Profesor, scriitor, publicist. Născut în Drăgăneşti, judeţul
Bihor în 25 aprilie 1942 - Încetează din viaţă la 8 iulie 2004, fiind înhumat
în cimitirul din localitatea natală. El mărturiseşte “Sunt bihorean prin
naştere şi tot fiu al locului am rămas, chiar dacă soarta m-a purtat “pe atâtea
căi răzleţe”. De fapt peregrinarea mea prin lume m-a confruntat mereu cu vatra
de obârşie. Oriunde m-aş fi aflat (în ţară sau dincolo de graniţele ei) o voce
tainică, un duh al pământului îmi şoptea în ureche că n-am nici o şansă să mă
“fixez” în altă parte. Zborul de la cuib nu mi-a fost îngăduit decât pe mici
distanţe. Cum adică? Iată! Am făcut clasele elementare şi medii în aceeaşi
instituţie, Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş...
Apoi am devenit student al Universităţii din Cluj. După absolvire m-am
întors la liceul pe care-l terminasem cu 5 ani în urmă, printre foştii mei
dascăli, acum colegi. Deci tot aproape de casa unde am văzut lumina zilei.
Micile “valuri culturale” pe care le-am iscat în oraşul cu tradiţii
ilustre... aveau să mă poarte la o
distanţă ceva mai mare de “cuib”, în centrul regional Oradea: nu mai departe de
67 km.
Acolo aveam să rămân definitiv într-o instituţie pe firma căreia scria şi
“Cultură” printre altele. Dar, abia ajuns aici, a început să mă bântuie
nostalgia întoarcerii. Cum drumul real dar şi ireversibil spre locul natal nu
mai era posibil, am încercat să durez un altul, pavat cu himere şi ficţiuni.
Călătoriei “în spaţiu”, i-a luat locul cea “în timp”. Drumurile prin memorie mi
s-au strâns toate, ca într-un ghem, în trei cărţi (printre altele) Muntele
acvilelor, Vestitorul din amurg, şi Calul troian: poezie, proză,
memorialistică, roman. Toate dar absolut toate, cu rădăcini adânci în vatra de
obârşie. În sfârşit, puteam să spun, cu întreaga mea fiinţă, că mă aflu acasă.
Personajele şi întâmplărilor cărţilor menţionate au suportul real în lumea
revolută a satului meu. Satul se numeşte Drăgăneşti... “.În anii de după 1990
Viorel Horj a fost directorul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniul Cultural
Naţional al Judeţului Bihor şi lector al Universităţii Oradea. “De statură
importantă şi înzestrat cu o memorie fenomenală, poetul Viorel Horj nu putea să
treacă neobservat chiar dacă ar fi dorit un asemenea lucru. Precum legendarul
rege Midas osândit de zei să prefacă în aur orice lucru pe care-l atingea -şi
inclusiv mâncarea- (de unde drama anticului suveran!) tot aşa, Viorel Horj
transforma aproape totul în poezie, calambur ori aforism spre delectarea celor
se nimereau a-i fi în preajmă… Deosebita lui spontaneitate a atras, parcă
printr-o ciudată simetrie, şi spontaneitatea morţii. Parcă geloasă că noi îl
avem pe Viorel Horj şi ea nu, baba cu coasa s-a apucat să taie iarba din
cimitirul de la Drăgăneşti
şi atunci l-a secerat şi pe dragul nostru Viorel. Care s-a dus să se odihnească
în cuibul său, de unde nu a putut să zboare spre ţări străine. A rămas la
streaşina satului său nemuritor şi a venit în urbea noastră numai pentru a ne
aduce aminte încă odată despre veşnicia de la sat…” ( Degău, Ioan Paşcu Balaci
şi Miron Blaga. Să nu-l uităm pe Viorel Horj.
În: Informaţia de Vest (Oradea). An. 2, nr. 5 (263), sâmbătă 8 ianuarie
2005, p. 11).
Scrieri: -
Antiteze (versuri). În: Pagini de ucenicie (Beiuş). An. Nr. 1, 1967, p. 5; - Calul troian. Oradea, Editura Abadabba, 1999; - I.
Barbu. În: Pagini de ucenicie (Beiuş). An. , nr. 1, 1967, p. 19-31; - Muntele acvilelor. Oradea, Editura Cogito, 1995; - O mie de
locuri. Timişoara, Editura Facla,
1980; - Profil de tânăr (versuri). În: Pagini
de ucenicie (Beiuş). An. nr. 1, 1967, p.
3; - Rememorări. Timişoara, Editura
Facla, 1979. - Renunţare (versuri).
În: Pagini de ucenicie (Beiuş).
An. , nr. 1, 1967, p. 7; -
Semicentenarul revistei “Cele Trei Crişuri”.
În: Crişana (Oradea). Nr. 80, 7
apr. 1970; - Vestitorul din amurg.
Oradea, Editura Cogito, 1995.
Referiri: -
Contribuţii culturale bihorene… p. 169;
- Crăciun, Corneliu. Sub destinul care arde Ioan Buşiţia… p. 114; - Mărgineanu, Ion. Oameni din Munţii
Apuseni… p. 263; - Vasilescu, Stelian.
Oameni din Bihor… p. 251, 342; (I. I.)
