Scris de
Maria Diana
Popescu, Agero
Croaţia s-a mutat în blocul
european, la numărul 28. Deocamdată la parter sau sub scară, ca şi noi.
Entuziasmul zecilor de mii de persoane care au sărbătorit evenimentul pe
străzi, va fi potolit de politicile drastice ale Uniunii şi înlocuit cu
mersul pe sîrmă. Săracii de ei! Nu ştiu ce-i aşteaptă! „Bine aţi venit
în Uniunea Europeană!” (mînca-v-aş independenţa şi libertatea), a spus
preşedintele Comisiei Europene, J.M. Barroso, mulţimii reunite la
Zagreb. Atîta timp cît deciziile se iau pe criterii şi influenţe
politice, Croaţia are şanse minime să schimbe parterul cu etajele
superioare. Ca şi în cazul nostru. Convins de acest lucru, după cele
cîteva minute petrecute faţă în faţă cu Angela Merkel, premierul nostru
a cotit-o inteligent pe drumul mătăsii, dorind să reînvie relaţia de
dragoste a Chinei cu România. Se spune că prietenul vechi e ca vinul
vechi. Cu cît e mai vechi, cu atît, mai bun. Semn că iubirea dintîi nu
se uită, chinezilor le-a scăpat în România un proiect
de 70 de milioane de dolari pentru comunicaţii. Infuzia în domeniu nu
era chiar necesară. Potrivite ar fi fost drumurile, că tot le-a cîntat
Becktel veşnica pomenire, după ce a înşfăcat pomana. Dar, pasul
premierului tînăr şi neliniştit spre dragostea cu marea finanţatoare a
lumii, F.M.I. ŞI B.M., e foarte important pentru viitor. Pînă vor veni
chinezii să ne dea o mînă de ajutor, bancherii din România vor fi
emigrat deja, în urma războiului de procese. Sfîrşitul lăcomiei lor a
venit, şi li se pregătesc alte cuiburi de năpîrci în ţări proaspăt
„eliberate”. Băncile din România vor ajunge adevărate muzee. Nimeni nu
va mai trece pragul cămătarilor.
Ţări civilizate, precum Marea
Britanie şi Franţa, au interzis orice reclamă la credite. Explozia
proceselor împotriva clauzelor abuzive reprezintă pentru bănci o grea
lovitură, şi nu doar de credibilitate. Românii sînt prea săraci să le
mai treacă pragul sau să le înapoieze sumele triplate abuziv. Lipsa
creditării îi va face pe bancheri să migreze la fel ca păsările în
ţările calde. Marele cîrmaci benere e vinovat pentru
că a înecat peştele în apă. A transformat leul în caricatură, astfel ca
toţi perceptorii junglei să facă din el grămezi de dolari, euro şi alte
valute, iar bancherii să-i jupoaie pe români de ceea ce de fapt n-au
luat de la ei. Aşa, leul a ajuns piele şi os, un fel de pisică
maidaneză. Aşa au făcut averi fabuloase cercopitecii şi galopitecii
agăţaţi de crengile Puterii. Mai adăugăm şi şpăgile, tradiţionalele
şpăgi din vînzarea pe bucăţi a economiei funcţionale, din
transformarea în piaţă de desfacere pentru gunoaiele nevîndute
ale stăpînilor străini. Toată politica e făcută după regulile lor. Asta
înseamnă de fapt capitalismul: dictatura unor huligani, îmbogăţiţi din
pix, în alchimia haosului. În ultimii trei ani, pe Legea 193/2000, mii
de clienţi au cîştigat procesele împotriva băncilor creditoare. Au
pierdut pe mîna lor din cauza abuzurilor, a celor mai mari dobînzi din
U.E., a celor mai multe comisioane, imense şi fără contraprestaţie, a
penalizărilor nejustificate, aplicate soldului iniţial al creditului.
Dacă sistemul bancar, înţesat de cămătari, s-ar prăbuşi, ar dispărea
aşa-zisele crize şi recesiuni, ar dispărea corporaţiile care distrug, cu
o lăcomie nemaiîntîlnită, independenţa statelor şi planeta. Ar dispărea
banii virtuali, falşii miliardari şi bogătaşi ai
lumii. Ar dispărea oportuniştii, lipitorile şi rechinii camuflaţi în
oameni de bine, care ajută statele cu teatrală cumsecădenie sörösistă.
Ar cădea imperiile de carton şi dictatorii capitalişti, lipiţi de putere
cu tot felul de scheme şi regii financiare. Ar dispărea sclavia modernă,
creată prin vînzarea iluziei de libertate, democraţie şi civilizaţie, ar
dispărea nevoile ireale de consum, inventate anume şi impuse. Prin
urmare, am scăpa de aceşti vampiri care se hrănesc cu independenţa şi
resursele noastre.
Pînă la apropiatul transplant de cap
al unei persoane pe corpul alteia, anunţat recent de neurochirurgul
Sergio Canavero, care estimează că va costa cel puţin 10 milioane de
Euro, vom fi obligaţi să suportăm în continuare capetele pătrate ale
Puterii. N-am rezistat tentaţiei de a mă întreba unde ar duce haosul
actual, dacă politicienii şi-ar schimba capetele între ei. Sau cum va
arăta fauna politică românească, dacă aceştia ar fi obligaţi de F.M.I.
să-şi schimbe capetele? Pe bani publici, imposibil de urmărit, ca în
cazul achiziţiilor publice, oficializate exact înainte de vacanţa
parlamentară. Au modificat legea, pretextînd că licitaţiile sînt greoaie
şi blochează instituţiile bugetare, apoi au plecat în vacanţă, ca să
nu-i mai ia nimeni la rost. Asta înseamnă că va fi imposibil de urmărit
modul în care sînt cheltuiţi banii noştri în aproape 17.000 de companii
şi regii de stat, din moment ce semaforul indică verde la trecerile cu
dedicaţie şi pot să aleagă la ce preţ şi cui să atribuie contractele,
pot cumpăra absolut orice, la preţuri dorite, fără să mai dea socoteală
cuiva. Asta în condiţiile în care o parte a presei, Curtea de Conturi şi
Parchetul au semnalat numeroase cazuri de deturnări de fonduri,
contracte atribuite preferenţial şi fraude. De acum, doar cîteva sute de
regii vor lucra la vedere. 17.000, pe întuneric. Anual, instituţiile de
stat fac achiziţii publice de 20 de miliarde de euro. Din frumuşica
sumă, statul ar trebui să obţină cele mai mici preţuri. Dar de multe ori
plăteşte dublu sau triplu faţă de piaţă. Doar în doi ani fraudele sînt
estimate la 4,5 miliarde de euro! Cam un sfert din bugetul de pensii.
Cîtă lipsă de respect pentru popor! Sau, mai degrabă, poporul şi-a furat
singur căciula, dîndu-le votul.
Maria Diana Popescu, Agero
