sâmbătă, 27 aprilie 2013

Scrisoare deschisa catre domnul Daniel Barbu, Ministrul Culturii si Patrimoniului Natioanal


Dle ministru Barbu, de Ziua Internationala a Monumentelor si Siturilor, va reamintim ca includerea Rosiei Montane pe lista UNESCO are nevoie de o ultima semnatura: a dumneavoastra! 
18 aprilie 2013 - Rosia Montana este una dintre cele mai semnificative concentrari de valori de patrimoniu ale Romaniei. Este localitatea rurala cu cel mai mare numar de monumente incluse in Lista Monumentelor Istorice, conserva inca intacte urmele a peste 2000 de ani de activitati miniere, prin numeroase marturii istorice inestimabile: galerii miniere antice si medievale, un targ minier exemplar conservat, vestigii ale perioadei de inceput a industrializarii. De asemenea, Rosia Montana este subiectul celei mai fierbinti dispute purtate in ultimul deceniu pe marginea unui obiectiv de patrimoniu in Romania.
In fiecare an pe 18 aprilie sarbatorim Ziua internationala a monumentelor, la initiativa  ICOMOS . Aceasta celebrare ofera posibilitatea constientizarii de catre public a diversitatii și vulnerabilitații patrimoniului la nivel mondial.și in consecinta, a eforturilor necesare pentru protectia si conservarea sa. Este, de asemena, un prilej de a readuce in atentia publicului larg, dar si a autoritatilor, necesitatea unei interventii rapide din partea statului in gestionarea problemelor de conservare a patrimoniului de la Rosia Montana.
In ultimii 10 ani ministerului aflat sub coordonarea dvs. i s-a atras atentia in repetate randuri in legatura cu situl Rosia Montana, sit de valoare exceptionala aflat sub imensa amenintare a distrugerii ireversibile: atentionari, luari de pozitie, scrisori deschise, solutii au venit din randul specialistilor, al opiniei publice, al tuturor celor interesati si afectati de periclitarea acestui sit.
Includerea Rosiei Montane pe Lista Tentativa a Romaniei pentru includerea in Patrimoniul Universal UNESCO este un demers care trebuie sa fie prioritar pentru orice autoritate insarcinata cu protectia patrimoniului, si cu atat mai mult a Ministerului Culturii si Patrimoniului National!
Va transmitem o sinteza a demersurilor efectuate și a etapelor deja parcurse:

  • Solicitarea de includere a sitului Roșia Montana in Lista Patrimoniului Mondial – cerere și nota de fundamentare  – a fost transmisa de catre Asociația ARA – Arhitectura. Restaurare. Arheologie inca din anul 2009. Deoarece institutia nu a comunicat niciun raspuns privind cererea formulata, aceasta a fost retrimisa in 2010.
  • In noiembrie 2010, Pro Patrimonio, ICOMOS si Academia Romana au inaintat Ministerului Culturii o declaratie comuna prin care se solicita “sa se asigure intarirea protectiei legale a sitului Rosia Montana prin promovarea sa in Lista Patrimoniului Mondial”.
  • In ianuarie 2011, Uniunea Arhitectilor din Romania a transmis ministerului o scrisoare deschisa de sustinere a demararii procedurii de clasare a sitului Roșia Montana in patrimoniul UNESCO. “Valoarea exceptionala a Rosiei Montane este recunoscuta si afirmata de un numar fara precedent de grupuri, institutii si organizatii ale specialistilor in domeniul cercetarii si protejarii patrimoniului, dintre care este suficient sa amintim aici doar ICOMOS, organismul consultativ al UNESCO pentru evaluarea obiectivelor culturale propuse pentru inscriere in Lista Patrimoniului Mondial.
  • Ca urmare a sprijinului larg manifestat, in ianuarie 2011, Comisia Nationala a Monumentelor Istorice (CNMI) a votat in unanimitate propunerea inscrierii Rosiei Montane in Lista Indicativa a Romaniei pentru inscrierea in Patrimoniul Mondial. Din pacate Ministerul Culturii a ignorat aceasta recomandare, lista indicativa prezentata de statul roman la scurt timp dupa aceea continand alte nominalizari.
  • In noiembrie 2011 specialistii reuniti la a 17-a Adunare Generala a ICOMOS au adoptat o noua rezolutie prin care invitau “autoritatile romane responsabile de gestionarea, protectia si conservarea patrimoniului sa isi intareasca angajamentul lor fata de aceasta raspundere, sa se asigure ca se acorda prioritate protectiei, conservarii si punerii in valoare a patrimoniului cultural de la Rosia Montana si in consecinta sa implementeze politicile si cele mai bune practici adecvate acestei prioritati. Aceasta pozitie referitoare la situl Roșia Montana se inscrie in seria de rezolutii ale ICOMOS adresate autoritaților romane responsabile incepand cu anul 2002.
Desi  includerea Roșia Montana pe Lista Tentativa a Romaniei pentru UNESCO se bucura de o larga sustinere, desi valoarea sa si potentialul de includere in Lista sunt semnalate de zeci de organizatii de specialisti și cu toate ca sunt intrunite toate procedurile care implica opinia avizata a specialistilor, inclusiv recomandarea explicita a Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice, astazi lipseste inca semnatura dumneavoastra, dle ministru Daniel Barbu, care, procedural, reprezinta doar un pas, ultim, tehnic. 

