BEIUȘ - CĂBEȘTI - SIMION R. SUCIU

 de Dorel Pietrareanu Fiecare muritor are dreptul să scrie ce simte! Se pare că adevaratele genii, ca şi sfinţii, sunt apreciate după ce asfinţesc! Uriaşii culturii româneşti, marile valori se duc încet, încet într-o lume a stelelor mereu strălucitoare, de unde ne vor veghea şi poate ne vor îndruma către o mentalitate mai sănătoasă. Acum, a mai murit o bucată din noi, din România, şi ne doare mult. Pleacă dintre noi toţi cei buni, cei care ne-au îmbogăţit spiritual şi care ne-au luminat minţile. Ei pleacă, iar noi rămânem într-o Românie sărăcită pe toate planurile. Se pare că si Dumnezeu are de gând să-şi facă un cenaclu... Fac parte din generaţia Cenaclului Flacăra. Atunci şi acolo, în liceul militar şi în şcoala militară, acest poet, prin Cenaclul Flacăra, mi-a adus o rază de lumină în adolescenţa mea cazonă, o speranţă care poate la vremea aceea ar fi încetat să mai existe. Nouă cine ne mai oferă acea speranţă astăzi? A fost omul care a umplut nu doar stadioanele ci şi inim...

de Dorin Tudoran …prefer să-mi amintesc cum jucam ”Vaporașe” (A3, C7, H10) în timpul orelor de folclor din amfiteatrul Odobescu și cum ne-a invitat profesorul Mihai Pop la Catedră spre a ne dojeni că nu suntem atenți nici o clipă, să ne explice că autorul anonim este cel mai important dintre toți creatorii de cultură, pentru ca în final să ne întrebe surâzător ”Pot să sper că mai e vreo speranță cu dumneavoastră doi?” …prefer să-mi amintesc cum jucam șah în Cișmigiu, un sport la care nici unul dintre noi nu era grozav – eu eram dezinteresat, el – prea grăbit — dar el făcea o şmecherie, mă punea să mă uit la ceva, pentru a-mi șterpeli  o tură, un cal, ba chiar regina. S-a ales cu nebunul. …prefer să-mi amintesc cum băteam Stadionul tineretului, Ștrandul studențesc, cărând după noi o armată de prieteni, ca să încigem o altă revanșă de fotbal, fiindcă nu-i plăcuse scorul celei anterioare. …prefer să-mi amintesc cum, abia scăpați de repetenție și luând o restanță la slavă vech...

Azi-noapte, în speranţa că bunul Dumnezeu o să mă asculte, am scris, după mulţi ani, câteva cuvinte meşteşugite, o rugăciune pentru Domnul Păunescu şi Domnia Sa Poporul Român. Le-am pus pe blog azi-dimineaţă, la prima oră, neştiind că Poetul a murit. Mi-a mai rămas jumătate din rugăciune, care sper să-mi fie ascultată... Se pare că am primit un mic semn, un mail de la dl. Dorel Pietrăreanu, semnatarul Tabletei lui Dorel, rânduri pe care îmi permit să le public: Adrian Paunescu s-a intâlnit cu vesnicia De Dorel Pietrareanu   Fiecare muritor are dreptul sa scrie ce simte! Se pare ca adevăratele genii, ca și sfinții, sunt apreciate după ce asfințesc! Uriașii culturii românești, marile valori, se duc încet, încet, într-o lume a stelelor mereu strălucitoare, de unde ne vor veghea și poate ne vor îndruma către o mentalitate mai sănătoasă. Acum, a mai murit o bucata din noi, din România, și ne doare mult. Pleacă dintre noi toți cei buni, cei care ne-au îmbogățit spiritual și ca...

foto:sangealbalbastru.wordpress.com Ne mor valorile, se sting încet Şi nimeni nu-i să le înlocuiască, Ne mor bătrânii si ne ard copii În biata noastră Tara Românească. Piloții mor, în dureroase salturi, Lăsând în urma lor doar dor și jale Se lăfăie miniștrii, își dau stele Şi Păunescu zace prin spitale. Bătrânii noştri stau umili la coadă Pentru un kil de zahăr sau ulei, Au construit o ţară cu-a lor braţe Şi-au devenit acuma sclavii ei. Spitalele sunt pline, mor pe stradă Românii, fără casă, fără masă Iar guvernanţii umblă-n limuzine Luxoase, de cei mulţi nici că le pasă. O, Doamne! Uita-te un pic la noi Săraci, umili, cu haina rupta-n coate Şi dă un ordin sa fim iar ce-am fost Şi dă-i lui Păunescu sănătate! Simion Suciu