sâmbătă, 10 mai 2025

LUNA MAI LA BEIUȘ ÎN ZIARELE INTERBELICE - CÂTEVA DATE

 ASTRA LA BEIUȘ

BEIUŞ, 23. — Serviciul Social se înfiripă şi înrădăcinează în Beiuş şi în satele de pe Valea Crişului Negru datorită străduințelor dlui preşedinte al Sfatului Căminului Cultural de. plasă al Astrei Serviciului Social, dr. Nicolae Flueraş, directorul liceului român unit „Samuil Vulcan“ şi deosebitului interes pe care-l manifestă organele de conducere a Serviciului Social judeţan cari sunt în permanent contact cu toate comunele din plasă. Astfel în ziua de 12 Martie s'a ţinut un concurs de coruri fiind premiat din partea Prefecturii judeţului cu 1000 lei corul din comuna Remetea condus de d. înv. Balta şi corul din comuna Meziad eu 500 lei. Cu această ocazie d. prof. M. Bruchental a rostit o frumoasă conferinţă despre muzica la români iar d. prof. Ioan Buşiţia într’o cuvântare emoționantă a evocat succesul pe care l-a obţinut corul Lyra din Beiuş în 1906 la festivitățile din Bucureşti. În ziua de 6 Mai 1939 s’a ţinut adunarea generală a 'Astrei — despărţământul Beiuş. Cu această ocazie s’a ales noul comitet al Astrei — despărţământul Beiuş şi s’a constituit sfatul Căminului Cultural de plasă al Astrei Serviciului Social: preşedinte dr. Nicolae Flueraş, secretar Cornel Sava, apoi: dr. Cosma Gavril notar public, dr. Ciavici Augustin advocat, Tămaş Traian profesor, dr. Micuşan Valeriu judecător, Musta Ştefan profesor, Roşu Ioan preot, Fântânar Nicolae profesor, dr. Quai loan …”[1]

PRIMIREA OFICIALĂ A GRUPULUI 6 VÂNĂTORI DE MUNTE ÎN BEIUȘ


Beiuşul vechiu centru cultural şi istoric, anul acesta a serbat ziua de 10 Mai cu un fast deosebit. Terminânduse cazărmile construite în anul acesta în această zi s‘a făcut primirea oficială a grupului 6 Vânători de Munte de sub comanda dlui colonel Radu Grigorovici, care îşi ia garnizoana în Beiuş. Din partea Prefecturei au participat la solemnitate dd. Augustin Chirilă subprefect şi A. Fillip, iar în reprezentarea diferitelor autorităţi şi societăţi dd. N. T. Cosma, preş. com. int.
(primarul Beiușului în acea perioadă – n.a.), protopop Petru E. Papp, protopop dr. Valeriu Hetco, dna Tina Crişan, dna Angela Selăgian, dr. Nicolae Fluieraş, Alexandru Leca, revizor Constantin Borc, dr. Augustin Ciavici şi dna, dr. I. Nestor şi dna dr. Valeriu Micuşan şef-judecător, primarii din plasa Beiuş şi alţii. La orele 10 grupul vânătorilor de munte şi-'a făcut Intrarea în oraşul frumos pavoazat cu flori şi ghirlande în frunte cu d. general Savu, colonel Radu Grigorovici; comandantul grupului, colonel Strat Procopiu comandantul Batalionului 6 vânători de munte în frumoasa uniformă a decoraților „Mihai Viteazul“, locotenent-colonel Stoia Ştefan şi alţi ofiţeri. Au fost întâmpinați de către preşedintele comisiei interimare Nerva Traian Cosma printr'o cuvântare de bun venit arătând că Beiuşul şi beiuşenii se simt fericiţi, că în ziua de azi au ocaziunea de a primi garnizoană în Beiuş, desiderat, pentru care s‘a depus străduinţi din partea tuturor de 17 ani încoace. A răspuns d. colonel Grigorovici arătând, că armata faţă de primirea frumoasă şi dragostea cu care sunt primiți vor şti să fie la înălţime atât în timp de pace cât şi în timp de războiu pavăză neclintită la temelia statului. După aceasta se fac prezentările iar grupul vânătorilor de munte defilează în faţa dlui general Savu a autorităţilor civile şi a publicului. La orele 13 s‘a dat un banchet în sala restaurantului Coop la care au participat toţi ofiţerii precum şi autorităţile civile şi publicul beiuşan în număr de cca 300…”.[2]


