Figură controversată şi de prim rang a vieţii politice româneşti, Ion
Victor Antonescu s-a născut pe 2 iunie 1882, la Piteşti, într-o familie
de militari.
Între 1898 şi 1902 urmează Şcoala
Militară din Craiova, apoi Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie
(1902-1904), Şcoala Specială de Cavalerie (1905-1906), Şcoala Superioară
de Război (1909-1911), stagiul la Marele Stat Major (1911-1912) şi
Şcoala de Observatori Aerieni (1912-1913).
La finalul primului război mondial,
termină un curs de pregătire la celebra Academia Militară Saint-Cyr
(Franţa). Între 1916 şi 1918, ca locotenent-colonel şi şef al statului
major al generalului Constantin Prezan, a gândit strategia de apărare a
Moldovei în faţa trupelor germane, fiind decorat de rege cu Ordinul
Mihai Viteazul clasa a III-a. Devenit ataşat militar în Occident (în
Franţa, Belgia şi Marea Britanie), Antonescu se întoarce în ţară în
1927, în funcţia de comandant al Şcolii Militare de Război (1927-1930),
ulterior fiind instalat în fruntea Marelui Stat Major al armatei
(1933-1934). Considerându-l vinovat pe regele Carol al II-lea de
pierderile teritoriale impuse României prin Dictatul de la Viena (30
august 1940), Antonescu îl forţează pe acesta să abdice, pe 6 septembrie
1940. Din postura de prim-ministru şi conducător al statului, cu puteri
depline (4 septembrie 1940-23 august 1944), Antonescu a hotărât
invadarea URSS şi recuperarea Bucovinei de Nord şi a Basarabiei, rostind
celebra frază: ”Ostaşi! Vă ordon: treceţi Prutul!”.
Arestat pe 23 august 1944, o dată
cu schimbarea puterii în România, mareşalul Antonescu a fost predat
sovieticilor, unde a fost deţinut până în martie 1946. Judecat pe 17
martie 1946 de Tribunalul Poporului din Bucureşti, Ion Antonescu a fost
condamnat la moarte şi executat, prin împuşcare, pe 1 iunie 1946.
