MARTIRII ȚĂRII BEIUȘULUI ( I )

Dr. IOAN CIORDAȘ (CIURDARIU)

         

         Avocat.  Important om politic şi animator al vieţii culturale din Ţara Beiuşului. (la naştere Ciurdariu). 

Ioan Ciordaș

Ioan Ciordaş s-a născut la 25 decembrie 1877, în Betfia, jud. Bihor, în familia preotului Mihai Ciurdariu. Mama sa a fost Emilia Farcaş de Peterfalva. Ioan a fost al doilea născut dintre cei şapte fraţi şi surori care au trăit: Veturia, Ioan, Irina, Augustin, Valeria, Victor şi Eleonora. Tatăl său, Mihai, era originar din satul Cihei, judeţul Bihor, şi după toate probabilităţile provenea dintr-o familie emigrată din Ardeal, la acea vreme judeţul Bihor fiind considerat ca parte a Ungariei propriu-zise.

 A fost asasinat  în noaptea de 3–4 aprilie 1919, în Lunca, jud. Bihor. 

Studiile scecundare le-a urmat la Liceul Premonstratens din Oradea, unde i se maghiarizează numele. 

Alături de tatăl său

Studiile universitare le-a început la Academia de Drept din Oradea, unde s-a alătură mişcării studenţeşti condusă de Lucian Bolcaş, fapt pentru care, alături de alţi 17 colegi a fost eliminat fiind nevoit să-şi urmeze studiile la Universitatea din Cluj unde, în septembrie 1900  şi-a luat şi doctoratul în drept. In septembrie 1899 a intrat ca stagiar în biroul avocaţial al lui Teodor Făşie din Beiuş, de aici în 1900 a trecut, în aceeaşi calitate în cancelaria lui Aurel Lazăr din Oradea. 

Toamna anului 1900 l-a găsit în Timişoara unde şi-a satisfăcut stagiul militar până în 1902 când a fost “trimis la vatră” cu gradul de locotenent în rezervă. După satisfacerea stagiului militar a intrat în biroul avocaţial al energicului luptător pe baricadele naţionale, Ioan Suciu din Arad, de unde a trecut în biroul marelui român, avocatul  D.C. Popovici.

Viora Ciordaș

La 30 iunie 1902 s-a căsătorit cu Viora Ignat – fiica luptătorului memorandist, avocatul Vasile Ignat din Beiuş- cunoscuta şi apreciata Viora din Bihor, scriitoare cu o simţire delicată animată de un puternic sentiment naţional. A avut doi copii, Ovid şi Xenia. Al treilea copil Arnos Tiberiu Viorel ”după scurte, dar grele suferinţe şi-a dat blândul său suflet în manile Părintelui Ceresc în 13 Oct. a. c. seara la orele 10, în vrâstă de 14 luni”. (Tribuna de Arad, nr. 192, 12/25 octombrie 1906)

S-au unit două suflete mari, animate de aceleaşi  nobile sentimente naţionale, două caractere de luptători care s-au influenţat şi mobilizat reciproc. Din categoria luptătorilor făceau parte şi părinţii Viorei, Vasile şi Hermina Ignat. 

Ioan Ciordaș cu familia

In casa socrului său (care adăposteşte azi Muzeul orăşenesc Beiuş), I. Ciordaş şi-a deschis biroul avocaţial. Dându-şi seama că în oraş exista un potenţial intelectual important, cu dorinţa de a participa la realizarea idealurilor  naţionale, caută să dinamizeze în mai mare măsură activitatea acestora şi, în bună măsură a reuşit, ceea ce l-a făcut deosebit de apreciat de către comunitatea locală, fiind ales la conducerea mai tuturor societăţilor şi asociaţiunilor culturale şi politice din oraş, devenind principalul animator şi organizator al activităţii acestora. Documentele şi periodicele vremii îl menţionează ca preşedinte al Casinei române, al Despărţământului Astrei, preşedinte al organizaţiei locale a P.N.R. şi membru în conducerea centrală a acestuia. In anul 1906 locuitorii Ţării Beiuşului l-au desemnat să candideze deputat în parlamentul de la Budapesta.

