miercuri, 14 iunie 2017

O dimineață ca tăte celelalte… (II)


Motto:

Să nu uităm cine sântem, de unde vinim și să avem grije unde merem!

Măi, măi, măi, cum mai trece vremea asta, ca on tren accelerat–rapid–ulterior, cum zâceam io când eram pruncuț: accelerat- da, rapid-da, da di ce ulterior, asta nu știu să vă esplic, poate am auzât la radiu, mai mult ca sigur că așe o fost că pân sat nu am auzât, sigurat. Mi-o plăcut mie cuvântul aiesta și l-am pus acolo că pruncii din sat aveau trenuri din laboșe și uale sparte; care era personal, care era accelerat, care era cursă ori rapid – numa a meu era accelerat-rapid- ulterior și mi-o dat măicuța și o uală roșie de tri litere pă care am pus-o locomotivă. Și Mama Nonă on lăboșel pic, pă care l-am pus în coada trenului. Am fost bun, nu-i așe? Da ce jocuri mai trăjeam, până sara, când să întuneca și vinea măicuța ori mama Nonă după mine cu urzâca să mă culeagă di pă uliță. Și io când le vedeam, lasam tăte jucăreile și zâceam la iepure puturos. Atunci nu erau jucărei ca și amu și nici părinții nu aveau bani să ne cumpere – ni le făceam noi din ce găseam pă uliță ori pân pod.
No, și cum zâceam, iacătă că o mai trecut o zî – io am strâcat ieri plasa de țânțari cu ramă cu tăt, în loc să le tomnesc da oi mere la Binș si cumpăr altă plasă. Cu rama mă descurc, o poci tomni.
Mă sculai de dimineață, udai porodicii, ogârcăii, zmeura și florile nevestei – căpșunile le-am lăsat în plata Domnului că îs culese de o săptămână, și m-am apucat de cosât, că mi-o mai rămas o șirincă de ieri. 
Meghiș, când coseam mai bine o vinit Mitrea în povesti, am stat la on duhan, pă iel l-am cinstit și cu o pălincă, io nu beu că am tensiune și nu-mi face bine, și povestirăm de vaci, de capre, de munca câmpului, până să făcu unsprăzece și on fărtai.

No, gata cosât tăt.


No, să dusă Mitrea în treaba lui, m- dus-i și io, strânsăi niște ștrofuri la coasă, că logăleau, gătai de cosât, și, să mă hodinesc oleacă, mă uitai on pic la televizor. D-apoi, batăr că am multe programe, (la alea ungurești nu mă uit că nu înțeleg nimnica) tăt nu avui la ce mă uita: colo o domnucă, cum să zâce, "gândești că-i isterica"? (am nimerit bine cuvântu?) urla de i să spărjeau bojocii, pă alt program doi domni să sfădeau ca la ușa cortului, ba accidente făcute de bețivi și oamini proști, mutai pă on film da pă tăte programile erau la fel – ori băiatu rămâne cu fata, o rămâne sângur și mere ca Moise-n pustii. Mai s\nt ;i file bune da alea le-o dat de atâtea ori că le știu pă de-a rostu. Mai greu cu serialele că nu știi cum să gată și musai trăbuie să aștepți multă vreme, pâna cănd îi gata “sezonu” și atunci începe altu – îi ca povestea lui Roș Cocoș, nu să gată în veci. Dădui pă muzică populară d-apoi ce văzui mă strânsă în spate – cântau niște nane îmbrăcate aproape ca la noi, da pictate pă la ochi și pă la buze, pline de inele și ciurcei de aur, că gândeai că-s luate de la on concurs de frumusețe și s-or îmbrăcat cu hainile greșite. Nu știu ce s-o întâmplat – horile, hainile ori nanele, da ceva nu să probolea. Ei, bietu Corila, ce fain o mai întindea, pă struna ceia groasă! Da Aurelu Draii? S-or dus de mult, Dumnezeu să-i hodinească!
No,  gata, ajunje cu jelania, doară nu-i nime mort! (poate doar sufletu românului îi oleacă mai mult beteag da cine știe ce mai aduce zâua și noaptea, să face el bine ocumva. Oricum, unii ne laudă că ne-am “integrat”. Așe o fi? Adică țâpăm hainile noaste noi și luăm hainile țâpate de alții. Faină treabă! )
Sătul de atăta “cultură” mă dusăi la agricultură, că porodicile, dacă le grijești, nu te păcălesc. Rupsăi copilii de la ele și țâpai niște mospilan pă păsulă, că s-o umplut de pepi.
După tăte astea, vinii să vă povestesc “știrile pă scurt“, cum zâc ăia de la tembelizor. Ioai, să nu uit să mă duc să împroștiu moșinoaiele făcute de guzunoi că de grija cânelui, pot face ce vreu iei.

Ăsta numa paznic nu-i. I să suie guzunoii pă cap...


No, să auzâm numa de bine, când ne-a fi mai rău să ne fie mai bine ca amu! Poate ne întâlnim mane, în târg la Binș. Nu vând că n-am ce, nu cumpăr că n-am cu ce da ma duc și io gură-cască pă acolo, că aiasta îi fără plată.
Doamne Ajută!

P.S.

Iară m-o păcălit cucu astă dimineață.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu