S-a născut în anul 1824 – nu se cunoaște data cu certitudine. Unii istorici susțin că s-ar fi născut pe 4 iunie dar Avram Iancu ar fi declarat unui contemporan că s-a născut “pe vremea cireşilor”.
Puiul de moț născut în “Casa Iancului” din Vidra de sus era ager la minte
şi foarte cumpătat. Se spune că odată I s-a adresat tatălui său cu îndrăzneală:
“Tată, nu-i bună rânduiala de acum. Trebuie schimbată! Nu-i drept ca unii să
moară de flămânzi iar alţii să crape de sătui”. “Bine – zise tatăl – să se
schimbe rânduiala, dar cum? Hei, măi băiete, Dumnezeu să ne ferească de
sărmanul bogat şi de foamea săracului. Atunci e de rău …!”
Pare curioasă lipsa de date mai numeroase cu privire la viața lui
Avram Iancu până la 1848 şi după 1852 până la moartea sa. Din 1841, când
termină clasa superioară umanistică studiază filozofia, termină liceul piarist
la Cluj iar în 1846 îşi termină cursurile academice de Drept, căpătând “ cele
mai excelente atestate”, ce-I dădeau dreptul de a obţine imediat o slujbă dar
guvernul de la Cluj l-a refuzat pentru că “era plebeu”. Deşi după terminarea
studiilor s-a înscris “cancelist” la “tabla regească”, a rămas alături de
popor. Adunarea de la Blaj, din 3/15 mai, avea să confirma valoarea de
conducător a lui Iancu dar şi încrederea poporului în acesta. “Iancu a avut
până la moarte – spune Ilie Macelariu – o popularitate de nedescris, fiecare
moţ îi oferea cu drag tot ce avea”. Ca şi Horea, Iancu este ca un munte din
munţii lor dragi, cu cât te îndepărtezi de el, cu atât poţi să-l vezi mai bine.
Minţit şi trădat de împărat, după
sugrumarea revoluţiei, Avram Iancu lasă sabia, luând fluierul, drept simbol al
jalei ce cuprinse ţărănimea munteană nedreptăţită. Fugea de lume. Nu de lumea
sa din munţi, ci de societatea de atunci. Întrebat de un seminarist
“Dumneavoastră sunteţi Domnul Iancu?” acesta îi răspunde: “Nu. Sunt numai umbra
lui. Iancu e mort.”
Iancului nu-i plăcea să vorbească despre revoluţie, şi întrebat , a spus
doar atâta – “ că vaca lui cea neagră va făta peste 70 de ani”. ( Horia Ursu –
Avram Iancu, Ed. Tineretului, 1966). Extraordinară premoniţie – exact peste 70
de ani, la 1 Decembrie 1918 se îndeplinea visul de veacuri al românilor –
ROMÂNIA MARE.
Acum 10 ani, pe data de 5 februarie 2005, la inițiativa învățatorului Gheorghe M. David din Gurbești, lua ființă Filiala Beiuș a Societății Cultural Patriotice Avram Iancu.
Cu un an înainte, la Cercul Militar Beiuș avea loc spectacolul ”Cântecele Iancului”, spectacol ce a adunat mulți instrumentiști și soliști vocali care respectau memoria Crăișorului. Unul dintre aceștia a fost Gheorghiță David, cum îmi place mie să-i spun. După un an de la acest eveniment, cu ocazia unui parastas de pomenire la Capela Spitalului vechi, a avut loc, la Cercul Militar, adunarea de constituire a filialei. Care și-a început activitatea în forță, cu toate ca înafara de bunăvoință, pasiune și dăruirea membrilor, nu prea avea alte resurse. S-au organizat activități anuale - Concursul Avram Iancu - Crăișorul Munților, dedicat școlarilor din ciclul gimnazial, Expediția Pe urmele lui Avram Iancu, dedicată tuturor vârstelor, Pelerinajul la Țebea.
Pe de altă parte s-a insistat pe marcarea trecerii prin Beiuș a lui Avram Iancu. Asfel, la 6 februarie 2008 s-a dezvelit Placa Comemorativă ce marchează trecerea lui Avram Iancu prin Beiuș, pe peretele casei din Str, Burgundia Mare, nr. 21, unde Iancu, de câte ori ajungea în Beiuș, înnopta și se odihnea pe cuptor.
A urmat dezvelirea bustului Crăișorului, pe 30 septembrie 2010, moment foarte important atât pentru asociație cât și pentru Beiuș.
Dar, uneori nu toate funcționează așa cum ar trebui și atunci problemele trebuie rezolvate. Două sincope au fost în activitatea asociației și anume:
1. Desprinderea din Societatea Cultural Patriotică Avram Iancu din motive de divergență de idealuri, fapt pentru care Filiala Beiuș, conform statutului s-a autodizolvat și din acel moment a funcționat ca Asociația Avram Iancu Beius (13 decembrie 2009). Adica ”a murit regele”, ”trăiască regele” orim mai pe românește” aceeași Mărie, cu altă pălărie”. Transformarea filialei în asociație a fost benefică deoarece nimic nu-i mai scump ca independența. Meritul foștilor șefi de la Cluj, care au înțeles mișcarea beiușeană a constat în recunoașterea și aprecierea realizărilor asociației beiușene care, dacă ar fi rămas filială, ar fi fost mult mai slabe sau, poate că n-ar fi fost. Drept care le mulțumesc.
2. Dezvelirea bustului Crăișorului este o mare realizare mai ales că acest bust a fost ridicat prin contribuția a circa 300 de cetățeni. A existat și posibilitatea obținerii unor fonduri de la județ dar am preferat să facem lucrarea din banii noștri și cu sculptorul nostru, Sandu Crăciun, care a ridicat acest monument pentru o sumă modică. Eu, cel care a venit cu ideea, și nici Viorel Ianc, președintele asociației, și niciunul dintre membrii asociației nu am acceptat ca acest bust să fie umbrit de oarece intenții mercantile. Pentru că noi, demult, la școala din Șuncuiuș am fost învățați de profesorul Mircea Cosma că istoria nu se cumpără și nu se vinde. Și, de ce să nu recunosc că, la nivelul Beiușului, statuia Iancului e o pagina din istoria contemporană a urbei. Deci, am pus, oarecum carul înaintea boilor, adica am dezvelit bustul și după aceea am umblat după aprobarea amplasamentului. Care aprobare a venit mai repede de trei luni, atunci când ministrul Kelemen Hunor a pus ștampila pe documentul care atestă domiciliul lui Avram Iancu in Beiuș. Pe veci.
Mâine, la Beiuș va avea loc aniversarea a 10 ani de la înființarea Asociației Avram Iancu. Activitatea va începe la ora 12.00 la Stadion.
Ca membru fondator și fost vicepreședinte până în decembrie 2010 nu-mi rămâne decît să urez asociatiei și implicit membrilor său
LA MULȚI ANI ȘI MULTE REALIZĂRI!
Și pentru că, prin ceața timpurilor, îmi amintesc de un căpitan al Armatei României care, acum 25 de ani a lăcrimat în mica bisericuță din Apuseni, unde portretul Iancului era așezat alături de sfinți, le dăruiesc și vă dăruiesc acest film.
Și pentru că, prin ceața timpurilor, îmi amintesc de un căpitan al Armatei României care, acum 25 de ani a lăcrimat în mica bisericuță din Apuseni, unde portretul Iancului era așezat alături de sfinți, le dăruiesc și vă dăruiesc acest film.
Aflați mai multe accesând linkul http://suciusiminfo.blogspot.ro/#uds-search-results
