Motto:
Să nu uităm cine sântem, de unde vinim și să avem grije unde merem!
Și
uită-te așe trec zâlile, una după alta… Astăzi o fost marți, trei ceaasuri rele.
Ehe, poate n-o fost tăte tri așe de rele. No, zâceți voi:
De
bună demineață, m-am trezât, nu că am vrut eu așe de dimineață, nici că-s așe
de harnic – asară am uitat să trag firhoanjele și m-o trezît soarele. No, nu-i bai.
Cu ochii pănjinițî, m-am dus sa fac on cafei la cotiogău. Baiu mare-i că am
uitat să pun cafei și o ieșit on pișvaser de tătă frumusețea. Da nu-i bai, numa
oleacă de hibă, ca la oamenii mai vechi.
M-am
dus pă tărnaț să duhănesc și să îmi beau
cafeiu da mi-am pus și bucsa în jeb,
dacă are cucu de cantat, batăr astăzî să mă prindă cu bani în jeb că de o lună
tăt mereu mă păcălește. No, răsucesc io on duhan, îl aprind și aștept cucu. Cucu gândești
că o murit, nu să auzea de nici on fel. Găt de băut cafeiu, de duhănit și mărg
în casă; îmi iau hainele de lucru și când ies pă ușe, ce să vezi- cânta cucu
într-o veselie. Pui mâna la jebu din spate- bucsa în casă. Al dracului cuc. M-o păcălit și astăzi. Nu-i bai, și mâne-i o zî. Până la Sântămărie tăt îl prind io.
Afară
nu era prea cald, făcui niște chipuri cu maci roșii și cu telechiu, pă care vi
le arât și vouă.
Cum stăteam pă tărnaț, mi-am adus aminte că musai trăbuie cosâtă luhăra, că după ce o plouat, o crescut ca proasta. Mă duc la motor să mărg după benzină pântru coasă, dau să pornesc - nimnic. Mă uit pă la bumbii din bord și văd ca am uitat ventilatoru pornit. O mărs săracu, de ieri până s-o gătat bateria. No, nu-i bai, noroc că am lăsat motoru pă deluț, îl poci porni. Mă dusăi după benzină, am intrat și la bold să cumpăr duhan și mă apucai de coasă. Când coseam mai bine, iacătă vine Mitrea pă la mine, în povești. No, gata cu coasa că s-o rădicat roua. Așe că stătui la on păhar de pălincă cu Mitrea, duhănirăm și Mitrea s-o dus în treaba lui.
M-am
dus să leg porodicii și să pui ogârcăii pă ață, n-o fost greu numa că am călcat
o păsulă și doi ardei – numa bine că văzui încă doi ardei mâncați de
conoptiștiriță – nu-i bai – încă mai am vreme să pui alții.
Cum
botricăleam io pân grădină, o iesit soarele, numa bine că mă lovea în cap ca un
boncău. Fuga după clop. Da clopu nu-i. Cotai după iel cam on fărtai de ceas,
numa bine îl găsâi înt-o coșarcă, pă dulap, că l-o pus draga mea nevastă acolo,
să nu îl totolozască nepoții, că o fost duminecă la noi.
Numa bine gătai cu porodicii și ogârcăii, îi săpai oleacă și mă apucai să tomnesc
plasa de țânțari, nu că ar fi așe de mulți țânțari da îs multe muste și abdea
așteaptă să intre în casă. Cot după scule – ciocan ieste, șurubelniță ieste da
harapauăle nicări. Alt fărtai de ceas cotai după harapauă și le aflai după
candalău (fiteu ori șpor îi zâce pân alte locuri). No, treaba îi bună. Umblând
pă la candalău numa bine văzui că gherbevoșu nu mai îi bun. No, fă altu,
Sâmnioane!
Tulai
Doamne, și îi numa la amniazăzi… D-apoi până desară...