Datorită presiunilor făcute de autorităţi asupra alegătorilor şi corupţiei celor puşi să supravegheze desfăşurarea alegerilor, nu a fost ales. In anul 1907 la îndemnul lui Ioan Ciordaş la Beiuş a avut loc o mare adunare de protest împotriva draconicei legi şcolare a lui Apponyi,  adunare la care alături de beiuşeni au participat un mare număr de ţărani din Ţara Beiuşului. Tot în 1907, prin vacantarea locului de deputat în circumscripţia electorală Beiuş-Vaşcău, au loc noi alegeri fiind din nou propusă candidatura lui I. Ciordaş, acesta însă cântărind cu realism  şansele, dând din nou dovadă de probitate morală a renunţat şi a insistat ca să fie nominalizat candidat marele luptător romăn, Leul de Şişeşti  –Vasile Lucaciu-  care după părerea sa avea şanse mai mari. Propunere acceptată. Răspunzând apelului lansat de I. Ciordaş care conducea campania electorală, marii bărbaţi politici ardeleni au venit în acele zile la Beiuş: Iuliu Maniu, Vasile Goldiş, Aurel Vlad, Ştefan Cicio-Pop, C. Popovici, Aurel Lazăr, Ştefan Novac, Iustin Măresu, Ioan Suciu ( care aduce şi fanfara din Cermei) ş. a. pentru a face campanie electorală pentru candidatul românilor. Victoria zdrobitoare a lui Vasile Lucaciu a fost considerată o reuşită a întregului neam românesc. Alături de Lucian Bolcaş trecând peste toate greutăţile şi piedicile puse de autorităţile guvernamentale reuşesc să împlinească un vechi vis al beiuşenilor şi în martie 1911 porneşte la drum Tipografia şi Librăria “Doina” Beiuş societate pe acţiuni care, a avut un rol deosebit de important în  lupta pentru păstrarea conştiinţei unităţii de neam, limbă şi teritoriu a românilor, o posibilitate de o şi mai mare apropiere, prin cuvântul tipărit, a animatorilor vieţii politice şi culturale de masa locuitorilor Ţării Beiuşului şi nu numai. Primul preşedinte al acestei societăţi a fost dr. Ioan Ciordaş. Activitatea politică a lui Ioan Ciordaş s-a manifestat pe mai multe planuri: în primul rând prin activitatea cultural-educativă ce o desfăşoară în cadrul societăţilor şi asociaţiunilor culturale, în al doilea rând prin procesele politice în care a pledat şi pe care le-a transformat în tribune ale luptei împotriva asupririi naţionale, pentru afirmarea ideii unităţii de neam, limbă şi teritoriu a românilor, şi pe planul activităţii politice în cadrul Partidului Naţional Român, fiind conducătorul organizaţiei locale şi membru în conducerea judeţeană al acestuia şi în Comitetul  Executiv al partidului. Matca adânc şi larg săpată în care s-a desfăşurat activitatea lui Ioan Ciordaş a fost cea politică, deoarece şi prin activitatea culturală ce o desfăşura el urmărea tot obiective politice.

Casa in care a locuit Ioan Ciordas

Figura lui apare în Ţara Beiuşului ca un stegar neînfricat spre care erau aţintite privirile românilor. După declanşarea primului război mondial Ioan Ciordaş a fost  încorporat, în 1914, încredinţându-i-se organizarea spitalelor militare pe frontul sârbesc, dar în anul 1915, în calitate de director al Băncii “Drăganul” din Beiuş ( pe care el a înfiinţat-o) este mobilizat pe loc, având astfel posibilitatea să-şi continue opera începută după stabilirea în Beiuş. Un act de o importanţă deosebită pentru toţi românii şi pentru România, la care Ioan Ciordaş a luat parte activă, s-a petrecut la 12 octombrie 1918 la Oradea, când membrii Comitetului Executiv al P.N.R., Teodor Mihali, Vasile Goldiş, Alexandru Vaida-Voievod, Ştefan Cicio-Pop, Ioan Ciordaş, Aurel Vlad, Ioan Suciu şi invitaţii Sever Dan, Gheorghe Popovici şi Gheorghe Crişan, elaborează şi adoptă Declaraţia care proclama independenţa şi dreptul la autodeterminare a naţiunii române din Transilvania, declaraţie care, la 18 octombrie 1918 a fost prezentată de Al. Vaida-Voievod în parlamentul maghiar. Ioan Ciordaş a făcut parte din delegaţia pentru tratativele de la Arad din 13 – 16 noiembrie cu guvernul maghiar care avea ca obiectiv principal obţinerea “puterii depline de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal şi Ţara Românească”. Împreună cu alţi membri ai conducerii locale, judeţene şi centrale a partidului, în perioada octombrie – decembrie 1918 a participat la constituirea în Bihor, Ţara Beiuşului şi Beiuş a consiliilor naţionale şi gărzilor naţionale române. În desfăşurarea evenimentelor a intervenit însă proclamarea în Ungaria şi la Oradea a Republicii Sovietelor, armata acesteia dedându-se pe teritoriul transilvan la tot felul de fărădelegi împotriva românilor şi chiar la omoruri care în Ţara Beiuşului încep din 15 noiembrie 1918. În  ziua de 18 noiembrie 1918 în localul Casinei române din Beiuş a avut loc adunarea generală de desemnare a delegaţilor cercului electoral Beiuş – Vaşcău la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Printre cei 5 delegaţi aleşi conform normei de reprezentare pe primul loc se regăsea numele lui dr. Ioan Ciordaş. Decretarea la Alba Iulia a unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România nu a putut fi suportată şi acceptată de guvernanţii de la Budapesta, care au început să terorizeze pe cei care au făcut posibilă împlinirea acestui ideal, pe participanţii la acest act măreţ, pe liderii satelor şi oraşelor populate de români din teritoriile unde unirea nu devenise încă efectivă. 

