Recent am constatat
că în Românica noastră a apărut o nouă specie. Se numeşte curţucău. Da, ai
auzit bine, curţucău - substantiv ambigen, masculin şi feminin, cu pluralul
curţucăi [cuvânt compus format din CUR, cururi, (Pop.)
Șezut, popou. – Lat. culus și A ȚUCA, țuc tranz. reg. A
atinge cu buzele pe cineva (în semn de respect, de dragoste etc.); a săruta]. Fiind
specie nouă nu este trecut în DEX şi nici în alte dicționare da’ nu-i bai,
tânără-i vremea, cum spun bătrânii satelor. De fapt această specie este
varianta perfecționata a pupincuristului, cu o "interfață"
super-adaptabilă, direct proporționala cu interesela personale. Pare "un
băiat de treabă".
Conform
Dicţionarului on-line 123urban, o colecţie de termeni si expresii care deşi nu
şi-au găsit locul in dicţionarele tradiţionale, umblă libere si nestingherite
în limbajul colocvial, pupincuristul este definit astfel:
1.
Persoană falsă cu interese ascunse, linguşitoare.
Exemple:
Pupincuristul are de câştigat dar îi pute gura.
2.
Persoană care se dă pe lângă o altă persoană pentru a-i fi lui bine.
Exemple: Ce
pupincurist e ăla la şeful său.
Curţucăul
se înrudeşte nu doar cu pupincuristul dar are multe trăsături comune cu
oportunistul, egoistul, trădătorul, laşul, ticălosul şi perversul. Este
pseudo-cooperant, aparent devotat unei cauze, are clanţa mare şi „combate”
bine, este misterios şi te lasă cu căruţa-n drum când ţi-e jalea mai mare. Ba
mai mult, te ridică-n slăvi pe faţă şi-ţi bagă cuţitul pe la spate, de nici nu
ştii ce te-a lovit. Stă toată ziua lângă tine şi îşi oferă disponibilitatea dar
când e să facă ceva, nu ştiu cum dracu’ se întâmplă că apar tot felul de cauze
obiective şi, iată, te trezeşti singur „ca Vida Gheza între porodici”. ( Fac
o mică paranteză pentru explicaţii: se spune că regretatul şi inegalabil
sculptor român, de naţionalitate română, într-una din călătoriile sale a văzut
la un ţăran doi copaci superbi, numai buni pentru sculptură. Îl întreabă pe
ţăran dacă îi vinde iar acesta îi spune că da, mai mult, se angajează să-i
transporte până la atelierul sculptorului. Într-o zi, când acesta era în
grădină, plivind roşiile se aude strigat – „Domnu’ Gheza, am adus copacii!”
Pictorul ridică privirea şi rămâne siderat – în patru care, încolonate, se
aflau cei doi copaci tăiaţi la metru şi crăpaţi.)
Scuze
pentru divagaţie. Să revenim la oile noastre.
O altă
„calitate” a curţucăului este pseudo-implicarea. Lucrează alături de tine,
încearcă să-ți câștige încrederea, îți strecoară subtil neîncrederea în ce faci
dar din când în când îți creează senzația ca te apreciază într-un mod deosebit pentru ceea ce faci; încearcă să-ți "intre sub piele" și permanent "ciripește" gingaș, acolo unde trebuie, toate planurile tale, mai mult
sau mai puțin secrete, în asa fel încât doar lui sa-i fie bine.
Bun de gura, rău de treaba, alunecos, nevertebrat, pseudo-loial...
Ar
mai fi multe de spus dar te las pe tine, prietene, să mai descoperi din
trăsături. Ca eu m-am scârbit...
