S-a
născut la Oradea, în 20 februarie 1927, fiind unicul fiu
al avocatului Pavel Malița și al Veturiei,. A
încetat din viață în 21 mai 2018 la București, în vârstă de 92 de ani.
A urmat studii secundare la Liceul “Emanuil Gojdu” Oradea (1937-1941), Liceul "Radu Negru" din Făgăraș, Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş (1941-1944). În 1944, după ce Beiușul este ocupat de trupele germane în retragere, pleacă la București și urmează Liceul "Gheorghe Lazăr"(1944-1945).
După 23 august 1944, familia Maliţa va trebui să fugă din calea armatelor germane şi maghiare care se retrăgeau prin Beiuş şi urcați într-o căruță, respectiv Mircea pedalând pe o bicicletă, vor traversa munţii spre Moneasa.
Urmează studii superioare de matematică la Facultatea de Ştiinţe şi Facultatea de Filosofie din Bucureşti (1945-1949). Tot în 1949, îl însoțește pe Mihail Sadoveanu la Paris, la Congresul Mondial al Păcii. Obține licenţa în matematică. Urmează cariera didactică la Universitatea din Bucureşti: preparator (1949), asistent (1949), lector (1951), conferenţiar (1961), profesor suplinitor (1970), iar din 1972, profesor titular al cursului Modele matematice în ştiințele sociale şi al celui de Logică şi inteligență artificială la Catedra de Analiză Matematică a Facultăţii de Matematică. Între anii 1950-1952 şi 1954-1956 a fost director al Bibliotecii Academiei Române. În perioada 1956-1961 a fost consilier al Misiunii Permanente a României la ONU. În 1962 i se încredințează postul de ministru adjunct la Ministerul de Externe, pentru ONU și relații multilaterale, diplomația conferințelor. Între 1970–1972 funcționează ca ministru al Învățământului. Dublu licențiat, în matematică și filosofie, în 1972 și-a susținut teza de doctorat cu tema Modele matematice pentru negocieri. Din 1972 până în 1977 a fost consilier al președintelui României. Din 1974 Mircea Malița a fost membru al consiliilor pregătitoare ale conferințelor mondiale ale ONU pentru populație, știință și tehnologie, pentru dezvoltare. A fost director al Direcţiei Culturale din Ministerul de Externe (1961-1962), ministru adjunct pe probleme de O.N.U. şi al organismelor internaţionale din Ministerul Afacerilor Externe (1962-1970), membru al consiliilor pregătitoare ale conferințelor ONU pentru populație, ştiinţă şi tehnologie, pentru dezvoltare (1974-1979), ambasador al României în Elveţia şi la O.N.U. (Geneva) (1980-1982), ambasador al României în SUA (1982-1984). În 1984, în timp ce era ambasador al României în SUA, a fost chemat în țară. După aceea i s-au impus o serie de restricții, fiind izolat de exterior și înlăturat din toate funcțiile politice.
În 1975 primește
Premiul Uniunii Scriitorilor. În 1 martie 1974 este ales membru
corespondent, iar la 18 decembrie 1991, membru titular al Academiei Române.
De asemenea este membru al Academiei Mondiale de Ştiinţe şi Arte, al Societăţii
internaţionale pentru studiul sistemelor de la Washington, al Societăţii
americane de matematici, al Consiliului ştiinţific al Federaţiei mondiale
pentru studiul viitorului de la Paris, al Uniunii Scriitorilor din România etc.
A participat la Adunările generale O.N.U. (1956-1969), la conferinţe
internaţionale de dezarmare, dezvoltare, cooperare ştiinţifică şi tehnică,
cooperare europeană. A ţinut lecții şi expuneri la Institutul universitar de
înalte studii internaţionale (Geneva), Asociaţia austriacă pentru politica
externă (Viena), Centrul de studii internaţionale al M. I. T. (Cambridge Mss.,
SUA), Chatham House (Londra), Institutul internaţional S. I. P. R. I.