În 30 mai 1935, la întrunirea comitetului executiv țărănist ardelean, G. Crișan
a fost ales secretar general al organizațiilor din Ardeal și Banat:

 

D. Mihai Popovici ales preşedinte al organizaţiilor ardelene

CLUJ; 30. — Comitetul regional al partidului naţional-ţărănesc, întrunit azi în localitate, a ales ca preşedinte al organizaţiilor din Ardeal şi Banat pe d, Mihai Popovici. D. Gh. Crişan a fost ales secretar general. Ca vicepreședinți au fost aleşi d-nii Ioan Pop, Valer Moldovan şi Aurel Socol.  V. Munteanu[3]



[1]  „Tribuna”, Cluj, 26 iulie 1939, p. 8.



[2] „Patria”, 15 mai 1937, p. 3.


[3] „Tribuna”, Cluj, 26 iulie 1939, p. 8.

luni, 5 mai 2025

GHEORGHE-CLAUDIU SUCIU (1905-1990) - MEMBRU TITULAR AL ACADEMIEI ROMÂNE

 


SUCIU, Gheorghe Claudiu**. Chimist. Membru titular al Academiei Române. S-a născut în 6 mai 1905 la Blaj, al doilea copil a cunoscutei familii Vasile și Maria Suciu, tatăl preot, prefect al tipografiei metropolitane, mama o distinsă învățătoare. Este fratele episcopului Ioan Suciu (n. 1907-d.1953 în închisoarea Sighet). A încetat din viață în 12 decembrie 1990.

Urmează școala primară în localitatea natală, studii secundare la Blaj, Beiuş şi Sibiu, studii superioare de chimie la Roma şi la Facultatea de Chimie a Universităţii din Cluj (1923-1928). Își va lua licența în chimie la Universitatea din Roma, având ca dascăli pe Enrico Fermi și Nicola Paravanno și la Facultatea de chimie a Universității din Cluj cu marii chimiști Gh. Spacu, O.Rădulescu și A. Ostrogovich. Între 1930-1931 a urmat un curs de specializare în domeniul ingineriei petrolului la Standard Oil Development Compagny din New Jersy (SUA), iar între 1936-1939 un curs prin corespondență asupra lubrefianților. În 1932 a obținut titlul de doctor în științe chimice cu teza Noi combinaţiuni complexe cu aplicări analitice, susţinută cu prof. Gh. Spacu.

Paralel cu activitatea profesională în domeniul petrolului (la Rafinăria Teleajen, Rafinăria Onești, unde a lucrat în domeniul cercetării) Gheorghe Claudiu Suciu a desfășurat și o prodigioasă activitate didactică.

Funcţii didactice: profesor la Institutul de petrol şi gaze din Bucureşti (1948-1975), profesor consultant la Institutul de petrol şi gaze din Ploieşti (1976). Îndeplineşte diverse funcţii de conducere printre care: inginer şef la Rafinăria Teleajen (1941), director tehnic la Institutul de proiectări rafinării - Ploieşti (1963). În 21 martie 1963 este ales membru corespondent al Academiei Român, iar în 22 ianuarie 1990 membru titular.

