ARHITECTUL SORIN GAVRA (1929-2001)

             GAVRA, Sorin**. Conferențiar universitar dr. Arhitect. S-a născut în comuna Vașcău, la 1 mai 1929, fiul lui Vasile Gavra (zidar) și Maria Gavra (croitoreasă). A încetat din viață în anul 2001.

Între anii 1936-1941 frecventează cursurile școlii primare din Vașcău, iar între 1941-1944 urmează cursurile secundare la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș și, în continuare, la Liceul “Emanuil Gojdu” din Oradea (1945-1949), unde obține și diploma de bacalaureat.

Perioada anilor 1950-1952 reprezintă pentru el contactul cu producția, deoarece se încadrează în câmpul muncii la Consiliul popular (pe atunci Sfatul popular) al raionului Brad, în calitate de planificator la secția de gospodărie. Datorită unei vechi dorințe a familiei și având și aptitudinile necesare, va păstra tradiția de constructori a familiei (bunicul, Vasile Gavra, a fost zidar, tatăl său tot zidar, iar bunicul dinspre mama, Alexandru Coroi, pietrar).

Simțind și o chemare către activitatea artistică creatoare, el se îndreaptă spre Institutul de Arhitectură „Ioan Mincu” din București. După studiile făcute (timp de 6 ani), Sorin Gavra va obține titlul de arhitect, în urma examenului de stat susținut în anul 1957. Este repartizat, în același an, cu încă patru colegi, în municipiul Timișoara făcând parte din prima serie de arhitecți trimiși în provincie.

În acest an (1957) se înființează la Timișoara primul Institut de Proiectări pentru Construcții Civile și Industriale, unde lucrează neîntrerupt până în anul 1970, perfecționându-se în meseria de arhitect realizând proiecte pentru numeroase edificii și sistematizări de orașe, dintre care amintim: Sala sporturilor “Olimpia" din Timișoara, lucrare premiată de către Uniunea arhitecților din Republica Socialistă România (1969); „Universitatea din Timișoara”, lucrare, de asemenea, premiată de Uniunea Arhitecților (1967); „Detalii de sistematizare”, în orașele Timișoara, Reșița, Lugoj etc.

Ca urmare a activității sale este decorat cu „Medalia Muncii”, conferită prin Decretul nr. 632 din 17 septembrie 1969 al Consiliului de Stat.

Se căsătorește în anul 1960, la Timișoara, cu ing. Rodica Roșu.

În 1963 este trimis de către Uniunea arhitecților din Republica Socialistă România la Praga, pentru specializare. După reîntoarcerea în țară participă la o serie de concursuri naționale de arhitectură obținând succese răsunătoare: - Premiul I pe țară la Concursul național de arhitectură, la care au participat 60 de colective alcătuite din circa 300 de concurenți bine pregătiți, tema concursului fiind „O sală de sport de 2.000 de locuri”;   Mențiune la Concursul național „Casa de cultură din Oradea”. În anul 1967 este trimis, tot de către Uniunea Arhitecților din România, la Roma, unde continuă specializarea în domeniul arhitecturii, iar în 1970 este invitat să predea cursuri în calitate de lector la Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara, la secția de Arhitectură și Sistematizare, înființată în anul respectiv. În anul 1972 este promovat conferențiar, iar în 1976 obține titlul științific de doctor în Arhitectură, susținând teza de doctorat: Arhitectura populară din Țara Moților, prin care sunt scoase în evidență, pentru prima dată, valorile arhitecturale ale zonei Munților Apuseni. Între anii 1973-1974 este trimis, din nou, la specializare peste hotare, de data aceasta la Atena, unde va sta o jumătate de an, pentru studii în legătură cu „Istoria arhitecturii universale". Între 1970 - 1983 a lucrat în învățământul  superior timișorean, unde a predat Teoria și Istoria Arhitecturii la nou înființata Secție de Arhitectură din cadrul Facultății de Construcții din Timișoara, Institutul Politehnic Timișoara. Ca urmare a faptului ca în 1983 Facultatea de Arhitectură și-a întrerupt activitatea, nemaiprimind cifra de școlarizare din partea ministerului tutelar, Sorin Gavra și-a mutat locul de muncă la Uzina Mecanică din $tei, Bihor. Activând aici ca arhitect, între anii 1983-1989 a proiectat și s-a implicat efectiv la construcția elegantei și modernei Săli de sport ”Lioara” din $tei (1989). Din septembrie 1990, odată cu reluarea activității Facultății de Arhitectură din Timișoara, Sorin Gavra revine la catedră, unde a știut să le insufle studenților săi iubirea pentru această distinsă profesie. În anul 1996 își vede materializat un alt proiect, Monumentul Deportaților în Bărăgan, o structură metalică sudată, înălțată în mijlocul Parcului Justiției din Timișoara. De-a lungul anilor și-a expus desenele și acuarelele în expoziții personale din Timișoara, Arad, București și Muenchen, temele sale predilecte fiind peisajele din Țara Moților, dar și imagini foarte dragi din Grecia.

Proiecte

Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea 

: Între 1957 și 1970 a lucrat la Timișoara, proiectând: blocuri de locuințe la Timișoara, Lugoj, Oravița; locuințe individuale în Timișoara, Oradea, Vașcău, Gârda de Sus, Ștei; Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea (1967); sala de sport Olimpia din Timișoara (1969); Universitatea din Timișoara (1967), sala de sport ”Lioara” din orașul Ștei (în prima parte a anilor 80); baza didactică ”Gaudeamus” la Stâna de Vale; lucrări de sistematizare în Timișoara, Lugoj. Reșița, Oravița; monumentul de la Guruslău; Proiect pentru stațiile viitorului tren liniar aerian, ce urma să se construiască Cluj-Napoca. De asemenea, Sorin Gavra este apreciat și pentru activitatea sa extraprofesională, fiind un veritabil și talentat artist plastic.

Expoziții: expoziții personale de desene și acuarelă realizate în urma călătoriilor din Ungaria, Cehoslovacia, Italia, Grecia.

Publică articole de specialitate în revista „Arhitectura”.

Referințe: Degău, Ioan, Suciu, Simion, Laza Ioan, Beiușul și Lumea lui. Vol. VI. Oameni de seamă din Țara Beiuşului, ACADEMIA ROMÂNĂ Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca 2021, p. 461-462.