40 de voluntari din toate colţurile lumii şi-au unit forţele la Beiuş
pentru a-i ajuta pe nevoiaşi să locuiască în condiţii decente.
Luni, la Beiuş,
aproape 40 de voluntari veniţi în trei echipe de voluntari din Anglia, Canada
şi Olanda s-au apucat de dimineaţă să construiască 3 garsoniere pentru beiuşeni
care trăiesc în condiţii grele. Chiar dacă încă de la primele ore afară era foarte
cald, voluntarii s-au înarmat cu cremă de soare, şi-au umplut bidoanele de apă,
tolba cu cuie şi au început munca. Ei vor ca până la sfârşitul săptămânii cele
trei locuinţe să fie finalizate şi beneficiarii lor să se poată bucura în
sfârşit de un adăpost decent.
„În acest an am început munca în forţă cu ridicarea Casei
de Paşti, iar pe măsură ce ne-am apropiat de vară voluntarii au devenit tot mai
numeroşi în proiectele noastre. Iată că acum găzduim trei echipe venite prin
programul internaţional al Habitat numit Global Village şi ne-am bucurat să-i
revedem pe unii dintre ei care au mai fost în România în anii trecuţi. Ei îşi
petrec concediul sau vacanţa în cazul tinerilor într-un mod aparte, la fel de
plăcut ca într-o excursie, dar în acelaşi timp foarte util.” declară Marcel Coroiu, preşedintele Habitat pentru Umanitate Beiuş.
Beneficiarii
celor 3 locuinţe de tip garsonieră sunt Stoian Claudiu (30 ani), Tinca Angela
(60 ani) şi Raţiu Lăcrimioara (29 ani). Ei vor avea o baie, un dormitor şi o
bucătărie comună cu livingul.
Claudiu Stoian
Claudiu locuieşte împreună cu părinţii şi
încă un frate mai mic, Gabriel, într-un apartament cu doua camere din Beiuş.
Claudiu cu Gabriel dorm într-o cameră, iar părinţii în cealaltă. Spaţiul e
foarte mic si abia au loc pentru toate lucrurile personale. Bucătăria e mică şi
membrii familiei sunt nevoiţi să mănânce pe rând, prin rotaţie.
Claudiu a aflat de mult timp de Habitat
pentru ca are prieteni care au beneficiat de o locuinţă Habitat, însă nu s-a
gândit niciodată că şi el poate fi ajutat de asociaţia beiuşană. A apelat la
ajutorul Primăriei ca să obţină pe această cale o locuinţă socială, dar nu a
îndeplinit punctajul. Atunci s-a gândit să apeleze la Habitat şi mare i-a fost
bucuria când a aflat că a fost selectat.
„M-am bucurat foarte mult când am aflat
ca Habitat mi-a înţeles situaţia şi mi-au dat şansa să obţin o locuinţă, mai
ales că după ce mi-am retras dosarul de la Primărie nu mai aveam prea multe
speranţe” povesteşte Claudiu.
Voluntarii străini l-au impresionat foarte
mult pe Claudiu prin modul lor de a fi, prin faptul ca tot timpul sunt bine
dispuşi, „chiar şi cu roaba în mână”.
Angela Tinca
Angela, după o căsnicie nefericită a rămas să
locuiască cu fiica ei, Gabriela, în apartamentul părinţilor. Asta până în urma
cu 10 ani când tatăl ei a decedat, iar mama a vândut apartamentul mutându-se
împreună cu o sora. Angela a luat-o atunci pe Gabriela şi s-au mutat într-o
chirie într-o garsoniera din Beiuş. La puţin timp Gabriela s-a căsătorit şi
soţul a venit să locuiască împreuna cu ele.
S-au născut apoi cei doi nepoţi ai Angelei şi din
nou a fost nevoită să se mute în chirie într-o garsoniera. Condiţiile de locuit
sunt total improprii, exista doar wc-uri comune fără baie sau duşuri. Spaţiul
este extrem de mic, şi chiar cu puţinele lucruri pe care le are abia poţi să te
mişti. Pentru o femeie singură, pensionară, e foarte greu de locuit în aceste
condiţii, aşa încât a apelat şi ea la ajutorul Habitat.
Angela mărturiseşte că cel mai mult îi lipseşte o
baie pentru că unde locuieşte acum, seara sau noaptea iese cu frică la baia
comună. În plus, pe timpul iernii, e foarte frig aici şi nu de puţine ori a
fost nevoită să doarmă îmbrăcată cu mai multe rânduri de haine. În schimb vara
este extrem de cald, iar asta nu-i face bine deloc.
Lăcrimioara Raţiu
Lăcrimioara s-a născut în urmă cu 29 de ani la
Arad. Are un nume predestinat pentru că toată viaţa a fost o suferinţă pentru
ea. A fost abandonată de părinţi şi a crescut prin orfelinate la Ineu, Şiria
sau Tinca unde a stat până la majorat. După ce a ieşit din instituţiile
statului s-a trezit singură în drum, aşa încât a fost nevoită să doarmă pe
bănci prin parcuri şi uneori la prieteni. A avut însă noroc cu asociaţia Bunul
Samaritean din Beiuş care de la 19 ani a inclus-o în unul din proiectele sale:
“Arca lui Noe”, proiect ce se ocupa de integrarea în societate a tinerilor
crescuţi în orfelinate sau centre de plasament.
Bunul Samaritean i-a găsit şi un adăpost temporar
într-o garsoniera şi a ajutat-o să-şi găsească şi un loc de muncă unde a lucrat
mai mulţi ani până când fabrica s-a închis. O alta organizaţie o are acum în
grijă, Căminul Francesco, ce se ocupa cu sprijinul persoanelor aflate în
dificultate şi care a ajutat-o pe Lăcrimioara să-şi gestioneze puţinii bani pe
care-i mai primeşte ca ajutor social datorita unui handicap de care suferă şi
pe care l-a dobândit în condiţiile grele din perioada când a crescut la
orfelinat. Totodată îi oferă o masa caldă pe zi şi un loc unde să se spele de
câte ori are nevoie.
Pentru că nu îşi permite din indemnizaţia de
handicap pe care o primeşte să-şi găsească o chirie mai bună, iar condiţiile în
care trăieşte acum sunt grele pentru ca foloseşte o toaletă şi o baie comună,
cei de la Căminul Francesco au ajutat-o şi au făcut demersurile pentru a
beneficia de o locuinţă Habitat.
“Datorită faptului ca mi-am trăit mare parte din
viaţă în orfelinate, dorinţa mea cea mai mare este să-mi găsesc şi eu locul
meu, căsuţa mea în care să mă simt în sfârşit acasă, să mă simt în siguranţă.
Existenţa Habitat pentru Umanitate îmi dă speranţa împlinirii visului meu.
Mi-am pus nădejdea în Dumnezeu şi în ajutorul Lui iar acum ceea ce nu credeam
că e posibil vreodată s-a împlinit: voi avea casa mea!” spune Lăcrimioara.
