PERENI, George**. Preot. S-a născut în 28 aprilie 1842 la
Domăneşti, județul Satu Mare. A încetat din viață în 21 iunie 1907 la Sătmărel.
Originar, probabil dintr-o ramură a familiei Perényi, înnobilată în 1292 de
către Andrei al III-lea. A încetat din viață în 21 iulie 1907, la 65 de ani de
viață și 42 de ani de preoție.
A urmat
cursurile Gimnaziului romano-catolic din Satu Mare. Liceul l-a absolvit la
Beiuş în 1861, iar Teologia la Oradea, în 1865.
S-a căsătorit cu
Irma Mureșianu, iar în 3 decembrie 1865 a fost hirotonit.
În anii de
început ai preoţiei a slujit în părţile Aradului - Galşa, Şiria, Şimand,
Cianaloş (Urziceni, județul Satu Mare) - dovedind patriotism, susținând lupta
publiciştilor români (cazul Poruţiu).[1] S-a întors pe
meleagurile natale, slujind două decenii, între 1874-1894 în parohia Ruşeni şi
filia Hrip.
În 18 septembrie
1898 a fost ales președinte al cercului filial Sătmar-Mădăras al Reuniunii
Învăţătorilor greco-catolici din Archidiaconatul Sătmarului. A fost unul dintre
sprijinitorii vrednicului dascăl şi cantor Alexandru Anderco. De la Ruşeni a
plecat în parohia Sătmărel, slujind acolo din aprilie 1894 până la repausare.
Referințe: - Câmpean, Viorel, Oameni şi locuri din Sătmar, Vol. II,
Editura Citadela, Satu Mare, 2010, p. 26; - Câmpean, Viorel, 1913 - Sfintele Paşti la temniţa din Satu
Mare, În: “Eroii Neamului”, Serie nouă, Nr. 6, Satu Mare, martie 2011, p.
21. (S.
S.)
[1] Simion Poruțiu (n.
1 octombrie 1867, Ceanu Mic, județul Cluj – d. 1 aprilie 1932, Turda, județul
Cluj) Memorandist. Deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1
decembrie 1918. De asemenea a fost secretarul Dr. Ioan Rațiu. Pentru acțiunile
sale patriotice a fost arestat și achitat de 49 de ori în închisorile de la
Szeged, Vacz, Cluj-Fellegvar sau la închisoarea Tribunalului
Turda.