 Activitatea în domeniul industriei petrolului a lui Gheorghe Claudiu Suciu s-a materializat în numeroase cercetări în domeniul proceselor chimice și de transfer de masă cu aplicații în prelucrarea țițeiului, în numeroase lucrări de laborator, în brevetarea, printre altele, în România, dar și în Franța, India, Marea Britanie, a unor cuptoare tubulare de tip nou utilizate în industria petrolieră. „De asemenea lucrări de laborator privind hidrodinamica ţiţeiului stratului fântână, studii la scară industrială privind piroliza etanului şi propanului, analiza de performanţă a unei instalaţii DAV în vederea măririi productivităţii  acesteia. A avut contribuţii la proiectarea rafinăriei de la Grupul industrial petrochimic Ploieşti şi a instalaţiei de reformare a benzinei de la Grupul industrial petrochimic Borzeşti. A efectuat controlul reacțiilor de cracare termică în instalațiile  industriale privind utilizarea aburului ca diluant. A realizat cuptoare tubulare pentru industria petrolieră, chimică şi petrochimică, brevetate şi în Anglia, India,   Italia şi Franţa şi aplicate industrial în rafinăriile Oneşti, Pancevo (Iugoslavia, 1978) şi Karachi (Pakistan 1979).

Lucrări publicate:  - Elemente de inginerie chimică (1946); - Lexiconul tehnic român, Ediţia a 2-a, (capitolul de prelucrare a ţiţeiului 1956); - Aspecte ale fluidizării,  1958; - Procese calorice, (1961); - Ingineria prelucrării hidrocarburilor, vol. 1-2 (1973, 1974); - Progrese în procesele de prelucrare a hidrocarburilor (1977). - Manualul inginerului chimist (coautor la volumele 3 şi 4, 1953-1954); - Quelques caracteristiques Hydrodinamiques du “lit en trombe”,  În:  Chimie et Industrie, Vol. 104, nr. 10, 1971; - Phase distribution an residence time in a spouted bed,  În:  ”Americ. Inst. Chem. Eng. Journ”,  vol. 23, nr. 3 (1977); - Paricle circulation in a a spoted bed. Powder technology, vol. 19, nr. 1 (1978); - Oil and akternative fossil fuel energy resources,  în:  ”Process Economics Internaţional” (1980); - Separation of aromatic hydrocarbons în vapor plase an X-type molecular sieves, Congresul Internaţional de Chimie. Istanbul 1970 sect. 2. (Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii…  1982).

Referiri: - Bălan, Ştefan, Mihăilescu, Nicolae Şt., Istoria ştiinţei şi tehnicii în România, editura Academiei R.S.R, Bucureşti, 1988. p. 1973/400; - Mărgineanu, Ion, Oameni din Munţii Apuseni… p. 459; - Popescu-Gogan, Petre, Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii. Dicționar, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982,  p. 375-376; - Personalități ale Bisericii noastre: Acad. Gheorghe Claudiu Suciu, (inclusiv fotografia), în: e-communio.ro, 6 mai 2020. (I. I., S. S.)

joi, 1 mai 2025

DINTRE MUZICANȚII DE GLORIE AI BEIUȘULUI - EMIL UNGUR, NUME DE SCENĂ MILU UNGUR




 UNGUR, E. Emil (nume de scenă, Milu Ungur) S-a născut în localitatea Armeni, județul Sibiu în 26 aprilie 1944. 

A urmat cursurile școlii primare în Oradea, ulterior, până în clasa a VIIIa la Școala medie nr. 2 din Beiuș. Ulterior, urmează Școala profesională de electricieni și frigotehniști din Oradea, pe care o absolvă în anul 1964. Apoi își îndeplinește stagiul militar după care revine în Beiuș și se angajează electrician la Cooperativa „Muncitorul”. 

A activat în cadrul formației artistice a Clubului COOP. 'MUNCITORUL''. A fost autodidact, cântând la saxofon alături de Pișta Szerac, ulterior la baterie. O vreme a cântat în formația lui Constantin Sava, alături de Costel Voina, Traian Buran, Panfil Buran, Piști Szerac și alții, până aproape de pensionare. În aprilie 2021 suferă un accident vascular cerebral grav, iar în luna iunie, a aceluiași an, se stinge din viață.

Costel Sava, Piști Szerac, Milu Ungur, Ioan Wagner, Benone Cearnău-Noni, Oros Alexandru-Rozi

Alexandru FILIPAŞCU. Primar al orașului Sighetu Marmației. Istoric. Profesor. Gazetar. Preot. Deţinut politic.

 

 


FILIPAŞCU, Alexandru **. Primar al orașului Sighetu Marmației. Istoric. Profesor. Gazetar. Preot. Deţinut politic.

