CUPCEA, P. Salvator**. Profesor universitar, psiholog, medic și
personalitate politică. A
fost fiul lui Petru Cupcea, preot din Carei și al Augustei Cupcea, născută Pteancu, fiica
vestitului dascăl român, George Pteancu. S-a
născut la 08 august 1908 în Carei
– A încetat din viaţă în anul 1958 la Cluj-Napoca. Medic. Doctor în medicină.
Şcoala primară în oraşul natal. Studii
secundare la Carei, Oradea şi Beiuş, studii superioare la Facultatea de
Filozofie (1925) şi facultatea de Medicină din Cluj ( 1939 ). Carieră
universitară. Profesor universitar, şef al catedrei de igienă (igienă
specială).
 |
| Cupcea în picioare, al doilea din stânga), cu Alexandru Roșca , Lucian Bologa , Nicolae Mărgineanu , Liviu Rusu , Teodor Bugnariu și alții, la Institutul de Psihologie, în sau în jurul anului 1928 foto: wikimilli |
A fost
remarcat, alături de prietenul său Alexandru Roșca, ca un pionier
al psihologiei experimentale și al psihanalizei , studiind
în special marginile sociale. Ulterior s-a afundat în mișcarea de igienă
socială și eugenică , specializându-se, de asemenea,
în medicina genetică , antropologie
biologică și criminologie . A fost colaborator al
lui Iuliu Moldovan , a predat cursuri la Institutul de Igienă și
Igienă Socială din Cluj o mare parte din cel de-al doilea război mondial, când
s-a concentrat pe studierea inteligenței diferitelor tipuri de corpuri. După
război a fost numit reprezentant al ţării noastre la Organizaţia Mondială
a Sănătăţii (OMS). Intre 1945 - 1947 este secretar
general al Ministerului Sănătăţii. Și-a dat demisia din această funcție,
revenind la Cluj. In 1949 este numit director al Institutului de Igienă din
Cluj. A contribuit la organizarea, în Cluj, a primei facultăţi de igienă, al
cărei decan a fost mai mulţi ani. Din 1950 a lucrat în cadrul unui colectiv de
cercetare care a funcţionat pe lângă Filiala din Cluj a Academiei Române. A
ocupat mai multe funcţii cu caracter profesional: preşedinte al Societăţii
Ştiinţelor Medicale, filiala Cluj (din 1951), decan al Facultăţii de Igienă, director
al clinicilor universitare, şeful Catedrei de Igienă a IMF Cluj. Împreună cu acad. A. Moga a
iniţiat primele cercetări din ţară asupra epidemiologiei bolilor cardiovasculare.
A publicat studii şi comunicări. A întreprins campanii de igenizare. Până la deces (1958) a îndeplinit funcţia de
director al Institutului de Igienă din Cluj. Moartea sa prematură, survenită în
urma unei intervenţii chirurgicale nereuşite, a îndurerat profund lumea
medicală clujeană dar nu numai.
Despre Salvator Cupcea: . În paralel cu Facultatea de
Litere şi Filosofie, Salvator Cupcea a urmat cursurile Facultăţii de Medicină,
care la acea vreme era parte componentă a universităţii clujene. S-a
specializat în psihiatrie, încadrându-se la Spitalul de Neuro-Psihiatrie din
Sibiu. Neîndoielnic, pregătirea de psiholog s-a îmbinat armonios cu cea de
medic psihiatru şi apoi de specialist de igienă mintală. Faptul că imediat după
război a fost numit reprezentant al ţării noastre la Organizaţia Mondială a
Sănătăţii (OMS), ne îndreptăţeşte să afirmăm că şi-a dovedit valoarea ca medic.
Până la deces a îndeplinit funcţia de director al Institutului de Igienă din
Cluj. Când intra în amfiteatru - notează unul dintre foştii studenţi ai lui
Salvator Cupcea - acest gentilom cu o statură impunătoare, care era Şeful
Igienei Generale, ţinea o adevărată dizertaţie, care captiva auditoriul aducând
la un procent de 100% frecvenţa studenţilor. (Nicolae Jurcău - ŞCOALA
CLUJEANĂ DE PSIHOLOGIE - NAVA AMIRAL A PSIHOLOGIEI DIN ROMÂNIA - Interviu cu
Doamna Mariana Roşca)
Scrieri: Silicoza și
silicotuberculoza – Leon Daniello, Salvator Cupcea, Leon Prodan – ESPLA;
Adaptarea socială, Ed. Institutului de Psihologie al Universității din Cluj,
1938; Instabilitatea emotivă – F. Ștefănescu Goangă, Alexandru Roșu, Salvator
Cupcea, Ed. Institutului de Psihologie al Universității din Cluj, 1936; Teste
pentru masurarea functiilor mintale-Fl.Stefanescu Goanga, Al.Rosca, S.Cupcea, Ed.
Institutului de Psihologie al Universității din Cluj, 1940. Articole în Revista de Psihologie: Constituţia morfologică la bolnavii mintal
(1941) ; Încercarea unui sistem de psihopatologie constituţională evolutiv
(1944)
Referiri: Jurnalul de
Satu Mare-8 august 2018; wikimili.com.
(I. O-I. S.S.)
