri din Ungaria şi s-a întors în ţară în
mai 1919, în urma unei evadări spectaculoase, unde va fi numit, în 7 mai 1919,
prim-pretor al plasei Şimleu Silvaniei.
A fost
preşedinte al Partidului Naţional Liberal, organizația din Sălaj. Între
1925-1937 a fost director al Gazetei de Duminecă şi al Băncii
"Silvania". Între anii 1928-1931 a fost prefect al judeţului Sălaj.
Stabilit la Cluj, a fost expulzat de autorităţile horthiste în anul 1940, după
ce nord-vestul Transilvaniei a fost cedat de România Ungariei în urma
Dictatului de la Viena. După expulzare, a lucrat ca notar la Ineu, judeţul Arad.
A fost ales
deputat primul Parlament al României, ulterior fiind ales deputat sau senator
în mai multe legislaturi.
Scrieri:
(A.E.)- Din istoria neamului.
Șimleu Silvaniei, 1920;
- Maial, Tipografia Lazăr, Șimleu Silvaniei,
1921; - Ileana Cosânzeana: Feerie melodramatică în trei acte și un tablou, Tipografia Lazăr, Șimleu Silvaniei,
1922; (ediția a 5-a Arad, 1943); - O șezătoare, Tipografia Lazăr,
Șimleu Silvaniei, 1922; - Inimi nobile, Tipografia Lazăr, Șimleu Silvaniei, 1924, - Romana.
Piesă națională într-un act pentru
școlari și tinerime, Tipografia Lazăr, Șimleu Silvaniei, 1924, - Bunica. Piesă ocazională pentru serbarea națională de 10 Maiu în 2
acte, Tipografia Lazăr, Șimleu Silvaniei, 1926; - Rosamunda,
Alegorie eucharistică în patru acte și
un tablou. Legenda lui Gral prelucrată pentru scenă de Elena dr. Aciu,
n. Fabian, Șimleu Silvaniei, 1927; - Visul mamei, Tipografia Lazăr, Șimleu Silvaniei, 1930; - Cuibul. Piesă ocazională de Paști pentru copiii de
la grădiniță, cu cântece și
dansuri populare în 3 acte, Cluj,
1935.
Referiri: (A.E.) - Pop, Florica,
(coordonator), Sălaj – oameni și opere,
Ediția a II-a, adăugită și revizuită, Biblioteca Judeţeană I.S. Bădescu Sălaj,
Zalău, 2017, p 13; – „Alexandru Aciu”,
în: www.cdep.ro; -Mihailovici,
Cosmin, „Alexandru Aciu”, în: buletinulnotarilor.ro. (S. S.)
