de Dorel Pietrareanu
Fiecare muritor are dreptul să scrie ce simte!
Se pare că adevaratele genii, ca şi sfinţii, sunt apreciate după ce asfinţesc!
Uriaşii culturii româneşti, marile valori se duc încet, încet într-o lume a stelelor mereu strălucitoare, de unde ne vor veghea şi poate ne vor îndruma către o mentalitate mai sănătoasă. Acum, a mai murit o bucată din noi, din România, şi ne doare mult. Pleacă dintre noi toţi cei buni, cei care ne-au îmbogăţit spiritual şi care ne-au luminat minţile. Ei pleacă, iar noi rămânem într-o Românie sărăcită pe toate planurile. Se pare că si Dumnezeu are de gând să-şi facă un cenaclu...
Fac parte din generaţia Cenaclului Flacăra. Atunci şi acolo, în liceul militar şi în şcoala militară, acest poet, prin Cenaclul Flacăra, mi-a adus o rază de lumină în adolescenţa mea cazonă, o speranţă care poate la vremea aceea ar fi încetat să mai existe. Nouă cine ne mai oferă acea speranţă astăzi? A fost omul care a umplut nu doar stadioanele ci şi inimile noastre în acele vremuri tulburi şi a ţinut tineretul conectat la cultura adevarată, la muzica bună, la viaţa frumoasă.
Faptul că nu şi-a renegat niciodată convingerile politice de stânga şi nu a făcut traseism politic după cum a bătut vântul, arată că era un om care avea curajul în a-si susţine crezul!
Istoria o să-l aşeze la locul cuvenit în Panteonul Culturii poporului român, pe care atât de mult l-a iubit. Dacă şi pentru cât a greşit îl va judeca Dumnezeu. Păunescu va rămâne un strop de nemurire în istoria nefiresc de zbuciumată a românilor.
Dumnezeu să-i ierte greşelile şi să-i liniştească sufletul, iar pe noi, românii, să ne facă mai buni!!
