LUCIA MINODORA COSMA (1875-1972)

 

COSMA, Minodora Lucia*/**. Soprană, supranumită ”Privighetoarea Ardealului”, pedagogă. S-a născut în 13 septembrie 1875 în Beiuş. A încetat din viaţă în 11 iunie 1972[1] la Sibiu. A fost fiica lui Partenie și a Mariei Cosma.

Şcoala primară şi studiile secundare le-a urmat în Sibiu, unde începe şi studiile de muzică, canto şi instrumente, studiază pianul la 7 ani, „ca elevă a excelentei profesoare Hedvig Bocnicke Herman din Sibiu, apoi, la 10 ani, continuă studiile muzicale cu vestitul muzician Gh. Dima. Ar fi putut face strălucită carieră de pianistă, dacă nu s-ar fi hotărât pentru vocea sa de soprană lirică de calitate rară şi imprsionantă studiind canto, teoria şi armonia, tot cu marele maestru Gh. Dima, împrumutându-i deprinderi muzicale fundamentale fiindu-i apoi, "solistă de lux" a celebrelor concerte. Mai apoi, Lucia Cosma, în culmea celebrităţii, a studiat 2 ani la Paris, cu cea mai strălucită profesoară de canto a vremii, Matilda Marchezi şi 2 ani la Londra cu Victor Beigel, şi Michele Wigley, la Milano. De atunci, vocea ei de soprană, cu tulburătoare coloratură lirică a răsunat ca un tril dumnezeiesc, entuziasmând marile capitale ale muzicii europene. Au cunoscut-o şi râvnit-o Viena şi Berlinul, Londra şi Parisul, Milano şi Roma, Oslo şi Budapesta, ea rămânând peste tot, prin fiinţa şi vocaţia ei, un cântec răscolitor al  Transilvaniei. E ceea ce a adăugat lângă numele ei pământean însemnul de glorie şi de veşnicie "Privighetoarea Ardealului"[2].

A concertat pe marile scene lirice ale din Londra, Milano, Paris, Viena, ale Scandinaviei, fiind apreciată cu superlative.  Este aplaudată, ovaționată cu multă căldură şi pe scenele din Sibiu, Cluj, Bucureşti. Începând din anul 1926 a fost profesoară de canto la Conservatorul de Muzică din Bucureşti. Lucia Cosma şi-a încântat admiratorii nu numai cu creaţiile sale muzicale ci şi cu cele literare, colaborând cu versuri şi proză la periodicele din Sibiu. ”Prima etapă a războiului mondial a petrecut-o la Călinești și în refugiu în Moldova, iar din ianuarie 1917 a urmat pribegia peste hotare: Odesa, Petrograd (Rusia), Cristiania (Norvegia), Londra, Paris, Milano. Bineînțeles că momentul "italian", cu spectacolele lirice pline de vedete, a cucerit-o vizibil pe Lucia Cosma, paginile memorialiste fiind cele mai colorate, interesante și picante. După doi ani și jumătate petrecuți peste hotare, cântăreața a revenit la Timișoara, spre a se ocupa de ...orfanii de război din Banat (cinci ani-n.n.). A fost o experiență inedită, dificilă, voluntară, dar spiritul ei înnăscut de "patrioată" a prevalat în fața unei activități artistice pe măsura experienței unei artiste, ajunsă în perioada de maturitate. Părăsind Timișoara în speranța unei cariere lirice la Opera de Stat din București, Lucia Cosma a nimerit la ... catedra de canto de la Conservator (începând cu 1 ianuarie 1924 a fost numită profesoară cu titlu provizoriu la Conservatorul din Bucureşti, peste un an a trecut concursul, având în comisie 3 mari artişti şi directori de Conservator: Gheorghe Dima, Dimitrie Popovici – Bayreuth, I. Nonna Otescu) A avut succese didactice remarcabile, fiindcă a dispus de câteva talente excepționale (Stela Roman, Maria Moreanu, Lisette Dima, Ana Tălmăceanu, Puica Alexandrescu, Irina Dogeanu). În plină ascensiune didactică s-a trezit pe neașteptate "pensionată”, ministrul Lepădatu (Al. I. Lapedatu-n.n.), autorul legii pensionărilor în învățământul superior, neînțelegând că "în artă nu trebuie să existe decât limită de capabilitate!” Ultima parte a vieții a petrecut-o la Sibiu, orașul tinereții sale fructuoase de odinioară, unde și-a continuat lecțiile de canto (Universitatea din Cluj se refugiase la Sibiu, aducând numeroase tinere cântărețe) la noul Conservator Popular, transformat curând în Școală Populară de Artă. Cel mai semnificativ moment al carierei didactice a fost montarea operetei clasice românești, Crai-Nou de Ciprian Porumbescu, fiind "singura școală din țară - care la inițiativa mea – a comemorat centenarul nașterii lui Ciprian Porumbescu" (1953). Deși atinsese vârsta de 70 de ani, totuși, Lucia Cosma a mai avut forța și ambiția profesională să mai studieze cu elevii ei, opereta Vânzătorul de păsări, așa cum a văzut la Viena.

