CHIRTOP,
Zosim*** S-a născut în anul 1868, Câmpeni, județul Alba. A încetat din
viață în anul 1953 la Râmnicu Sărat, județul Buzău A absolvit Gimnaziul
Superior de Stat din Sibiu. Între anii 1887-1891 a urmat cursurile Facultății
de Drept din cadrul Universității din Cluj, beneficiind de o bursă acordată de
Fundația „Emanoil Gojdu”. Definitivarea studiilor le-a obținut prin acordarea
titlului de doctor în științe juridice la data de 20 noiembrie 1893.
Activitatea juridică și-a început-o la Beiuș ca avocat. Pe lângă activitatea
juridică, Zosim Chirtop a fost membru al Partidului Național Român din
Transilvania, dar și membru al societății Astra militând pentru promovarea
valorilor românești. De pildă, la ședința din 26 septembrie 1903 a asociației
propune reabilitarea casei lui Avram Iancu din Vidra de Sus, lucru care s-a
realizat între anii 1903-1904. În anul 1911 Chirtop a fost prezent la Luduș la
adunarea Partidului Național Român, unde s-a discutat despre situația politică
existentă atunci și despre reforma electorală. Pentru ideile sale și pentru
susținerea cauzei românești de-a lungul timpului a fost pedepsit cu 3 ani de
închisoare pentru „vina” de a nu fi devotat statului Austro-Ungar. Pedeapsa
și-a ispășit-o la închisoarea de la Vác, unde mai multe personalități ardelene
au fost închise. A fost unul dintre susținătorii cauzei românești din
Transilvania. Acest lucru îl face, de pildă, să doneze în anul 1916, 100 de
coroane pentru orfelinatul din Blaj. Aceasta, dar și alte manifestări au dus la
arestarea sa, fiind întemnițat la Sopron. Înainte de Marea Unire a organizat
politic zona Munților Apuseni. Chirtop a fost membru al sinodului arhidiecezan
de la Sibiu între 1915-1918, reprezentând Cercul X Câmpeni. A fost conducătorul
Gărzii Naționale din Câmpeni în toamna și iarna anului 1918. A fost ales
delegat la Adunarea de la Alba Iulia din partea cercului electoral Trascău, cu
centrul la Câmpeni, din comitatul Turda-Arieș. A fost ales membru al Marelui
Sfat Național. După Unirea cea Mare, din 1918, a fost ales membru al
Consiliului Dirigent, iar, mai târziu, a fost numit „senator pe viață”. La 29
decembrie 1918 a fost numit de către Consiliul Dirigent al Transilvaniei
prefect al județului Turda-Arieș (1918-1920). După Marea Unire și preluarea
funcției de prefect, s-a implicat în reorganizarea zonei Arieșului. Tot în
această calitate i-a primit pe suveranii României, Ferdinand I și Maria, care
au vizitat orașul la 27 mai 1919. Familia regală a vizitat mormântul lui Mihai
Viteazul, localitatea Vidra de Sus și orașele Câmpeni și Abrud. Zosim Chirtop a
fost unul dintre apropiații episcopului Nicolae Ivan, întemeietorul Episcopiei
Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului. În anul 1920 a fost ales în sinodul
eparhial al Clujului, funcție care i-a fost reînnoită în anul 1921 și respectiv
în anul 1923, ca deputat mirean. În anul 1924 a devenit asesor consistorial, el
fiind cel care a contribuit decisiv la crearea Fundației „Nicolae Candrea”,
care avea ca scop înfrumusețarea bisericilor ortodoxe. Pe lângă aceste
demnități deținute, Chirtop a fost director al Băncii Doina din Câmpeni,
înființată în anul 1895, și membru în comitetul de conducere a Casei de
Economii Auraria din Abrud, începând cu anul 1925 și până în anul 1937. În anul
1926 a candidat pentru un post de senator din partea Partidului Național Român,
însă fără succes. Această postură o obține doar peste doi ani, în 1928, când
candidează tot pe listele aceluiași partid din partea județului Turda. Mandatul
l-a avut începând cu anul 1928 și până în anul 1931, pe durata guvernării
țărăniste. În plan personal a fost căsătorit cu Sofia cu care a avut patru
copii: Elvira, Bia, Virginia și Vasile. A murit în anul 1953 la Râmnicu Sărat,
dar nu în închisoare. În anul 1964 a fost deshumat și înmormântat la Câmpeni.
Referiri:
Răzvan, Neagu. Înfăptuirea unui ideal – România Mare. Centrul Rațiu pentru
democrație. Turda, 2018. p. 22; Românul, anul VI, Arad, nr. 39, din 4 martie 1916;
Ioan I. Șerban și Nicolae Josan, Dicționarul personalităților unirii. Trimișii
românilor transilvăneni la Marea adunare Națională de la Alba Iulia, Ed.Altip,
Alba Iulia, 2003, p.149. (S.S.)