Asadar, va solicitam sa deblocati procedura de includere a Rosiei Montane in Patrimoniul Universal prin semnarea documentelor necesare acestei includeri. Va solicitam sa aratati prin aceasta respect si responsabilitate fata de patrimoniu si valorile asociate lui, fata de expertiza specialistilor care s-au exprimat si fata de opinia publicului larg care sprijina recunoasterea si asumarea valorii universale a Rosiei Montane. 


Informatii suplimentare pot fi obținute de la:
Eugen David, președinte Alburnus Maior, tel. 0040 0740 280309
Claudia Apostol, e-mail claudia@rosiamontana.ro, telefon 0731.38.3333
E-mail: alburnusmaior@ngo.ro, web: www.rosiamontana.org

"Rosia Montana, un loc la marginea prapastiei"


Din pacate, din ratiuni usor previzibile, filmul a disparut de pe Youtube, unde a fost postat, asa ca va propun lecturarea descrierii filmului si vizionarea unui fragment mai "cuminte" care, inca, mai exista pe net. Nu de alta dar libertatea cuvantului e "garantata"...

Descrierea filmului
 

La început se vede, filmat de sus, din avion, o imagine idilică: un sat frumos, aşezat între munţi împăduriţi. Cîteva secunde mai tîrziu, armonia peisajului este deranjată. Mai întâi, discret, se iveşte o gaură în vârful unui munte.
Apoi, tot mai insistent, apar halde de steril, o casă ruinată în care zace o păpuşă blondă, îmbrăcată în roşu, din noroiul otrăvitor, sub care este îngropat un vechi cimitir, răsar crucile de pe morminte.
Sunt primele imagini din filmul „Roşia Montană. Un sat la marginea prăpastiei“ (Roşia Montană. Ein Dorf am Abgrund) al ziaristului şi regizorului german Fabian Daub.
Filmul, a cărui premieră a avut loc în septembrie la Hamburg, prezentat recent, cu mare succes, la festivalul Astra din Sibiu, trece în revistă controversatul proiect minier al firmei canadiene „Rosia Montana Gold Corporation“ şi consecinţele sale sociale şi ecologice. Pelicula cineastului german ridică intrebări esentiale şi dureroase: cât de mult se poate interveni în natură, când incepe progresul să fie devastator, cum poate fi stabilit echilibrul dintre păstrarea trecutului şi abandonarea tradiţiilor?
Subiectul Roşia Montană şi problemele generate de proiectul minier sunt dezbătute de ani de zile, pe larg, mai ales în mass media românească, dar şi în cea străină. S-au scris nenumărate articole despre Roşia Montană, s-au făcut nenumărate reportaje iar unii promotori şi opozanţi ai proiectului sunt deja arhicunoscuţi în România.
Aşadar, ce se mai poate adăuga la acest subiect, mai ales într-o situaţie, în care soarta proiectul pare încă departe de a fi decisă definitiv?
Filmul lui Fabian Daub este, după „Gold Futures“ al lui Tibor Kocsis din 2004, singurul documentar lungmetraj despre Roşia Montană, realizat în timp: regizorul german a lucrat la acest film încă din anul 2009. Pelicula nu-şi propune o abordare investigativă, nu este un manifest ecologist, ci se vrea un portret profund al unui sat în care oamenii şi chiar şi multe familii sunt divizaţi din cauza „Gold“-ului, cum spun sătenii, pe scurt, firmei canadiene. În coloana sonoră a filmului, autorul Daub are intervenţii verbale proprii, doar protagoniştii filmului au ceva de spus. În comparaţie cu documentarul lui Kocsis, filmul regizorului german este mai puţin ostentativ.