Însemnările memorialiste le-a încheiat la Sibiu în aprilie 1959, la cererea mea, pentru lexiconul ”Interpreți din România”, publicat la București în 1996. (Viorel Cosma - Texte şi documente inedite…)[3]

Pentru meritele sale artistice, filantropice şi publicistice a primit numeroase medalii române şi străine printre care Bene-Merenti cl. I, Crucea Regina Maria cl. I, Meritul Sanitar, cl. I. Prietenă bună cu dr. Petru Groza, președintele Marii Adunări Naționale a României, Lucia Cosma a ținut să reproducă ultimele cuvinte din cuvântarea rostită la decorarea (ei) cu Ordinul Muncii, clasa I: "Să nu se uite, că tovarășa Lucia Cosma nu a cântat pentru monetă sunătoare." De altfel, Dr. Petru Groza s-a deplasat personal la Sibiu pentru a o decora cu acest Ordin.

În încheierea unui medalion radio, artista spune: ”Mult mi-a ajutat în viaţă şi în artă cunoştinţa limbilor străine: vorbesc şi scriu franceza, engleza, italiana, germana; vorbesc, dar nu suficient, ungureşte, pentru că nu m-a interesat literatura lor, pe când în celelalte patru limbi am cunoştinţe temeinice de limbă şi literatură. Mult de tot am dorit şi am căutat în anii fecunzi ai vieţii mele să studiez limba rusă, spre a citi literatura şi a-i cânta muzica în original. Dar fu în zadar, în patrie n-am găsit cu cine să studiez, la Paris s-a fi găsit probabil, dar timpul acolo trebuia închinat numai muzicii. Iar după 23 august era prea târziu, având în vedere că sunt născută în 1875...”

A fost căsătorită cu dr. Aurel Cosma  (n. 26 septembrie 1867, Beregsău Mare – d. 31 iulie 1931, Timișoara), primul prefect al județului Timiș-Torontal din administrația română.

Lucia Cosma a fost ”o veche cunoștință și prietenă cu sentimente de admirație și atașament admirativ pentru celebrul nostru muzician (George Enescu),  oferindu-i, după concert o recepție (…) în casa sa de lângă Sinagoga din Fabric”.[4]

Referiri: - Ciculescu, Radu N., Producţiile Academiei de Muzică şi de Artă Dramatică.  În: ”România literară” (Bucureşti). An. 2, nr. 71, 24 ian. 1933, p. 3; - Codru, T. [Tăslăuanu, Oct. C.], - Concertul Lucia Cosma [la Sibiu], în: ”Luceafărul” (Sibiu), An. 9, nr. 5, 1 mart. 1913, p. 167-168; - Concertul dnei Lucia Cosma (Cronică), în: ”Luceafărul” (Sibiu). An. 9, nr. 26, 16 iun. 1919, p. 548; - Două concerte în Sibiu (Cronică),  în:  ”Luceafărul” (Sibiu). An. 11, nr. 6, 16 feb. 1910, p. 151-152; - Matei, Pamfil,  Asociaţiunea transilvană pentru litertura română şi cultura poporului român (ASTRA) şi rolul ei în cultura naţională… p. 55; - Sava, Iosif şi Vartolomei, Luminiţa, Dicţionar de muzică… p. 54; - Cosma, Viorel, Texte şi documente inedite. Istoria muzicii româneşti în autobiografii (III) Lucia Cosma,  Revista Muzica, nr. 1-2, București 2015, p. 175-186. Fotografia: europeana.eu/ro. (S. S.)

---

[1] https://timis.casedemuzicieni.ro/lucia-cosma/; După alte surse, 22 iunie 1970.

[2] Cosma, Georgeta, In memoriam Lucia Cosma - „Privighetoarea Ardealului", în: „Tribuna 140 de ani. Dintotdeauna pentru totdeauna”, (www.tribuna.ro/stiri/eveniment/in-memoriam-lucia-cosma-privighetoarea-ardealului), 10 iunie 2022.

[3] Restituiri: Dr. Petru Groza - trădător sau patriot?, în „Crișana”, 5 martie 2024.

[4] https://www.e-cultura.info/pe-urmele-lui-enescu-compozitorul-poposit-de-mai-multe-ori-la-timisoara/, accesat în 7 septembrie 2020, ora 19.02.