(Stockholm), Universitatea Columbia din New York ş. a. Aria lucrărilor sale
cuprinde cercetarea operațională, preocuparea preponderentă fiind în
extensiunea metodelor cantitative şi structurale în studiul proceselor sociale
şi crearea de modele matematice pentru uzul cercetărilor privind teoria
negocierilor şi relaţiilor conflictuale, comportamentul uman, sociologia,
pedagogia etc. Publică un foarte mare număr de articole şi studii în cele mai
prestigioase reviste din ţară şi străinătate. A participat la sute de
conferinţe şi simpozioane internaţionale în numeroase state ale lumii. Numai în
perioada 1990-1993 a fost prezent la Londra, Moscova, Bruxelles, Praga, Buenos
Aires, Montevideo, Viena, Toronto, New York, Geneva, Paris, Budapesta, Bratislava,
Istambul, Luxemburg, Leipzig şi Hanovra. Este membru al unui mare număr de
academii, societăţi, fundații: Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice din
România (1970); Academia Mondială de Arte şi Ştiinţe (WASS), Academia
Internaţională de Perspectivă Socială, Academia Internaţională “Leonardo da
Vinci” (Roma); Membru al Clubului de la Roma, al Grupului Cantitativ al IPSA,
Federaţiei Mondiale pentru Studiul Viitorului (WSFS), Consiliului Internaţional
pentru Politica Ştiinţei. Este consultant CEPES-UNESCO Bucureşti. Este
preşedinte al Comisiei de Studii Prospective şi al Diviziei de Logică,
Metodologie şi Filosofia Ştiinţei ale Academiei Române, din anul 2000 este
membru al Comitetului de Viitor al UNESCO. Este membru fondator şi preşedinte
al Fundaţiei Universitatea Mării Negre (cu statut consultativ pe lângă Națiunile
Unite şi care cuprinde cursuri internaţionale cu peste 1000 de participanți, în
fiecare an, veniţi din toată lumea). A fost fondator și membru de onoare al
Clubului de la Roma și vicepreședinte în Asociația Română pentru Clubul de la
Roma (ARCoR). A fost coautor al rapoartelor acestei organizații: No limits to Learning. Bridging the Human
Gap. Report to the Club of Rome (1979), care a cunoscut o serie de ediții
succesive, și The Double Helix of
Learning and Work. A Report to the Club of Rome (2003). Alte titluri şi
funcţii: secretar general al Asociaţiei pentru Drept Internaţional şi Relaţii
Internaţionale, vicepreşedinte al Centrului European de Cultură Bucureşti.
Distincții românești:
Ordinul „Steaua României” în grad
de Comandor, conferit de Președinția României (2000);
Ordinul „Tudor Vladimirescu”
clasa a II-a (1971);
Ordinul „23 August” clasa a III-a
(1974);
Ordinul „23 August” clasa a IV-a
„pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul
celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei” (1964);
Ordinul Steaua RPR clasa a V-a
(1961);
Ordinul Muncii clasa a III-a
(1949);
Medalia a XX-a aniversare a
eliberării Patriei (1964);
Medalia a XXV-a aniversare a eliberării
Patriei (1969);
Medalia a 50-a aniversare a PCR
(1971);
Medalia 25 de ani de la
proclamarea Republicii (1972);
Medalia 30 de ani de la
eliberarea României de sub dominație fascistă (1974);
Medalia a XXX-a aniversare a
Zilei Armatei Republicii Socialiste România (1974);
Medalia comemorativă A 40-a
aniversare a revoluției de eliberare socială și națională antifascistă și
antiimperialistă (1984);
Doctor Honoris Causa al
Universității din Oradea (1998);
Doctor Honoris Causa al
Universității Politehnica din București (2012 );
Doctor Honoris Causa al Academiei
de Științe Economice din București (2012);
Diploma de Excelență pentru
„merite deosebite și contribuții remarcabile aduse la dezvoltarea educației,