Componenţii armatei secuieşti, încă din decembrie 1918, încep prigoana împotriva elitelor mişcării politice şi culturale din Ţara Beiuşului, torturând mutilând şi asasinând zeci şi zeci de persoane nevinovate, crime ce au culminat cu ridicarea, maltratarea şi asasinarea bestială, în noaptea de 3 spre 4 aprilie 1919 în localitatea Lunca (Ţara Beiuşului – Bihor) a lui Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş, trupurile lor mutilate fiind dezgropate dintr-o groapă comună de pe marginea unui pârâu în ziua de 19 aprilie 1919 când localitatea a fost eliberată de armata română şi aduse la Beiuş abia pe 25 aprilie fiind depuse cu onoruri militare (onoruri naţionale cum a scris presa vremii) în Amfiteatrul Cimitirului din Deal. 

Referiri: - Adunarea anuală a Reuniunii Femeilor Române din Beiuş şi Jur.    În:   Beiuşul (Beiuş). An. 2, nr. 21, 4 iun. 1922, p. 3 – 4; -Aniversarea morţii episcopului Mihail Pavel.   În:   Beiuşul (Beiuş). An. 5, nr. 23, 7 iun. 1925, p. 4; - Comunicări susţinute la sesiunile închinate semicentenarului unirii Transilvaniei cu România (Oradea 1960)… p. 37, 73, 80, 107, 108, 120; - Crăciun, Corneliu. Sub destinul care arde Ioan Buşiţia… p. 18, 21, 23, 24, 26, 27, 28; - De la Munte.  După 25 de ani.  În:  Beiuşul (Beiuş).  An. 1 , nr. 9, 31 iul. 1921, p. 2, 3; - Diaconescu, Mihail.  Sacrificiul. Roman.   Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1988.   (Viaţa şi activitatea martirilor Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş); - Faur, Viorel. Cultura românilor din Bihor…  p. 62, 64, 87, 93, 94, 97, 102, 103, 137; - Faur, Viorel. Din istoricul vieţii muzicale beiuşene (1866-1918).    În:  Crisia (Oradea). An. 6, nr. 6, 1976, p. 89-119; - Faur, Viorel.  Istoricul frământărilor pentru înfiinţarea şi consolidarea reuniunii de cântări “Lyra” din Beiuş.   În:  Crisia (Oradea). An. 7, nr. 7, 1977, p. 177-192, p. 183, 189; - Faur, Viorel. Pagini din lupta poporului din sudul Bihorului pentru afirmarea culturală (activitatea Despărţământului beiuşan al Astrei între anii 1898-1918).   În:  Crisia (Oradea). An. 8, nr. 8, 1978, p. 433-492, p. 444, 448, 457, 459, 460, 461, 468, 469, 474; - Faur, Viorel. Viaţa politică a românilor bihoreni (1849-1919)… p. 8, 9, 29, 34, 35, 40, 41, 42, 45, 55, 74, 76, 81, 82, 110, 113, 145, 151, 158, 159, 160, 178, 179. 188, 194, 205, 206, 213, (Ardelean, Iustin: 50, 78, 113, 133, 229, 231); - Iancu, Gheorghe.  Contribuţia Consiliului Dirigent la consolidarea statului naţional unitar român (1918-1920)…  p. 131, 132; - Mihoc, Blaga. Valenţele emancipării. Blaj, Editura Logos ’94, 2004, p. 135; - 1918 la români. Documentele unirii. Unirea Transilvaniei cu România. 1 Decembrie 1918. Vol. 7, 8… p. (7) 78, 99, 294. (8) 56, 57, 58; - Promoţia 1900 din Beiuş.   În:   Beiuşul (Beiuş). An. 5, nr. 23, 7 iun. 1925, p. 4. - Stolnicu, Călin. Bihorul strajă la hotare - Martiri, cărturari, iobagi.   În:   Gazeta de Vest (Oradea). 8 apr. 1934; - Tripon, A.  Almanahul Crişanei. Judeţul Bihor… p. 353. (I. I.)

Ioan Igna - Simion Suciu