GIURGIU, Ioan ****. Plugar. Participant la Marea Adunare națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.
S-a născut în comuna Negru (azi Grădinari, comuna Drăgănești) la 29 ianuarie 1867, plasa Beiuș, județul Bihor. A încetat din viață la 22 iulie 1920. Este fiul lui Constantin Giurgiu, epitrop al bisericii catolice din localitate și sub epitropia lui s-a construit între 1871-1873, biserica de piatră, cu ajutorul a numai 300 de credincioși. Preotul a avut trei feciori: Miron, Constantin și Ioan. Ioan a rămas să plugar la casa părintească.
După ce a efectuat serviciul militar s-a angajat la jandarmeria maghiară. El a făcut o colectă publică pentru ridicarea unui monument dedicat lui Avram Iancu, donând un florin, fapt ce a fost publicat în ziarele românești din Transilvania.
A fost tras la răspundere de superiori săi și, din acest motiv, Ioan Giurgiu a demisionat din jandarmerie.
S-a căsătorit cu Catița Hinsu, fiica lui Petre Hinsu al Bumbului, cu care a avut patru băieți și două fete. În preajma zilei de 1 Decembrie 1918, Ioan Giurgiu a plecat din comună, făcând drumul pedestru peste munții Bihorului, până la Alba-Iulia, unde a luat parte la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie.
Pentru atitudinea sa profund românească, Ioan Giurgiu a fost urmărit de unguri și s-a refugiat prin satele dinspre Vașcău, ca să scape de urgia asupritorilor. Acolo s-a întâlnit cu trupele românești, cărora le-a fost călăuză până la intrarea Armatei Române în Beiuș. Acest înaintaș al nostru din comuna Drăgănești a scăpat de persecuțiile jendarilor unguri, dar se stinge în 22 iulie 1920 la Oradea, în spital, de o boală de rinchi. Acasă la Negru i s-a făcut o înmormântare memorabilă, ca unui erou al nației române.
