24 ianuarie 2016 - Cele doua Uniri sau politica struțului

După cum bine se știe, ziua de 24 ianuarie, sărbătoare națională, denumită și Mica Unire, amintește de-a pururi Unirea celor două țări surori, Moldova și Țara Românească, sub sceptrul colonelului Alexandru Ioan Cuza, într-un singur stat - România. An de an, poporul român sărbătorește acest măreț act. 
Dar să facem un pic de istorie: La 5/17 ianuarie 1859, au fost organizate alegeri în Moldova, la Iași, iar noul domnitor a fost desemnat Alexandru Ioan Cuza. În 12/24 ianuarie 1859, au avut loc alegeri și la București, și aici a fost ales tot Alexandru Ioan Cuza. Astfel, la 24 ianuarie s-a parafat , sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza, actul de naștere al României.

Și in 2016 a fost sărbătorită Mica Unire - la București și la Iași. Dar nu numai în aceste două locații ci în întreaga țară. Apropos de cele două locații - la București au încins Hora Unirii cei peste 15.000 de români prezenți la protestul organizat de Societatea civilă și pensionarii militari iar la Iași, Președintele României, premierul și câteva mii de participanți ( posibil peste 6000 ). 
Bun, să ajungem și la București. 
Încă de dimineață, înfruntând gerul de -16 grade C, în Piața Victoriei a început să se adune lume. Multă lume - militari, polițiști, pensionari, revoluționari, profesori, femei, chiar și copii, veniți de-acasă ca să-și reprezinte părinții care nu se puteau deplasa. Aici lumea și-a spus cuvântul conform unei ordini dinainte stabilite. Nu au fost nici un fel de incidente deși pe clădirea Guvernului erau instalați, posibil, lunetiști. Ori poate-au fost "cameramani" (!?)

În ciuda încercărilor de contracarare ale acestui protest, foarte agresive de altfel, au fost prezente  delegații din mai toate județele țării. Desigur, și o delegație din Bihor, oameni care au suportat un drum ce a durat 36 de ore doar pentru că aveau ceva de spus. Și au spus. 
Au fost și momente emoționante - toată lumea vorbea respectuos  dar cel mai emoționant moment, mărunt dar măreț în felul său, a fost când un tânăr, venit să-și reprezinte tatăl, i-a dat mănușile sale unui pensionar care ținea cu mâinile goale o pancartă. Ferice de așa tată, ferice de așa fiu. 

Dupa mai bine de patru ore de infruntat gerul (politicienii trecuseră de mult la "protocol") protestatarii au plecat, nu înainte de a fi anunțați de la Iași, că premierul îi va chema la discuții luni. În care luni, nu a precizat. O fi ca în povestea cu Păcală: "scârț, scarț, ti-oi da banii marți"? Posibil și așa, gândindu-ne că marțea va fi pe 6 martie când Păcală și frații lui s-ar putea să taie copacul... 
Nu știu cum va fi dar așa nu se mai poate continua.
În final, întreb și eu, nu era normal ca Președintele României să sărbătorească Ziua Unirii în București, că doar aici s-a semnat Actul Unirii iar Bucureștiul este capitala țării? Ori dl. președinte Iohannis a evitat întâlnirea cu protestatarii? Grea întrebare, greu răspuns. Oricum, de huiduieli a avut parte și la Iași. Și n-are de ce să se supere că e democrație, chiar domnia sa a spus-o, poporul are dreptul să-și spună cuvântul, în direct, nu doar prin gura mutilată a ONG-urilor.