vineri, 24 mai 2013

Niculiță Papp - 106 ani de la naștere


Niculiță Papp - Autoportret 1958
PAPP, Nicolae [Niculiţă Pop]: Profesor, pictor, grafician, animator cultural. Născut la 26 mai 1907 în Beiuş - decedat în septembrie 1996. Face şcoala primară şi liceul în Beiuş (1914-1922). În 1926 susține examenul de admitere şi reuşeşte la Şcoala de Arte Frumoase din Cluj, unde printre alţii, are profesori pe Emil Isac, Pericle Capidan, şi Romul Ladea. Între anii 1928-1929 își întrerupe studiile pentru a urma şcoala de ofiţeri de rezervă din Ploieşti, după a cărei terminare îşi continuă studiile la Cluj până în anul 1930, pentru ca ultimul an de studii să îl facă la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti sub îndrumarea lui Camil Ressu, Dimitrie Paciurea, Tzigara Samurcaş. În anul 1931 se întoarce la Cluj pentru a efectua practica pedagogică şi susține examenul de licenţă. Între anii 1931-1934 se ocupă intens de pictură, fiind pasionat de peisajul plaiurilor natale şi mai ales de cele ale Ţării Moţilor. În ianuarie 1935 este încadrat profesor suplinitor la Liceul “Decebal” din Deva, iar în septembrie a aceluiaşi an este transferat la Liceul “Em. Gojdu” din Oradea, unde stă până în august 1936, când, prin pensionarea profesorului Ioan Buşiţia de la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş, ocupă prin concurs postul fostului profesor, ude stă până în anul 1948. 

Niculiță Papp - Portretul lui Ioan Bușiția
În toată această perioadă, alături de Ioan Buşiţia, se ocupă de descoperirea talentelor artistice din zonă şi pe care le pregătesc pentru a urma studii de artă. În acelaşi timp, împreună se ocupă de activitatea cultural-artistică şi sportivă. Pentru activitate anticomunistă, în anul 1948 este arestat şi deţinut  timp de 16 ani, până în 1964, fiind închis în cele mai grele puşcării. La punerea în libertate nu mai primeşte post în învăţământ  fiind nevoit să se încadreze în activităţi necalificate: îngrijitor, muncitor necalificat la Fosta Fabrică de industrie locală, unde, după câţiva ani, se califică la locul de muncă în meseria de tâmplar. În aceste condiţii deosebit de grele pentru el  se ocupă intens de pictură, parcurgând pentru studiu satele Ţării Beiuşului şi Ţării Moţilor, imortalizând oameni, case, ocupaţii, portul popular, obiceiuri, tablourile sale bucurându-se de aprecierea specialiştilor. Cu toate acestea, prima ieşire a artistului în public se produce abia în anul 1960 cu o expoziţie de mari dimensiuni, organizată de către Casa orăşenească de cultură Beiuş. Cu toate acestea Nicu Papp - cum îşi semnează creaţiile - devine o prezenţă, aproape o permanenţă în peisajul plastic al oraşului, al judeţului şi al ţinuturilor transilvane, organizându-i-se mai multe expoziţii în 1969, 1970, 1976, 1981, 1982, 1983, 1986, 1987, 1988, 1992 în Beiuş, Oradea, Cluj-Napoca, Sibiu, localităţi în care este prezent cel puţin cu două expoziţii care s-au bucurat de aprecierea publicaţiilor periodice locale, dar mai ales de cele ale publicului care ă-a achiziţionat numeroase lucrări. Împreună cu prof. Ioan Mikloş şi prof. Anton Naghiu sunt iniţiatorii mişcării de grafică mică - ex-libris - din Beiuş şi Bihor, care aduce în Beiuş lucrările unora dintre cei mai renumiţi creatori din domeniu din ţară şi de peste hotare şi totodată, duce numele artiştilor beiuşeni pe numeroase simeze ale majorităţii ţărilor Europei şi în ţări ale continentului american, printre care ţări cu puternice tradiţii în arta plastică: Franţa, Italia, Olanda, Spania, Belgia, Polonia, Germania etc. Nicu Papp donează oraşului 20 dintre lucrările sale reprezentative.


