A
urmat școala primară, gimnaziul și studiile secundare la Oradea și a susţinut
bacalaureatul în iulie 1938 la liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea, pentru ca în luna
octombrie a aceluiaşi an să-l găsim înscris în anul I al Universităţii „Regele
Ferdinand I” din Cluj, Facultatea de Ştiinţe, secţia Ştiinţe Naturale. Din
cauza izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, în august 1940 (după
cedarea Ardealului de Nord), ajunge refugiat şi se reînscrie în anul III la
Universitatea din Bucureşti (la aceeaşi facultate şi la aceeaşi secţie). În
iulie 1943 este declarat licenţiat al Universităţii din Bucureşti, cu
calificativul „foarte bine”. În 1944 este trimis pe frontul din Moldova, iar
după actul de la 23 august 1944 a fost mutat la mai multe unităţi militare,
fiind – în cele din urmă – demobilizat, în mai 1945.
Imediat
după licenţă, proaspătul absolvent a elaborat şi publicat în anii 1943/1944
trei lucrări ştiinţifice, dintre care una Asupra florei sarmaţiene din estul
Bazinului Neogen al Borodului a reprezentat debutul de bun augur al unei
activităţi neobosite de investigare a florei şi vegetației fosile a României şi
în special a Transilvaniei, care avea să se desfășoare cu succes timp de peste
60 de ani. În 1 septembrie 1945 a fost numit asistent suplinitor la Catedra de
Geologie a Facultăţii de Ştiinţe din Cluj. În 1950 a fost avansat şef de
lucrări, iar în 1952 a ocupat postul de conferenţiar universitar, la aceeaşi
catedră, unde a funcţionat până în 1958.
În
mai 1949 şi-a susţinut doctoratul, în comisia de specialitate fiind profesorii
Dumitru Iacob, Ion Al. Maxim şi Emil Pop. În 1957 i se tipărește un rezumat
cuprinzător al tezei de doctorat Cercetări geologice în Bazinul Borod.
Datorită
unei „restrângeri de activitate”, de fapt ”reacția unui potentat al
vieţii universitare din acea vreme la criticile expuse în scris la adresa sa de
profesorul R. Givulescu”, acesta este pus în situaţia să părăsească
universitatea în septembrie 1958. Au urmat angajări episodice (oficiant la
poșta locală, tehnician de balastieră), și alte servicii mărunte în afara
învățământului Cu toată vitregia soartei profesorul nu încetează activitatea
ştiinţifică, aşa că în anii 1959–1960 îi apar 8 lucrări de paleobotanică în
periodice străine de prestigiu din Berlin, Budapesta şi Stuttgart. În faţa unei
astfel de evidențe şi sprijinit de prieteni, conștienți de valoarea sa
profesională, a fost reactivat în învăţământul superior şi cu începere din
octombrie 1961 este numit conferenţiar la Institutul Pedagogic din Baia Mare, la
aceeaşi instituţie fiind avansat profesor universitar în 1969, iar în
septembrie 1982 s-a pensionat la cerere. Din anul 1991 a fost numit profesor
consultant cu drept de conducere doctorate, desfășurându-și activitatea la
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Peste un an a primit premiul
„Grigore Cobălcescu” al Academiei Române pentru lucrarea Flora Miocenului
superior de la Chiuzbaia. În semn de recunoaştere a valoroasei sale
activităţi ştiinţifice, în mai 1993 a fost ales membru de onoare al
Academiei Române.
S-a
căsătorit în anul 1948 cu farmacista Virginia Bilciurescu, dar soarta l-a
despărţit de prima soţie după 46 de ani de căsnicie fericită. Au avut o fată,
Mihaela. Familist prin tradiţie şi convingere, la câţiva ani după decesul
primei soţii s-a recăsătorit şi soarta i-a fost din nou favorabilă aducându-i
alături pe Maria Georgina (născută Hulban) o soţie cu calităţi deosebite, care
a înţeles pasiunea profesorului pentru studiu, fiindu-i un sprijin de nădejde
până în ultima clipă.
Scrieri: Începând cu anul 1945,
profesorul Răzvan Givulescu a desf[;urat o prodigioasă activitate de cercetare
ştiinţifică, publicând peste 325 de lucrări de specialitate, îndeosebi în
domeniul Paleobotanicii terţiare: − Flora pliocenă de la Corniţel, Oradea, Editura Academiei, Bucureşti,
1957; − Flora pliocenă de la Chiuzbaia, Maramureş, Inst. Geologic,
Memorii, 10, Bucureşti 1969 (în colaborare cu Virgil Ghiurcă); − Flora
fosilă a Miocenului superior de la Chiuzbaia (judeţul Maramureş), Edit.
Academiei, Bucureşti, 1990; − Turbăriile fosile din Terţiarul României,
Edit. Carpatica, Cluj-Napoca, 1996; − Flora oligocenă superioară din Bazinul
Petroşani, Edit. Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca, 1996; − Istoria
pădurilor fosile din Terţiarul Transilvaniei, Edit. Carpatica, Cluj-Napoca,
1997; − Macro- şi microflora oligocenă de la Corneşti-Aghireş, România,
Edit. Carpatica, Cluj-Napoca, 1997 (în colaborare cu Iustinian Petrescu şi
Ovidiu Barbu); − Flora mică ilustrată a Terţiarului din România, Edit.
Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca, 1999 ș.a.
De asemenea a
scris, la începutul mileniului III, lucrări beletristice: - Pe firul vieții,
2002; - Povestirile profesorului Ambrozie, 2003; - Destine, 2005.
Referiri:
- Țicleanu, Nicolae, ”In Memoriam
Profesor universitar Răzvan Givulescu: o viață închinată științei și omeniei”,
în: Acta Paleontologica Romaniae, nr.
6, 2008, p. 389-392; - Petrescu, Iustinian, Profesorul Răzvan Givulescu la 80
de ani, în: Studia Universitatis
Babeș-Bolyai. Geologia, an XLVI, nr. 2. 2001, p. 3-4. (S. S.)