S-a născut la 29 aprilie 1902, în Petrova judeţul Maramureş, al patrulea fiu al boierului Gavrilă II Filipciuc din vestita familie nobilă de Dolha şi Dolha & Petrova. A încetat din viața în 20 decembrie 1952, ca deținut la Valea Neagră, județul Constanța, la Canal.

Urmează cursul inferior la Sighet, apoi Liceul Piarist, definitivându-și  studiile secundare la Beiuş (1916–1920), unde ia și examenul de maturitate.

În anul 1918 ia parte activă în Garda Națională a Petrovei, care avea misiunea să împiedice trecerea bandelor ucrainene peste râul Vișeu.

În august – octombrie 1919, din lipsă de funcționari, este secretarul prefecturii din Seleuș, pe lângă prefectul Dr. Victor Ioaneș de Apșa.

La dorința familiilor și îndeosebi la insistențele prof. dr. Gheorghe Bilașco, urmează, în anul 1920,  Facultatea de Medicină din Cluj. Realizând că nu are nicio pasiune pentru acest domeniu, obține o bursă specială la Roma, unde frecventează cursurile de teologie și filozofie la Seminarul Pontifical Roman Lateranum, pe care le încheie în anul 1923. În 1925 primește Absolutul Teologic, iar pe 28 ianuarie 1928 este promovat Doctor în Teologie la Universitatea de Stat J. Kazimir din Lemberg (Lwow).

A colaborat cu ziarele Meseșul din Zalău, Maramureșul și Dumineca din Sighet precum și cu Universul , unde era corespondent. Între anii 1934–1936 scoate, pe cont propriu, gazeta Ecoul Maramureșului .

Între anii 1933–1938 a fost viceprimar și primar al Sighetului. A urmat calea învăţământului universitar. A fost asistent, șef de lucrări (1943-1948) apoi la Centrul de studii și cercetări privilegiate la Transilvania,   Sibiu-Cluj și profesor la Seminarul pedagogic universitar din Cluj. Revenit la ortodoxie în anul 1948, a fost numit profesor la Institutul Teologic Universitar din Cluj.

În 1929 s-a căsătorit cu Livia Buzilă, fata preotului din Poiana Ilvei. Au avut doi copii, Livia Flora [1] – artist plastic, scenograf și Alexandru, strălucit biolog și scriitor. 

Cariera politică : ” Urmând tradiția preoților din Ardeal, fie ortodocși sau greco-catolici, de a se implica în viața politică, Alexandru Filipașcu sa înscris în Partidul Național Țărănesc.  De altfel, conform informațiilor deținute de Securitate, un frate al său a fost deputat țărănist, iar unul din cumnați, prefect de Maramureș din partea PNȚ, lucru pe care profesorul nu-l menționează în interogatorii, admițând însă că familia sa a fost simpatizantă a Partidului Naţional din Transilvania, mai apoi a Partidului Naţional. În martie 1928, profesorul Filipaşcu a devenit membru în Comitetul Judeţean PNŢ Maramureş, apoi, între 1928 şi 1931, membru în delegaţia permanentă a Consiliului PNŢ Maramureş. În anul 1931, în condiţiile frământărilor pe care le cunoştea Partidul Naţional Ţărănesc, majoritatea organizaţiei PNŢ Maramureş s-a declarat independentă, candidând la alegerile din 1931 în cartel cu Partidul Ţărănesc al lui Constantin Stere şi cu Liga contra cametei, Filipaşcu fiind propus pentru un post de deputat. În noiembrie 1933, alături de alţi colegi din politică, Alexandru Filipaşcu se apropie de Partidul Naţional Liberal, condus la acea vreme de Ion Gh. Duca, devenind, pe toată durata guvernării liberale (1933-1937), ajutor de primar al oraşului Sighet. După ieşirea de la guvernare a liberalilor şi instaurarea regimului autoritar al regelui Carol al II-lea, profesorul Filipaşcu s-a retras din politică, continuându-şi însă activitatea culturală şi socială .




