A urmat ciclul
primar în localitatea natală iar studiile secundare la Liceul Român-Unit”
Samuil Vulcan” în perioada 1930-1938. După absolvirea liceului, Nicolae Rif se
înscria la Facultatea de Drept din cadrul Universității „Regele Ferdinand I”
din Cluj, al cărei nume îl luase la moartea Regelui întregitor, întâmplată în
20 iulie 1927. În primii doi ani (1938-1940), Nicolae Rif a studiat la Cluj. în
următorii doi ani (1940-1942) a studiat la Sibiu, unde se mutase Universitatea
din Cluj în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940. În 26 septembrie
1942 devine avocat stagiar la Beiuș, în cabinetul vestitului avocat Ioan Quai.
Figurează ca avocat stagiar până în 3 iulie 1946. Stagiatura i-a fost
întreruptă, fiind trimis pentru doi ani (1942-1944) la Școala de ofițeri de
rezervă - artilerie - de la Craiova. În perioada 16 aprilie-23 august 1944 s-a
aflat pe front cu Regimentul 7 Artilerie Grea, mai întâi cu gradul de plutonier
adjutant, iar din 4 iulie 1944-9 mai 1945 (adică până la sfârșitul războiului)
cu gradul de sublocotenent rezervist, fiind decorat cu Ordinul Steaua
României clasa a V-a cu Spade, prin Ordinul de Zi 63/20.05.1945, apoi cu Ordinul
Coroana României cu Spade, și Medalia Victoria Sovietică 1945.
După terminarea
războiului, în cartea de muncă sunt consemnate locurile unde a lucrat și
funcțiile îndeplinite: ajutor de judecător și judecător la Tinca, județul
Bihor, 24 martie 1946-11 martie 1948, când trece prin reorganizare ca judecător
la Ceica, județul Bihor, până în 3 martie 1949, când i-a încetat activitatea
prin comprimare. În acest proces al epurărilor a fost cuprins și Nicolae Rif.
Așa a ajuns să fie angajat, în 1 octombrie 1950, la Combinatul Regional „1 Mai”
Satu Mare, ca tehnician principal, apoi ajungând șef de secție la sectorul
chimic, de unde s-a pensionat în 1 noiembrie 1976. Din 1 aprilie 1977 până la
31 decembrie 1989, când s-a îmbolnăvit, a ocupat funcția de jurisconsult,
lucrând în domeniul pentru care se pregătise, chiar cu jumătate sau un sfert de
normă.
În 15 iunie 1955
a fost arestat dar a fost imediat eliberat, probabil din lipsă de dovezi. Apoi
a fost arestat din 15 iulie 1955, până în 18 aprilie 1956, când, în urma unui
proces nedrept, așa cum erau procesele atunci, a fost condamnat la 3 ani
închisoare corecțională, confiscarea averii și 3 ani interdicție a drepturilor
civice, conform art. 219, partea IV, c. d. prin Sentința 136/ 1956 a
Tribunalului Militar Oradea. A beneficiat de prevederile unui decret de
amnistiere sau grațiere nr. 421/ 1955, pe baza căruia a fost eliberat.
După eliberarea
din Penitenciarul Oradea și-a reluat activitatea la Combinatul „1 Mai”, apoi
s-a căsătorit cu Georgina Venter, fostă elevă la Școala Civilă (medie)
Greco-Catolică de fete din Beiuș. Căsătoria lor a fost binecuvântată cu un fiu,
Mircea Daniel Rif, absolvent al Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Satu
Mare, promoția 1976, și a Politehnicii din Timișoara.
Referiri: - Pop, T. Ovidiu, Câmpean,
Viorel, Corneliu Mezea un destin prea repede frânt, Editura Citadela,
Satu Mare, 2018, p. 117-124. (T.R)
