NEUMANN, Ernest**. Rabin. S-a născut la 12 ianuarie 1917, în localitatea Ceica, județul Bihor. Părinții săi, Wilhelm Neumann și Berta, au fost salariați la o moară de ulei. A încetat din viață la 21 aprilie 2004 în Timișoara. A fost rabin și conducător comunitar și spiritual evreu în România, îndeplinind funcția de prim-rabin, apoi mare rabin al comunității evreilor din Timișoara (1949-2004). De mic era poliglot, vorbind maghiara, româna, idiș, ebraică și încă de la vârsta de patru ani a învățat să citească și să scrie în ebraică.
A urmat clasele
primare în localitatea natală, iar apoi gimnaziul izraelit ortodox din Oradea,
unde a luat și ore de Talmud. Și-a continuat studiile la liceul român unit
„Samuil Vulcan” din Beiuș, clasându-se pe primul loc la examenul de
bacalaureat, din cei 50 de absolvenți. Ulterior, a studiat între anii 1935-1940, la Institutul
Seminarului Rabinic Superior Országos Rabiképzõ Intézet Budapest din Budapesta,
la care, încă de la înființare, s-a pus condiția ca, paralel, seminaristul,
după trecerea examenului de admitere, să fie totodată student
al Universității de Științe Pázmlány Péter din capitala Ungariei, la
facultățile de filosofie, limbi semite și istorie orientală. A obținut, în
1940, titlul de doctor în filologie și istoria antică. După Diktatul de la
Viena a reușit să ajungă în țară, cu ajutorul unor contrabandiști, și a stat o
perioadă la sora sa, la București. Începând cu 3 aprilie 1941 a fost angajat al
comunității evreiești timișorene, lucrând atât ca rabin la sinagoga din
Fabric, cât și ca profesor la Liceul Israelit și ziarist. Sub pseudonimul „Năuneanu" a
colaborat la revista „Lupta patriotică", periodic al Uniunii
Patrioților (din care făcea parte și George Călinescu). A scris
articole pe teme de politică externă, comentarii, opinii despre evoluția lumii
și despre necesitatea modernizării postbelice. Neumann s-a căsătorit în 9 mai
1948. Soția sa, Edit Fuchs, era originară din Sighetu Marmației, a
supraviețuit deportării la Auschwitz. Între timp ”Lupta Patriotică” s-a transformat în
cotidianul „Banatul",
dar rabinul, căsătorit și având un copil, a renunțat la activitatea ziaristică,
deși i-a fost aproape de suflet. La 1 septembrie 1949, a dobândit, în alegeri,
titlul de prim-rabin al comunității evreiești neologe din Timișoara, ca urmaș
al prim-rabinului dr. Iacob Singer. A fost, totodată, un adept al
ecumenismului, fiind în relații foarte bune cu ceilalți capi ai bisericii din
Timișoara. Era un apropiat al mitropolitul Nicolae și al episcopului catolic
Sebastian Kräuter, cu credința ca „prin
mijlocirea credinței în același unic Dumnezeu, să facem pe toți păstoriții
noștri să devină o familie unitară, ținând seama de adevărul evidențiat de
profetul Maleahi: «Oare nu avem cu toții același Părinte ceresc, oare nu
același Dumnezeu ne-a creat pe toți?»”. Motto-ul său a fost o frază a
profetului Amos: „Căutați binele și nu
răul, ca să trăiți”.
Referințe: Crăciun, Petrișan, Ioan, Icoane de pe Crișuri, Editura Eurostampa, Timișoara, 2003, p. 213, 214. (S. S.)