A făcut parte din mişcarea legionară încă din anul
1935, luând parte activă la rebeliunea legionară din ianuarie 1941. După 23
august 1944 va continua activitatea legionară. În octombrie 1944 este arestat
şi internat în lagăr timp de 3 luni, în iulie 1945 este arestat din nou, tot
pentru activitate legionară, până în
septembrie 1945. Revine la Ceica,unde păstoreşte până la data de 30 mai
1948 când a reuşind să se sustragă de la arestare, devine fugar până la data
arestării sale, 6 noiembrie 1957. În această perioadă trăiește în
clandestinitate în diverse locații: Ceica, Stoienești, Ineu, Oradea (la
domiciliul părinților săi unde a avut două ascunzători: una săpată sub podea,
într-o cameră de locuit acoperită cu un capac din scânduri şi unde se ascundea
în cazul când veneau persoane străine în casă iar altă săpată în magazia de
alimente de unde avea ieşirea spre podul casei). În tot acest timp a avut legături cu
enoriaşii ( în special cu Cmeciu Ștefan
din Ceica) dar şi cu conducerea Episcopiei
Greco-catolice de la Oradea. Este prins și condamnat de către Tribunalul
Militar Cluj, în anul 1958, la 10 ani închisoare corecţională. Tribunalul
Militar Timişoara îi va comuta pedeapsa la ”25 de ani temniţă silnică pentru
activitate religioasă în clandestinitate”. Va fi închis la Penitenciarul Oradea,
apoi transferat la Aiud . Este eliberat în vara anului 1964. După 1989
pensionar fiind, a slujit în parohia Sânmartin-Bihor, pe care a reînfiinţat-o. A
desfășurat o bogată activitate publicistică,
colaborând, îndeosebi cu versuri
religioase, la: Universul literar, Unirea, Gazeta de Vest, Vestitorul,
Beiuşul, Micul misionar, Glasul Bihorului, Decalogul, Sentinela de Vest. Vieaţa
Creştină. Dintre creaţiile lui nu lipsesc nici acele versuri care evocă
trecutul. Este încă unul din poeţii care-şi intitulează una dintre creaţii
"Beiuş". Publică un volum de versuri intitulat "Flori pe
marginea prăpastiei". Oradea
(?), 2001.(?) (I. I. S.S.)
Referiri: - Bradu,
Ioan. Poeţi şi prozatori bihoreni…