NEVOIA DE MODELE - Nicu Papp
de Dr. Ramona Novicov
Cu fiecare an, cu fiecare anotimp, golul lăsat de cei a căror viaţă a fost orientată imperturbabil  de o idee, mai mult, de un ideal, se amplifică pe măsura nevoii noastre de a avea repere. Nicu Papp a fost şi a rămas un astfel de reper pe care timpul nu-l şterge. Timpul şterge doar însemnele memoriei noastre înscrise pe reperele esenţiale. 
Niculiță Papp - Peisaj
 Asemeni marcajelor din munţi (deloc întîmplător, una din pasiunile pictorului şi profesorului exceptional care a fost Nicu Papp, cel ce iubea şi cunoaştea Apusenii ca nimeni altul, se putea numi “pictarea” de marcaje turistice!) semnele orientării noastre, ale drumului cel bun, se fac pe muchii de stîncă sau pe copaci puternici, nu pe garduri sau tulpini plăpînde, ce cad repede sub vremelnicia meteorică sau sub efectul capriciilor omeneşti.
            Nicu Papp a fost puternic şi datorită firii sale libere, de artist înnăscut, şi datorită educaţiei aspre din copilărie şi adolescenţă, dar şi pentru că a făcut parte dintr-o generaţie puternică , care încă ştia şi respecta preţul şi ierarhia valorilor şi îşi asuma cu demnitate responsabilitatea deciziilor. 
           De aceea astăzi, cînd pare că plutim în derivă, grăbiţi şi năuci, liberi să navigăm pretutindeni şi nicăieri, avem nevoie mai mult ca oricînd de modele umane care şi-au împlinit vocaţia, de oameni care au ştiut să meargă pînă la capăt, care au ştiut să găsească şi să urmeze cu pas egal, apăsat şi neşovăielnic, aşa cum e pasul urcuşului la munte, drumul marcat de providenţă al destinului lor.
            Dar sunt încredinţată ca Nicu Papp, unul din stirpea acestor înaintemergători, nu şi-a încheiat urcuşul pe versanţii munţilor. El îl reface nevăzut, dar prezent, asemeni unui înger păzitor al locului, cu fiecare generaţie şi cu fiecare solitar, visător şi curajos, născut pe vatra Beiuşului.  Dacă am fi puţin atenţi, poate am vedea dimineaţa, pe bocancii, rucsacul şi schiurile sprijinite de peretele atelierului său, chiar lîngă şevalet, roua celestă de pe vechile cărări ale munţilor Apuseni.

MĂRTURII (2004)

     Ulpiu-Traian Bodea, profesor- ,,Pictorul Niculiţă Papp este unul din oamenii care au făcut ca Beiuşul sa aibă  ceva ,,al lui”. Este bine ca ne amintim de oameni ca dansul, e o datorie de suflet sa-i iubim si sa nu-i uitam niciodată”.

     Maroszy Adalbert, profesor - ,,…am ajuns profesor de desen datorită marelui meu dascăl, Niculiţă.  Îmi pare bine ca a fost sever cu noi, dar de o severitate blândă, nu impunea frică, ci respect. Si azi, când eu însumi sunt la pensie, am clipe in care, uitându-mă spre cer, spun <>”.
Prof. Lazea Ilarion completează: ,,A fost si rămâne un exemplu pentru fiecare din noi. După grei ani de detenţie, prof. Papp a avut tăria sa rămână acelaşi om integru. Ştia cum sa ne apropie, pe noi, elevii, de sufletul lui.”

     Igna Ioan, bibliotecar  -  "Pe lângă un talentat si mult apreciat pictor, care a lăsat in sufletul posterităţii trasee bine definite ale artei si frumosului, Niculiţă Papp a fost si un iubitor al Munţilor Apuseni, colindând culmile si marcând trasee care si azi sunt de folos moţilor, pe potecile înspre Padiş.
De-a lungul anilor, Niculiţă Papp a îndrumat sute de copiii din Ţara Beiuşului spre arta şi natură, punându-le in mâini penelul, în picioare schiurile iar in inimi dragostea de frumos. A fost un caracter ce a format la rândul lui caractere. Dovada ca foştii elevi, la noua ani de la trecerea dascălului lor in eternitate, doresc sa iniţieze  o acţiune spre a i se ridica marelui artist un bust in urbea natală iar o strada din Beiuş sa-i poarte numele". 

   Dr. Ramona Novicov, critic de arta, nepoata pictorului - ,,Atunci când îi evocăm pe cei dragi, evocarea noastră îi bucură sigur pe ei, acolo unde sunt, dar, mai mult, ne îmbogăţeşte pe noi. (…) Orice comemorare ne ridică din contingenţa noastră; prin aceasta ,,liturghie” – ofrandă ne îmbogăţim si ne facem părtaşi într-un fel, la viaţa deosebită, bogată a lui Niculiţă Papp. Nu-l percep ca pe unchiul meu, el ne aparţine tuturor, îl concep ca pe o fântână vie, care nu seacă pentru ca e vie şi pentru că noi, cei prezenţi, ne astâmpărăm setea prin ceea ce facem azi, aici. Ne e sete de aceasta generaţie de aur, care nu si-au aparţinut lor, ci semenilor lor, inoculat fiind în ei ca au o datorie atât faţă de predecesorii cât şi faţă de urmaşii lor.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu