S-a născut la 23 decembrie 1849/5 ianuarie 1850, în Lugoj, fiu al
meșterului săpunar Vasile Brediceanu, nepot al lui George Brediceanu, fost
boier, alungat din Oltenia și stabilit în Banat. A încetat din viaţă la 7
februarie 1909, în Lugoj.
Şcoala primară a urmat-o la
Lugoj, studiile secundare la Arad şi Beiuş, iar studiile superioare de drept la
Pozsony (Bratislava) şi Budapesta.
Odată terminate studiile se întoarce la Lugoj unde se stabilește
definitv până la sfârșitul vieţii. Aici deschide un cabinet de avocatură
și în scurt timp se remarcă pentru modul în care ia partea ţărănimii în procese
pe care cei mai mulţi avocaţi refuzau să le preia. Brediceanu însă nu lua bani
celor care nu aveau bani să-i plătească onorariul. În 1896 a luat partea
ţăranilor din Mehadia sau a minerilor din Ciclova Montană în procese intentate
de autorităţile maghiare. Brediceanu a luat apărarea și unor intelectuali,
scriitori și ziariști persecutaţi de autorităţile maghiare pentru criticile
aduse acestora și pentru exprimarea în favoarea românilor. Pe front politic,
Brediceanu se implică tot mai mult în apărarea drepturilor românilor și în
1894, la Cluj, se alătură unui corp de 30 de avocaţi care iau apărarea
memorandiștilor din Comitetului central al Partidului Naţional Român, din care
făcuse și el parte. Un an mai târziu, la Timișoara, Brediceanu ia apărarea lui
Valeriu Braniște, important cărturar al vremii și redactor al ziarului Dreptatea. Acestuia îi erau intentate nu
mai puţin de 74 de procese, pentru tot atâtea articole scrise în ziarul
Dreptatea, în care ataca guvernul de la Budapesta. Procesul a stârnit foarte
mult interesul opiniei publice, însă în ciuda apărării lui Brediceanu, Braniște
a fost condamnat la doi ani de închisoare. Brediceanu a plătit însă cauţiunea
de 5.000 de forinți pentru eliberarea acestuia. Datorită popularității
acumulate, Brediceanu este ales în 1906 ca reprezentant al poporului în dieta
maghiară, în două circumscripții.
A fost membru
al mai multor societăţi şi asociaţiuni culturale printre care ”Astra” şi
”Societatea pentru fond de teatru românesc şi în societăţi locale”, făcând
parte dintre organizatorii şi animatorii vieţii culturale locale. A luat apărarea în procese politice intentate
mai multor ziare și oameni politici români din Ungaria și Transilvania.
Brediceanu l-a sprijinit financiar și moral pe inventatorul Traian Vuia, încă
din tinereţea acestuia, la realizarea primului aeroplan românesc.
A avut doi băieți, Tiberiu și Caius (Tiberiu
Brediceanu
(1877-1968).
Compozitor şi folclorist, deputat din partea Partidului Naţional Țărănesc (1919-1920),
director al Operei Române din Cluj, membru corespondent al Academiei Române,
Caius Brediceanu (1879-1953). Om politic
şi diplomat. Doctor în drept şi ştiinţe politice la Universitatea din Viena. A
fost unul din notarii şedinţei istorice din sala Unirii la Marea Adunare
Naţională de la Alba-Iulia în 1918. A făcut parte din delegaţia României de la
Conferinţa de Pace de la Paris (1919). Membru al Partidului Naţional Ţărănesc).
De asemenea, două fiice: Cornelia,
(născută în 2 septembrie 1897 la Lugoj. A urmat studii de medicină la
Universitățile din Viena și Cluj. S-a
căsătorit în 16 decembrie 1920 cu Lucian Blaga. Au avut o fiică, Ana Dorica
”Dorli” Blaga, născută în 2 mai 1930 la Berna) și Sempronia.
A colaborat la
mai multe periodice printre care: Almanahul ilustrat al ziarului Adevărul
(Bucureşti); Calendarul “Minervei” (Bucureşti); Calendarul Partidului Naţional Român din Transilvania şi Ungaria
(Arad); Calendarul poporului (Sibiu);
Calendarul “Poporului român”
(Budapesta); Calendarul “Românului”
(Caransebeş) etc.
”Numele lui rămâne eternizat în conștiința
publică în versurile bănățenilor mândri: Nu-i
Român ca Bănățeanu,/ Bănățean ca Lugojanu,/ Lugojan ca Brediceanu... A fost
un sincer prietin al țăranilor, pe cari i-a ajutorat cu sfatul şi cu fapta.
Întreg Bănatul avea o adorație pentru el. S'a distins şi ca deputat în
sinoadele şi congresele bisericii ortodoxe.”.
Scrieri: - Firan, nuvelă din popor. Lugoj, 1913; - Piatra
credinţei. Ediţia 2 – a Lugoj, 1913;
- Piatra credinței. Ediția
3-a. Sibiu, Tipografia Asociaţiunii, 1917.
Referiri: - Cosma, A., Bănățeni de altă dată. Timişoara,
Tipografia Unirea română, 1933, p. 70 – 72; - Iorga, Nicolae, Oameni cari au fost. Vol. 1… p. 302 –
303; - Iorga, Nicolae, Orizonturile mele.
O viaţă de om aşa cum a fost. Bucureşti, 1972, p. 404, 405; - Dicţionarul literaturii române de la origini
până la 1900, Editura Academiei RSR. București, 1979, p. 123, 124, 363; -
Țuțuianu-Benga, Grațiela, ”Victor Vlad Delamarina – contexte și texte”, în: Philologica Jassyensia, An XI, Nr. 2
(22), 2015, p. 23; - Coriolan Brediceanu
(cronică). În: ”Luceafărul” (Sibiu). An. 8, nr. 4, 16 feb.
1909, p. 93. (I. I., S. S.)
