TĂMAȘ, Traian** Profesor, preot, deținut politic. S-a născut la 12 noiembrie 1894, în Satul Mic, județul Sălaj (după unele surse 1895), actualmente Satu-Mic, comuna Craidorolţ, judeţul Satu Mare. A încetat din viață la 8 martie 1978. A absolvit studiile secundare la Beiuș, în 1914,[1] urmând teologia la Oradea. La 1 septembrie 1919 a fost numit profesor suplinitor, iar la absolvirea cursurilor de la Facultatea de științe naturale din Cluj, a fost numit, în 1922, profesor titular provizoriu. A fost profesor de biologie, timp de 28 de ani la Liceul Samuil Vulcan. A publicat în mai multe periodice ale perioadei interbelice (Gazeta de Vest, Noua Gazetă de Vest, Glasul Bihorului, Unirea, Natura, Crișul Negru, Observatorul), textele sale distingându-se prin noutatea punctelor de vedere: ”nu erau expuneri seci, ci judecăți asupra relațiilor dintre om și natură, asupra posibilităților omului de a se adecva naturii, pentru a-și menține habitatul necesar conservării sale ca ființă”.[2] Spre exemplu sunt următoarele titluri de texte publicate în Gazeta de Vest, periodicul de la Oradea: Protecția naturii, VII (1935), nr. 1459 (12 apr.), p. 3; Muzeele naturii în Bihor, VII (1935), nr. 1490 (26 mai), p. 4; Rentabilitatea mineritului în Munții Bihorului. Protecția muncii naționale, VII (1935), nr. 1503 (13 iun.), p. 4; Beiușul, sediu al celui de al VIII-lea congres de geologie, II (1937), nr. 242 (5 febr.), p. 2; Mucenicii neamului, II (1937), nr. 260 (26 febr.), p. 2; Bicentenarul Blajului, II (1937), nr. 268 (7 mart.), p. 2; Parfum de primăvară, II (1937), nr. 282 (24 mart.), p. 1; Beiușul, sediu al celui de al optelea congres de geologie, II (1937), nr. 326 (20 mai), p. 2; Politica mineră sub raportul apărării naționale, II (1937), nr. 337 (4 iun.), p. 2; Ceva despre carierele de marmoră dela Vașcău. Elogii unui tânăr sculptor român, II (1937), nr. 345 (16 iun.), p. 2; Protecția naturii și îngrijirea peșterii dela Meziad, II (1937), nr. 354 (29 iun.), p. 3; Beiușul sediu al celui de al VIII-lea congres de geologie. Ipoteze asupra originii geologice a Băilor Felix și Episcopești, II (1937), nr. 405 (31 aug.), p. 4. S-a preocupat de îmbogățirea cu roci și fosile a Muzeului de istorie naturală al Liceului Samuil Vulcan. În 1939 era membru al Sfatului de Plasă al Serviciului Social Beiuș. S-a pensionat la 21 octombrie 1948. În 1951 funcționa ca profesor la şcoala elementară din Vaşcău.[3] ”Arestat şi Închis la Oradea pentru vina de a fi apărat credinţa catolică, a fost mutat după eliberare la diferite şcoli generale între care, ultima, la Gilău - Cluj. A murit la 8 martie 1978, fiind înmormțntat la Cimitirul Central Cluj de către preoţii ortodocşi Simu şi Brânzaş, deşi a cerut, înainte de moarte, fiului său, să fie îngropat de părintele Iosif Denderle, romano-catolic. De teama Securităţii însă, fiul său nu i-a respectat ultima dorinţă. A fost prezent la ceremonia prohodului şi părintele Nicolae Pura, alături de părintele profesor Eugen Popa. ´ Au căzut - spunea părintele Brânzaş în predica sa - pe rând stâlpii Liceului "Samuil Vulcan" din Beiuş, citadelă a culturii româneşti, (...) iar acum cade ultimul dintre ei, părintele profesor Traian Tămaş.” [4]
Referințe: - Pavel, Constantin.
Școalele din Beiuș 1828 – 1928. Librăria și Tipografia Doina. Beiuș, 1928. P.
265; - Crăciun, Corneliu. Sub destinul care arde – Ioan Bușiția. Editura Logos
94. Oradea, 2003. P. 99; - Soica, Sergiu. Eparhia Greco‑Catolică de Oradea şi
Securitatea în anul 1948.Editura Mega. Cluj Napoca, 2014. P. 90.
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/biserici/preoti_greco_catolici_6/preoti_greco_catolici_6.pdf (I.I. S.S.)
[1] Pavel, Constantin. Școalele din Beiuș 1828 – 128. Librăria și Tipografia Doina. Beiuș, 1928. Pag. 265.
[2] Crăciun, Comeliu, Sub destinul care arde. Ioan Bușiția. Editura Logos 94. Oradea, 2003. p. 99
[3] ACNSAS, Dosar 001192, Adrese‑Rapoarte cu privire la Greco‑Catolici, 1949–1955, vol. 7, fila 234. În: Soica,
Sergiu. Eparhia Greco‑Catolică de Oradea şi Securitatea în anul 1948.Editura
Mega. Cluj Napoca, 2014. Pag. 90. – 1. Tămaş Traian – profesor la Liceul Samuil
Vulcan, în prezent [1951] profesor la şcoala elementară din Vaşcău, soţia
acestuia domiciliază la Cluj, este funcţionară la o secţie financiară din Cluj,
motivul: are au băiat care urmează o şcoală superioară din Cluj, pentru a fi
mai uşor de a‑l întreţinere. 2. - 1949 ianuarie 2. Notă informativă despre
activitatea din mănăstirea de la Beiuş. Notă informativă163 Din informaţiile
primite în Beiuş, str. Molotov, nr. 28, există mănăstirea „Sfânta Maria”, unde
sunt 29 călugăriţe unite /catolice/ care până acum au fost repartizate cu
serviciul la Internatele Unite şi susţinute de Episcopatul Unit, însă după
preluarea Şcolilor de către Stat, ele au rămas fără serviciu şi întreţinere.
Trăiesc din banii colectaţi, precum şi din alimente de la populaţia Unită din
Beiuş. În această mănăstire există o capelă unde în fiecare dimineaţă la ora 5
se adună locuitorii din Beiuş de religie Unită, care nu au trecut la ortodocşi,
unde se ţine serviciu religios, la fel şi seara între orele 18–19. Din Oradea
au venit în mai multe rânduri preoţi uniţi, care au ţinut această slujbă şi au
spus că s‑a intervenit locului în drept, pentru aprobarea unei biserici, în
fiecare oraş din Ţară, pentru religia greco‑catolică unită. Profesorii de la
Liceul Mixt Beiuş, fostul Liceu Teoretic „Samuil Vulcan” şi anume: Popovici,
dr. Teiuşan Ioan, Fântânaru Ioan, Fântânaru Nicolae, Călugăru Constantin, Tămaş
Traian, Bruchental, Creţu Aurel, Musta Ştefan precum şi soţiile lor, care sunt
tot profesoare, au semnat la somaţia autorităţilor trecerea de la religia
unită, la religia ortodoxă, însă în scurt timp, au revenit asupra trecerii. Preotul
Munteanu Virgil şi Hetco Valeriu nu au semnat. Preotul Munteanu este susţinut
de populaţia unită din Beiuş, care colectează bani şi alimente pentru
întreţinerea acestui preot. Profesorii mai sus notaţi sunt şi preoţi uniţi,
care şi astăzi sunt în serviciul Liceului Mixt din Beiuş. Au mai existat trei
călugări în Beiuş, dintre care unul cu numele de Bonnet Iustin, fiind cetăţean
francez, a părăsit ţara, înapoindu‑se în Franţa, iar ceilalţi doi au plecat în
loc necunoscut. Spiritul acestora este agitat şi în cercul lor se discută
intens că Constituţia prevede cultul liber şi garantează acesta şi totuşi cu ei
s‑a făcut cea mai mare nedreptate.
[4]http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/biserici/preoti_greco_catolici_6/preoti_greco_catolici_6.pdf.
