MILAN MARTINOV - 20 DE ANI DE LA TRECEREA IN NEFIINTA

Profesor, om de cultură, publicist. Douazeci de ani se vor împlini în luna mai 2013 de la trecerea la cele veşnice a profesorului Milan Martinov, care a oficiat timp de treizeci şi doi de ani la una din catedrele de limba şi literatura română ale Colegiului Naţional “Samuil Vulcan” Beiuş. Nimic nu te apropie de Dumnezeu cât strădania de a crea o operă desăvârşită, spunea Michelangelo. Prin opera desăvârşită realizată ca profesor de limba română, Milan Martinov a fost cu adevărat apropiat de Dumnezeu. Născut în satul Genei din judeţul Timiş într-o familie de ţărani sârbi, absolvent al facultăţii de filologie din cadrul Universităţii Timişoara, promoţia 1961, profesorul Milan Martinov a fost un luminător al spiritelor, un deschizător al ochilor minţii şi inimilor elevilor săi.  A fost unul dintre dascălii care au făcut din misiunea sa un apostolat, pentru că a lăsat multă lumină în urma lui, spre folosul discipolilor săi. Dascălul se mistuie şi se dăruieşte pentru idealul urmărit fiindcă

                                “Altarul ca să fie şi pietrele să fie

                                                                                                      Cu inima şi viaţa zidită-n temelie",  cum spunea Arghezi, consolidând mitul estetic al Meşterului Manole. Apostolatul dăscălesc este o misiune sfântă, care presupune jertfă, deoarece principala lui vocaţie este dăruirea. Spre a cuprinde lumina în sufletele elevilor se cere ca ea să ardă în sufletul dascălului. Nu întâmplător îl numea Goga “izvoditor al sufletelor, mag din basme”. Milan Martinov a dăltuit, în inimile tinere, iubirea de glie, de datini, de cântecul tradiţional, de omenie, de tot ce înnobilează pe om. De-a lungul anilor, el a făcut şi activitate de adevărat mecenat, îndrumând pe cei frecventaţi de muze din câteva generaţii de elevi din perioada revistei “Pagini de ucenicie”. A corectat numeroase creaţii în versuri sau în proză, făcându-se util tinerelor talente. Aşa a fost şi în cadrul catedrei şi al cercului pedagogic de română, ajutând şi îndrumând colegii mai tineri, dăruind, după modelul Mântuitorului “lumină din lumină” în jurul său. Sobru şi cumpătat a insuflat tuturor dragostea pentru marile adevăruri, pentru bine, frumos, omenie, pentru România, ţara sa de adopţie. De aceea dacă ar fi trăit azi, în vremea războiului din Iugoslavia, ar fi suferit mult văzându-i pe români uitând o prietenie tradiţională cu sârbii din imediata vecinătate…  (Rif, Teodor. Apostolatul unui dascăl – Milan Martinov – În:  Luna cinstirii. Foaie editată de Primăria Oraşului Beiuş. An. 7. Aprilie 2000, p. 5). 

Referiri: - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor -dicţionar sentimental- Vol. 1… p. 572. (I. I.)

"Personalia - Dictionar al personalitatilor beiusene" - Ioan Igna, Ingrid Oita Igna, Simion Suciu, Nicu Silviu Odobasianu - Beius, 2004