Arestarea : Ca urmare a unor sesizări, lui Alexandru Filipașcu i s-a deschis dosar de verificare pe timp de șase luni, începând cu 5 decembrie 1951, pentru a i se stabili "activitatea dușmănoasă", termenul fiind prelungit, apoi, încă șase luni. În tot acest timp, nu s-a putut stabili altceva decât faptul că profesorul avea acest "păcat", de a spune bancuri cu caracter politic. În dosar există o adevărată colecție de bancuri, extrem de săvuroase pentru cel care cunoaște contextul istoric de atunci (stabilizarea monetară, războiul din Coreea etc.). Reținem din cele mai accesibile: <<Viața în regimul de democrație populară este grea, pentru că pentru toate facem coadă și pentru nimic stăm la răcoare>> sau <<De la 23 august 1950, nu se mai spun brașoave, ci stalinisme, fiindcă s-a schimbat numele orașului Brașov în orașul Stalin>>. De asemenea, am dori să amintim o afirmație a sa, extrem de valabilă într-o lume aflată în confuzie de valori: <<În trecut, când venea un ministru în inspecție se aplecău toți în fața lui că era un om cult. Dar astăzi toți inculții sunt miniștri. Dacă omul are în cap o cultură, nimeni nu i-o poate lua, chiar dacă ar veni orice partid>>. Având în vedere <<programarea>> Securităţii, dosarul de verificare ar fi trebuit să se încheie în decembrie 1952. Între timp, însă, veniseră decretele pentru trimiterea în lagăre de muncă a celor care jucaseră un rol în partidele interbelice, iar Filipaşcu, pentru că dosarul lui era la îndemână, a fost arestat şi supus unei foarte scurte anchete, din care s-a dorit stabilirea activităţii sale politice din trecut, ca fost membru P.N.Ţ. Ce-i interesa pe securişti acum rezultă limpede din nota de trimitere în colonia de muncă: <<A fost un element activ în cadrul P.N.Ţ. Maniu, depunând o vie activitate în judeţul Maramureş, fiind delegat ca deputat în cadrul P.N.Ţ. Maniu (fals, n.n.), la fel mai rezultă că studiile de pregătire le-a făcut în străinătate>>. Drept urmare, printr-o simplă rezoluție, a fost trimis în colonie de muncă, la Canal (lagărul Poarta Albă), pe timp de cinci ani. Din păcate, la foarte scurt timp, pe 20 decembrie 1952, la ora 16:10, după cum scrie în certificatul de deces, Alexandru Filipaşcu a murit, motivul oficial trecut în hârtii fiind "uremie post septicemică". Pentru nimic, o viaţă era curmată brutal, aidoma altor sute de mii de vieţi din acele timpuri întunecate”.

Scrieri: - Istoria Maramureşului.  Bucureşti, 1940. (premiată în anul 1940 de Academia Română); - De la românii din Maramureş. Oameni, locuri, cântece .   Sibiu, 1943. - Le Maramureş . Sibiu, 1944; - Voievodatul Maramureşului. Originea, structura și tendințele lui . Sibiu 1945; -„Contribuţii documentare la administrarea Maramureşului”, În: Transilvania (Sibiu). Un. 73, nr. 7-8, iul. aug. 1942, p. 542-557. - Istoria Bisericii Române, 2 vol. 1957. (coautor).   

Postum , i-au fost publicate lucrările  Manualul Istoriei Bisericii Române , București (1958), în două volume, coautor, și Enciclopedia familiilor nobile maramureșene de origine română , Editura Dacia (2006) și volumul bilingv română-engleză, Editura Eikon (2015).