Aceasta în primul rând din motive obiective, Daub îi prezintă mai ales pe cei care se opun proiectului: Singurul angajat al firmei canadiene care a dat declaraţii a fost Cătălin Hosu, directorul de comunicare al companiei. Echipa de filmare a lui Daub a fost mai tot timpul supravegheată de către angajaţi ai Gold Corporation iar acei roşieni care şi-au vândut proprietăţile nu prea au stat de vorbă cu regizorul.
Daub nu se solidarizează direct cu locuitorii care se opun proiectului. Totuşi, i-a simţit foarte aproape. Prin francheţea lor, prin obstinaţia şi ezitările lor, mai ales prin neputinţa lor faţa de o companie puternică, aceşti oameni devin, inevitabil, simpatici: un preot perseverent, când vesel, când trist, care, duminica, vorbeşte într-o biserică goală, un crescător mizantrop de canari un ţăran-filosof excentric, un singuratic explorator de aur, o bătrână povestitoare de legende, care seamănă cu o vrăjitoare. Pentru ei toţi, cea mai mare tragedie ar fi să fie rupţi de pământul lor natal. Fără rădăcinile lor nu pot trăi. De aceea ei, care sunt mărunţi, care nu au bani şi putere, după cum se exprimă unul dintre ei, luptă împotriva lui Goliath. Şi speră să câştige ca David.
Cei mai mulţi roşieni şi-au vândut de mult proprietăţile, s-au mutat într-un cartier din Alba Iulia construit special pentru ei şi speră să fie într-o zi angajati la Gold Corporation. Ca şi ei, o parte bună a elitei politice româneşti, inclusiv preşedintele Băsescu, este adeptă înfocată a proiectului, cu argumentul că România nu poate să-şi permită să renunţe nici la locurile de muncă pe care un astfel de proiect le crează, nici la banii care se vor scruge la buget în urma exploatării aurului.
Pe de altă parte, acei puţini roşieni care sunt împotriva proiectului au, de partea lor, marea majoritate a societăţii româneşti: odată cu accidentul de la Baia Mare românii au conştientizat că mineritul modern este una dintre cele mai murdare afaceri care există, mai ales în sensul propriu. Dintre toate ţările Uniunii Europene, România este pe departe cea mai afectată de mineritul murdar, practicat în timpul dictaturii comuniste, dar şi după 1989 de către concerne străine, care au preluat exploatările miniere ale fostelor combinate de stat româneşti.
În condiţiile acestea, mai merită oare proiectul de la Roşia Montană să fie realizat? Filmul nu oferă nici un răspuns tranşant, ci suscită şi reţine atenţia prin întrebările pe care le ridică. Totuşi, un răspuns impresionant în film vine din partea unei femei, care a părăsit Roşia Montană şi care s-a mutat, cu familia ei, în cartierul retortă din Alba Iulia. Totul este mai frumos şi mai confortabil, spune acea femeie. Până la urma începe să plângă şi mărturiseşte că îi pare rău că a părăsit casa şi locul în care a crescut. „Te doare“, spune femeia şi adaugă: „Sper să treacă.“
Autor: Keno Verseck
Sursa: dw.de

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu