CIORDAȘ, CIURDARIU, Ovid */** Avocat. S-a născut în data de 31 martie 1903 în Beiuș. A încetat din viaţă la
data de 14 februarie 1986, în București. Este fiul martirului dr. Ioan Ciordaș. A avut doi frați: Amos Tiberiu
Viorel (născut în anul 1905 - decedat în anul 1906) şi Xenia (Scumpa, născută
în anul 1906). A urmat clasele primare în Beiuș. Apoi Liceul Samuil Vulcan, tot
în beiuș. În anul aprilie 1919, presimțind drama ce a urmat, și-a trimis
familia cu fratele său la Oradea[1] iar de
acolo au plecat la Brașov. Astfel că Ovid Ciurdaru Ciordaș finalizează clasa a
VIII a de liceu la Brașov. A urmat cursurile facultății de Drept la București
și la Cluj,
finalizându-le în anul 1926 și obținând diploma de avocat. ”Beneficiind de o bursă acordată de statul
român copiilor martirului dr. Ioan Ciordaș – cărora li se acordase și
distincția de “COPII AI NAȚIUNII” – Ovid Ciordaş Ciurdariu a studiat la
Facultatea de Drept, la Universitatea din Paris. A obţinut, în anul 1929,
Diploma de studii superioare în Drept Public și Economie Politică.”[2] Între
1930 – 1938 a fost avocat la BNR, apoi, între 1938 – 1940, director
administrativ la Uzina de vagoane Astra – Vagoane București. În anul 1939
participă la Conferința de la Oslo iar, începând cu 1 august 1940 a fost
delegat de către Ministerul Propagandei Naționale ca și Consilier de Presă cl.
I, pe lângă Legația Română Regală din Berlin. La Berlin s-a comportat ca un
demn urmaș al tatălui său. ”Dacă unii
s-au întrebat cum de am reuşit să leg în aşa de scurt timp atâtea relaţii
importante, într-o vreme când legaţia română era complet ignorată, răspunsul
este foarte simplu: din prima zi m-am informat şi am aflat cum procedează
omonimul meu de la legaţia maghiară şi am făcut la fel, căutând să-l depăşesc,
sacrificând bani, timp şi având mereu în faţa ochilor interesul Ardealului.”[3] Activitatea
în folosul națiunii a displăcut guvernului Antonescu, Ovid Ciurdaru Ciordaș
fiind retras și trimis pe front. În 1943 revine director la Astra până în 1945.
În anul 1948, a lucrat ca statistician șef la Direcția Generală de Statistică.
În 1949 a fost arestat fiind bănuit de ”activitate în cadrul reorganizării
ilegale a PNȚ Maniu. După eliberare a fost strungar la Fabrica Semănătoarea,
până în anul 1952 când a fost arestat
din nou pentru că între anii 1940-1942, când a fost atașat de presă la Legația
Română din Germania, a desfăşurat o activitate intensă pentru lărgirea
legăturilor româno - germane. A fost
încadrat într-o colonie de muncă (1953), pentru 60 de luni, fiind eliberat în
1955. După eliberare, pentru a-și întreține familia a practicat diverse
meserii: strungar, lăcătuș, impregnator, etc. S-a pensionat în anul 1963. Ani
de zile s-a luptat pentru recunoașterea luptei pentru realizarea Marii Uniri și
a meritelor tatălui său, reușind să susțină în fața secției de istorie
contemporană a Institutului de Istorie Nicolae Iorga comunicarea ”Aspecte din
viața dr. Ioan Ciordaș”. De asemenea, în luna decembrie a anului 1977 a
organizat un simpozion omagial la Beiuș, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de
la nașterea martirului Dr. Ioan Ciordaș.
Referiri: Degău , Ioan
(coordonator). Iancu, Diana. Contribuţii la cunoaşterea activităţii lui Ovid
Ciordaş Ciurdariu.În: Crişana tradiţională, VII. Pagini de istorie, etnografie
şi folclor Editura Primus. Oradea, 2016. pag. 9-20. (S.S.)
[2] Degău , Ioan (coordonator). Iancu, Diana. Contribuţii la cunoaşterea
activităţii lui Ovid Ciordaş Ciurdariu. În: Crişana tradiţională, VII. Pagini
de istorie, etnografie şi folclor Editura Primus. Oradea, 2016. pag. 11.
[3] Ciurdariu Ciordaș, Ovid. Notă privind activitatea mea de la Berlin în
cadrul Legaţiei Române în legătură cu arbitrajul de la Viena. În: Degău , Ioan
(coordonator). Iancu, Diana. Contribuţii la cunoaşterea activităţii lui Ovid
Ciordaş Ciurdariu. În: Crişana tradiţională, VII. Pagini de istorie, etnografie
şi folclor Editura Primus. Oradea, 2016. pag. 26.
