de George Banu
Cel mai general dintre civilii guvernului basist calca din strachina in strachina, la fel de tantos si neabatut pe drumul lui de aiurire a electoratului. Tipul cvadruplu instelat chiar crede in rolul sau provindential, fiind convins, printre altele, ca toti purtatorii de grade, de ieri sau de azi, vor bate pas de defilare catre urne pentru a-i vota armata de tradatori politici.
Si ce s-a gandit omuletul (adicatelea, ceva mic ca om) intr-o buna dimineata, trezit de reflexul soldatesc din visul de preamarire cu punct terminus Cotroceni? A ordonat, cu balbaiala ce-l cuprinde in rastimp, trimiterea de scrisori de felicitare tuturor pensionarilor militari. Le-a cumparat, zice-se, din banii lui – ca are, slava Domnului, cat sa asigure popote bogate pe minimum jumatate de veac. Le-a semnat cu augusta-i manuta, aceeasi care dota soldatimea cu izmene flausate si bocanci din piele de porc. Si le-a trimis spre armata de rezervisti de voie sau de nevoie europeana, asteptand sa auda ecoul prinosului de multumire al celor ce-si daruisera viata si priceperea cazarmilor.S-a facut insa ca, in loc de ecoul recunostiintei, Gabitzu s-a pomenit cu sudalmi, ocari si un dispret pe care nu-l va putea inlatura de pe saracutu-i crestet nici kilograme de gel: misivele prin care ministrul isi anunta trupele de marirea veniturilor au fost contrazise de cupoanele de pensie, cu sume mai mici decat primeau, decat binemeritau ofiterii si subofiterii de altadata.
Culmea ridicolului, demonstrata la Antena 3, a fost atinsa de masinaria de razboi politic oprean in momentul in care un rezervist a primit deodata textul de felicitare – anuntare a maririlor si decizia prin care era incunostiintat de reducerea pensiei!?
E limpede, trogloditul de meserie omulet cu relatii, bani si sefii care mai de care a aflat, din lecturare de almanahe in cercul de culturarizare al (ex?)tovarasului de lupta vanghelian, de celebrele vorbe ale Lapusneanului – ”daca voi nu ma vreti, eu va vreau”. Si primul detasament de asalt, fie doar sub forma de scrisorele, l-a trimis spre multimea care a imbracat haina militara, imaginandu-si ca reflexul executarii ordinului nu se poate pierde nici cand devine chestiunea cu momentul electoral, armata trebuind sa-si urmeze (voteze) comandantul.
Dincolo de contradictia dintre afirmatiile ministeriale si realitatile taloanelor de pensie, insasi nasterea si aplicarea unei asemenea idei nu poate fi demna decat de gandirea lui Gîga (sau, daca vreti, a perusului Papi, care tot incearca sa se bucure de farmecele femelei de plastic pe care i-au varat-o in colivie).
Cum isi poate imagina o minte intreaga ca ofiterimea si subofiterimea care a platit cu aplicatii dureroase, studii profunde si privatiuni imense fiecare grad in plus ar privi cu altceva decat neincredere, dispret si sila ajungerea unui capitanas din Decembrie ’89 la cele mai inalte onoruri militare pe vreme de pace? Fiindca, nota bene, izmenarul nu si-a continuat cariera in uniforma, aruncandu-se in valtoarea afacerilor tipic dambovitene, apoi in politichia la fel de tulbure ca apa raului Bucurestilor.
Stelele castigate la apelul de noapte basesciana nu l-au putut face nici macar un militar onorabil, daramite sa-i aduca vreun semn de crestere a nivelului intelectului din dotare. Or, banii aruncati pe scrisori inutile si mincinoase, pe orice alte mijloace propagandistice, nu vor aduce automat fericirea electoralapartidului adunaturilor iudaice. Pentru ca, parafrazand un cantec celebru, unde pricepere politica nu e nimic nu e.
Preluare de pe: http://www.ghimpele.ro/2012/01/papagal-cu-patru-stele/
