A
absolvit liceul ”Emanuil Gojdu”, secția reală, specialitatea Informatică (1995)
și Facultatea de Medicină la Cluj Napoca (2001). S-a specializat în chirurgie
la Spitalul Clinic Județean de Urgențe din Oradea, cu prof, univ. dr. Adrian
Maghiar și dr. Corneliu Negrini.
În
2010 a devenit medic specialist chirurg iar în 2015, medic primar. S-a
specializat în prelevare de organe și transplant la Clinica Fundeni din
București, cu prof. univ. dr. Irinel Popescu, conf. univ. dr. Vlad Brașoveanu
și dr. Radu Zamfir. Din anul 2008 face parte din echipa de prelevări organe. Este
medic primar chirurg la Spitalul ”Episcop Nicolae Popoviciu” din Beiuș, între
2011 și 2012 a fost director medical al Spitalului. Face parte din echipa de
prelevări de organe a dr. Carmen Pantiș din Oradea. Participă voluntar la prelevările
de organe ale echipei orădene, dar și cu alte echipe din țară.
În
20 ianuarie 2014 s-a aflat în avionul care s-a prăbușit în comuna Horia din
Munții Apuseni. ” În
momentul în care eu am deschis ochii, nimeni nu mișca. Am pus mâna pe Adrian
Iovan [pilotul -n.n.] și a început să geamă.
Printr-o spărtură a fuzelajului l-am văzut pe Radu Zamfir lângă avion. Era
ieșit deja, încerca să își revină și el. Am început să-i scoatem pe ceilalți
din avion. Doctorul Valentin Calu și doctorul Cătălin Pivniceru erau întinși pe
banchetă. Aura Ion era proiectată din spatele avionului, undeva, pe bancheta
din spatele meu. Pe copilot nu l-am văzut, cred că a fost proiectat afară din
avion la impactul cu solul și era pe partea cealaltă a avionului. Adrian Iovan
era prins sub bord, între fiarele contorsionate ale avionului. El s-a stins la
o oră și jumătate de la prăbușire. Aura a supraviețuit 5 ore… Eu, Valentin Calu
și Cătălin Pivniceru am avut grijă unul de celălalt. La un moment dat ne-am
îndepărtat de avion și am făcut focul, pentru că se lăsa noaptea și începea să
se facă foarte frig… Când am fost găsiți, prima noastră grijă a fost să o
scoatem pe Aura din locul respectiv ca să ajungă cât mai repede la un echipaj
de ambulanță. Unul dintre salvatori, Gheorghe Giurgiu îl cheamă, a reușit să
încropească un foc și l-am adus la căldură și pe Răzvan (Răzvan Petrescu,
copilotul avionului – n.n.). I-am rugat pe salvatorii care ajunseseră deja
într-un număr mare la locul accidentului să îi facă o targă lui Răzvan, pentru
că el avea ambele picioare fracturate, avea nevoie de ajutor și nu putea fi
cărat pe brațe până la ambulanță. Au făcut o targă din trunchiuri de copaci și
o pătură pe care o aveau la ei și l-au transportat pe Răzvan. Ulterior, eu,
Valentin Calu și Cătălin Pivniceru am fost scoși pe picioarele noastre, cu
toate traumele pe care le aveam. Apoi am urcat în mașinile salvatorilor care
reușiseră să ajungă până sus, pe platou…. Am avut 11 oase rupte, din cap până
în picioare, plus contuzie pulmonară. Erau multe leziuni. Perioada de
recuperare a fost lungă, grea și grevată de patru intervenții chirurgicale. Am
fost operat chiar în noaptea accidentului și au urmat încă trei intervenții.
Până în 2015, în vară, am avut un program continuu de recuperare”. După accident a continuat să opereze la Spitalul ”Nicolae
Popoviciu” din Beiuș, dar și să activeze în echipa de prelevare organe condusă
de dr. Carmen Pantiș.
A făcut sport de performanță, baschet.
