duminică, 9 martie 2014

File de dictionar beiusean: Filaret Musta




MUSTA, Filaret (la naştere Filip)**: Preot, profesor, militant pentru Unirea cea Mare. S-a născut la 10 martie 1839 în Văliug, judeţul Hunedoara - A încetat din viaţă la 14 octombrie 1930 în Caransebeş. Studiile secundare le-a făcut la Debreţin şi Beiuş, iar cele superioare la Institutul Teologic din Caransebeş şi la Universitatea din Leipzig, în Germania. La întoarcerea din Germania a fost numit profesor la Institutul Teologic din Caransebeş, iar apoi directorul acestui institut. S-a dedicat vieţii monahale. A urcat toate treptele cinurilor bisericii ortodoxe. A devenit monah la 4 februarie 1875 în mănăstirea Hodoş-Bodrog iar la 13 aprilie a aceluiaşi an a fost hirotonisit protosinghel iar la 25 decembrie 1891 episcopul Nicolae Popea l-a hirotonisit arhimandrit, datorită meritelor sale. În unanima aprobare şi bucurie a Sinodului eparhial, în 23 aprilie 1902 a fost numit vicar episcopesc al diecezei Caransebeşului. A fost un demn apărător al bisericii ortodoxe şi un luptător remarcabil pentru Unirea cea Mare ceea ce i-a determinat pe bănăţeni să îl trimită să îi reprezinte în parlament ca senator şi deputat. În anul 1908  a fost ales episcop al Caransebeşului, alegere care însă nu a fost ratificată de guvernul ungar. 
 În anul 1919, când episcopul Miron Cristea a devenit mitropolit primat, bănăţenii l-au dorit conducător spiritual pe Filaret Musta, însă, considerându-se a fi prea bătrân a fost ales Iosif Traian Bădescu. În 1919, la întrunirea primului Senat al României, călugărul de la Caransebeş a fost ales preşedinte de onoare al primului Senat al României, iar după aceea i s-a oferit conducerea grupului parlamentar bănăţean. Iată ce spunea arhiereul Filaret Musta despre sine: „…În întreaga mea viaţă am căutat să-mi împlinesc datorinţele mele legate de posturile ce mi s-au încredinţat de Biserică, fără considerare la vreo recunoştinţă şi fără a o aştepta… Trecutul îmi este martor că n-am râvnit după episcopie. O puteam avea în 1889, dară, din considerente binecuvântate, am declinat-o de la mine. Biserica din Eparhia Caransebeşului, prin votul Sinodului eparhial, în anul 1908 m-a distins, alegându-mă episcop, dorinţa Bisericii eparhiale însă s-a zădărnicit prin guvernul unguresc. Sufletul meu s-a mâhnit, dar nu s-a rănit prin vrăjmăşia guvernului, ostil Bisericii şi neamului nostru, ba am fost mândru de această vrăjmăşie, bine ştiind că simţămintele mele naţionale, iubirea mea de Biserică şi neam au fost spinul în ochiul guvernului. În etatea mea înaintată, cu care m-a binecuvântat Dumnezeu, înalta demnitate a arhieriei, prin darul Sfântului Duh, îmi va da îndoită putere ca în cercul meu de activitate să lucru în interesul bine priceput al Bisericii noastre naţionale şi implicit pentru binele neamului nostru românesc şi astfel a patriei noastre române, pe care noi cu toţii cu multă ardoare o iubim“. În anul 1921, Filaret Musta „urcă ultima treaptă, după ce 51 de ani servise Biserica în aureola celui mai admirabil chip al umilinţei şi a unei proverbiale modestii, aceea a arhieriei, după care n-a alergat niciodată“ (I. D. Suciu). La 18 decembrie 1921 a devenit arhiereu. 
A colaborat mai ales cu scrieri cu caracter religios la periodicele bănăţene.

S-a stins din viata la 14 octombrie 1930, în vârstă de 91 de ani şi a fost înhumat în cimitirul „Sf. Ioan” din Caransebeş.
  

Preluare foto: http://www.banaterra.eu
Referiri: - Hossu-Longin. Francisc.  Amintiri din viaţa mea… p. 48. (I. I.)
              
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu