miercuri, 26 martie 2014

Basarabia, come home!

Sursa: https://cugetliber.files.wordpress.com/2008/02/romania_mare.jpg?w=956&h=705
Maine, 27 martie, se implinesc 96 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania - Tara Mama. Scarbit de toate mizeriile politrucesti actuale, am decis sa reflectez pentru cateva minute asupra acestei aniversari care-mi aduce multa tristete in suflet. 
Imi amintesc ca era prin 1967 - 1968 cand tata, om cu nu foarte multa carte, opt clase si profesionala, s-a uitat prin cartile mele si, zambind, mi-a spus - "Mai pruncule, cartile astea, dupa care invatati voi, nu-s bune". Si s-a dus in sura si a scos de sub fan doua carti legate-ntr-o naframa - o "armetica" si o carte mai groasa care era si de romana, si de istorie, si de geografie si mi-a spus: " Invata tu ce trebuie din cartile de la scoala dar pe asta groasa sa o stii ca pe "Tatal Nostru". Astea-s cartile din care am invatat eu la scoala din sat." Si ma asculta tata la istorie si "jografie" in fiecare seara si era vai de cocorada mea daca nu stiam, ca tata, iute la manie, odata lua ori vergeaua pustii, ori cureaua cea lătoacă. Si bine a facut, ca doar asa am vazut eu ca harta Romaniei e rotunda, ca orase de care nici nu stiam, cum ar fi Cernauțiul ori Chișinăul, erau romanesti, că RSS Moldoveneasca era rupta din trupul Moldovei lui Stefan, lucru despre care in carti nu scria nimic; doar la scoala, ilustrul meu profesor de istorie, dl. Mircea Cosma, cand eram mai marisori, isi sacrifica cate-o pauza si ne vorbea despre acest lucru. Iar noi, cu "ludaile" tunse periuta si cu ochii mari, sorbeam vorbele profesorului. Si nu l-a parat nimeni, si nu dorea nimeni sa mearga la joaca pentru ca OMUL ACESTA NE INVATA CARTE. A trecut vremea, eu am crescut, am ajuns om la casa mea, tata s-a dus in 2006, "armetica" nu stiu ce s-a mai intamplat cu ea dar cartea cea grosoaca e pusa bine in dulap, in casa parinteasca. Dupa care carte a invatat si sora mea dar ea, fiind fata, avand si o memorie extraordinara si fiind foarte sarguincioasa, a scapat de vergeaua pustii si de cureaua cea lata.
A mai ramas cartea in dulap si continutul ei in mintea si sufletul meu. Si o mare tristete ca, oricum facem nu ne iese, ne este sortit ca Prutul sa ne desparta. 
Asadar, ca sarbatorim maine? Faptul ca in urma cu 96 de ani au fost niste oameni adevarati care stiau ce este interesul national ori rusinea ca la 96 de ani Romania Mare este doar o iluzie. Ce s-a facut in ultimii 25 de ani? Va spun eu - nimic. Am recunoscut ca Basarabia nu e Romania...
Deci, mare, mare tristete in sufletul meu...

Dar va spun eu, am citit in cartea cea groasa - BASARABIA E ROMANIA!
"N-o lasati prada la unii,
Ca plang in pamant strabunii"!