culturii și societății românești“, acordată de Ministerul Educației Naționale
(2013);
Cetățean de Onoare al
Municipiului Oradea (2000);
Ordine,
decorații și medalii străine:
Decorația Mare Comandor al
Ordinului Phoenix, Republica Elenă (Hotărârea nr.21/06.10.1979):
Decorația Ordinul Meritul -
Marele Cordon, Republica Arabă Egipt (Hotărârea nr.7/25.III.1976):
Marele Cordon al Ordinului
Independenței, clasa I, Regatul Hașemit al Iordaniei (Hotărârea
nr.12/19.V.1975):
Decorația Ordinul Francisco de
Miranda, clasa a II-a, Republica Venezuela (Hotărârea nr.29/31.X.1974):
Marele Cordon al Ordinului
Național al Cedrului, Republica Liban (Hotărârea nr.6/20.III.1974):
Marea Cruce a Ordinului Național
de Merit, Republica Ecuador (Hotărârea nr.47/30.XI.1973):
Marea Cruce a Ordinului San
Carlos, Republica Columbia (Hotărârea nr.46/30.XI.1973);
Marea Cruce pentru Merit cu Stea
și Cordon a Ordinului pentru merit a R.F. a Germaniei (Hotărârea
nr.31/7.IX.1971);
Ordinul Taaj, clasa a II-a, Iran
(Hotărârea nr.44/23.X.1969);
Medalia 20 de ani de la Victoria
Marelui Război 1941-1945, URSS, 1965;
 |
| Mircea Malița cu soția |
Scrieri (selecție): - Pagini din
trecutul diplomaţiei româneşti (1966); - Repere (1967); - Programarea
pătratică (1968); - Cronica anului
2000 (1969) (tradusă în germană, polonă slovacă, maghiară, spaniolă); -
Sfinxul (1969); - Diplomația. Şcoli şi
instituţii (1970); - Diplomația
română. O perspectivă istorică (1970); - Carta ONU - document al erei noastre (1970); - Romanian Diplomacy. A Historical Study (1970) (tradusă în franceză
şi rusă); - Matematica organizării
(1971); - Aurul cenuşiu Vol. 1-3 (1971-1973)
(tradusă în maghiară italiană şi polonă); - Teoria şi practica negocierilor (1971); - Teoria grafurilor cu aplicaţii în ştiințele sociale (1972); - Modele
matematice ale sistemului educaţional (1973); Programarea neliniară (1973); - Pietre
vii (1973); - Triade (1973); - Idei în mers Vol. 1 (1975), Vol. 2,
(1982) (tradusă în maghiară); - Fire şi
noduri (1975); - Zidul şi iedera
(1977); - Incertitudine şi decizie
(1982); - Bazele inteligenței artificiale (1987); - Mecanisme de reglementare pașnică a diferendelor dintre state
(1988). A coordonat numeroase lucrări, printre care: Sistemele în ştiințele sociale (1979); - Enciclopedia statelor lumii (1981); - Statele lumii (1985); - New
information Technologices in Higher Education (1989); - Ingineria industrială. Prezent şi
perspective (1990).
Referiri: -
Enciclopedia istoriografiei româneşti…
p. 207; - Iorga, Nicolae, Orizonturile
mele. O viaţă de om aşa cum a fost… p. 794; - Mărgineanu, Ion, Oameni din Munţii Apuseni… p. 458. -
Micu, Dumitru, Istoria literaturii
române. De la creaţia populară la postmodernism… p. 602, 786, 787; - Personalităţi româneşti ale ştiinţelor
naturii şi tehnicii –dicţionar, Agricultură.
arhitectură, astronomie, biologie, chimie, fizică geografie, geologie
matematică, medicină, tehnică… p. 225-226; - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor -dicţionar sentimental-
Vol. 1… p, 14; - Interviu / Acad. Mircea
Malita: "Criza e un simptom al turbulentei din mintea oamenilor
invadată de două păcate elementare: lăcomia și trufia", în:https://www.zf.ro/, 23 iunie 2009, accesat în 19
octombrie 2020, ora 12.10; - Ungureanu Laurențiu, Mircea Maliţa, diplomatul român care i-a sfidat pe ruşi în 1963, la
ONU: „Petru Groza ne-a dat înapoi Ardealul“, în: https://www.historia.ro/, accesat în 19
octombrie 2020, ora 11.20 (I. I., S. S.)