Referiri: - Albu, Nicolae, Istoria învățământului românesc din Transilvania până la 1800 … p. 91, 171; - Enciclopedia istoriografiei româneşti … p. 142; - Să nu-l uităm pe Alexandru Filipașcu, un primar erudit al Sighetului interbelic!, în : ”Salut Sighet”, 20 decembrie 2017; - Gherheș, Ilie, Istoricul martir Dr. Alexandru Filipașcu - un aristocrat al propriului destin , în: ”Graiul Maramureșului”, 16 septembrie 2020; - Enache, George - O moarte pentru o glumă . ”Ziarul Lumina”. 23 iulie 2011. (II, SS)  



[1]


PISO-FILIPAȘCU, Livia Flora.Scenograf, artist plastic. Sa născut în 27 martie 1931 la Sighetu Marmației. Este fiica istoricului Alexadru Filipașcu și a Liviei Filipașcu, născută Buzilă. În 1948, Livia Filipașcu lua cu notă 10 bacalaureatul la Cluj și intra, tot acolo, la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” (1948-1951), ca apoi continua la Institutul „Nicolae Grigorescu” din București (1951-1954), specializată în scenă și pictură. În 1955 își ia diploma în artă (decoruri și costume la opera „Trubadurul” de Verdi, pusă în scena la Opera de Stat Română din Cluj) și devine membră a Uniunii Artiștilor Plastici. În anul 1956 se căsătorește cu marele tenor Ioan Piso (n. 1926), pe atunci prim solist la Opera Română din Cluj. În 1960 se stabilesc în București. Nesupărtând regimul politic, în 1968 emigrează cu soțul în Germaniade Vest, ulterior în Italia. Revin în țară în 1990. Ca scenografă are realizări notabile pe plan intern și internațional. Pictează și restaurează icoane pe sticlă și lemn, iar în 1984-1985 realizează proiectul Iconostasului românesc pentru Misiunea Greco-Catolică din München și pictează icoanele acestui iconostas.De asemenea, pictează Icoanele Împărătești pentru Parohia Ortodoxă din Freiburg. După ce au revenit în țară, sprijinită cu același devotament de soțul său, ultimele două decenii de viață și le-a dedicat cu abnegație îngrijirii (textuale și grafice) și editării pe spese proprii a celor două lucrări postume ale tatălui său, Pr. prof. dr. Al. Filipașcu:Patronime maramureșeneșiEnciclopedia familiilor nobile maramureșene de origine română(două ediții), de o inestimabilă valoare istoriografică. Tot împreună cu soțul său, construiește – exclusiv prin resurse proprii – la Vișeul de Sus, între 2011-2013, „Centrul Expozițional Documentar al Nobililor Români Maramureșeni” timp Fundația „Ion și Livia Piso”, care înzestrează acest Centru cu o pădure de 97 ha, iar anual organizează colocvii cu subiecte din istoria Maramureșului. A încetat din viața în toamna anului 2019, la 88 de ani, fiind înmormîntată în Cimitirul Bellu. (Codrescu, Răzvan, Icoana Liviei Piso (1931-2019), în: razvan-codrescu.blogspot.com/) (SS)

luni, 28 aprilie 2025

MIRON LUPĂU - 30 DE ANI DE LA ÎNCETAREA DIN VIAȚĂ

 


LUPĂU, Miron**.  Inginer petrolist. Director. S-a născut în 19 februarie 1932 în localitatea Căbești, județul Bihor. A încetat din viață în 28 aprilie 1995.

A urmat școala primară și gimnaziul în localitatea natală și Remetea, județul Bihor. Apoi a urmat Liceul ”Samuil Vulcan” din Beiuș, pe care l-a absolvit în anul 1952, iar după aceea Institutul de Petrol și Gaze din Ploiești, absolvit în anul 1956.

După absolvire, între anii 1956-1962, a muncit la Schela de Foraj Comănești, județul Bacău, ca inginer de exploatare. Din 1962 până în 1995, când a încetat din viață, a muncit la Întreprinderea de Distribuție Gaze Naturale București (GIGC, RADET, CMTEB), ocupând funcțiile de inginer, inginer șef, director de exploatare, director tehnic.

În anul 1960 s-a căsătorit cu Ana Alexa, originară tot din Căbești, dar în 1940 părinții săi s-au mutat la Salonta, iar în anii '50 s-au mutat la București.

Căsătoria cu Ana Alexa a fost binecuvântată cu două fiice, Mirela și Gabriela, căsătorite, domiciliate în București.

Referiri: - Interviu cu fiica Mirela, aprilie 2021.  (I. D.)