De vorba cu Badiţa Mihai
Bună
să-ţi fie odihna, badiţă Mihai. Iaca, am ajuns la 163 de ani de la naşterea
matale iar pe la noi nu s-a schimbat mare lucru. Decât că nu mai avem rege.
Asta nu ştiu dacă e bine sau rău. Decât că pe vremea matale eram stat
independent iar acum suntem colonie. Asta-i tare rău, badiţă Mihai şi nu ştiu
cum om drege-o. Noi am rămas la fel, nu ne-am schimbat deloc ca naţie. Decat ca
au murit unii, s-au nascut alţii. A, si să nu uit - s-a schimbat moda. Adica
aceiasi lupi doar că poartă blană de oaie, aceleaşi oi uşor de mânat de către câinii
ciobaneşti ai stapânirii, comportându-se dupa principiul turmei. Acuma-s mai
multe turme, s-au inmulţit păstorii ca şi ciupercile după ploaie, oile s-au împuţinat
şi toţi vor lapte, caş şi brânză cât mai mult. Acu' si caprele Irinucăi din
poveştile bădiei Creangă au devenit valută, cu râie cu tot. Că râia a devenit
sport naţional şi ne mănânca, şi noi ne scărpinăm, şi nu vrem să scăpăm de dânsa,
că... ne place. Că doar stăm cu alifia deasupra drobului de sare şi ne e frică
s-o luăm, ca nu cumva să ne vindecăm sau să dispară bunătate de ...
"democratie"...Mulţi au uitat de matale si dacă-i întrebi cine-a fost
Eminescu, mare mirare când câte unul spune "a fost un poet" iar dacă
spune "poetul naţional al românilor... ehe, şi mare mirare. Doar săracii
dascăli de citire se mai străduie să comemoreze ziua matale, da' şcolerii, cu
gândul la manele, hip-hop, rock şi alte tentaţii contemporane, importate din
Occident, pe-o ureche le intră şi le iese pe cealaltă. Că aşa era şi pe vremea
matale:
"Ai
noştri tineri la Paris învaţă
La gât
cravatei cum se leagă nodul".
Şi azi
e la fel, dar oleacă mai altcumva:
"Ai
noștri tineri la Paris învaţă
Pe nara
stângă cum se... trage drogul".
Ar mai
fi multe de spus dar le las pe anul viitor, poate nu mai trebuie spuse.
Io te
las, badiţă Mihai, odihnă vesnica de la mine si de la Bunul Dumnezeu şi, nu
uita - în linii mari, toate sunt la fel!
Simion Suciu
