RUBIN PATIȚIA (1841 - 1918)

 

PATIŢIA, Rubin**. Avocat, memorandist. S-a născut în familia preotului Ioan Patiţia la 21 august 1841 în Câmpeni. Bunicul patern al lui Rubin Patiţia a fost Ispas Patiţia, originar din Câmpeni, proprietar de moară şi comerciant. Tatăl lui Rubin Patiţia a fost Ioan Patiţia (1807-1877), preot ortodox în Câmpeni, apoi protopop, iar mama sa s-a numit Sofia. Familia Patiţia a avut în total şase copiii, trei băieţi şi trei fete. A încetat din viață la Alba Iulia, în 13 iunie (stil nou) 1918, la ora 6 dimineaţa, la mai puţin de şase luni până la Marea Unire, pentru care luptase toată viaţa lui. Avea 77 ani. Necrologul lui spune că "un bărbat a dispărut din mijlocul nostru, care a luptat". Este înmormântat în cimitirul Maieri din Alba Iulia, alături de soţia lui. Înmormântarea a avut loc pe data de 15 iunie (stil nou) 1918, la ora 15.

Şcoala primară a urmat-o în localitatea natală, Câmpeni, apoi a fost mutat la şcoală din satul Neagra (azi Poiana Vadului), unde funcţiona un dascăl cu o pregătire superioară, pe numele său Grigore Stănescu. După absolvirea claselor primare, Rubin urmează şcoala normală din Sibiu, unde a fost elev la o şcoală germană timp de trei ani. După absolvirea şcolii normale, urmează liceul românesc din Beiuş. Din cauza lipsei cărţilor româneşti, se mută din nou la Sibiu, la un liceu luteran de limbă germană. Ultima clasă a studiilor secundare o urmează la liceul românesc din Beiuş, iar  în anul 1862 primește diploma de bacalaureat. În același an se înscrie la Academia de drept săsească din Sibiu. În vara lui 1866 absolvă cursurile Academiei cu certificatul „excepţional”, fapt menţionat în paginile ziarului Telegraful Român. În continuare  își desfășoară activitatea, ca practicant la Tabla Regească din Târgu Mureş (1866-1867), vicenotar la Sedria orfanală şi asesor la tribunalul din Abrud (1867-1872). S-a căsătorit în anul 1870 cu Ana Raţiu (1850-1918) – fiica protopopului ortodox al Albei – Grigore Rațiu din Țelna, cu care a avut trei copiii, doi fii şi o fiică. În anul 1872, Rubin Patiţia este ales senator în magistratul din Alba Iulia, funcţie pe care o va ocupa până în anul 1878.  După 1878 profesează ca avocat în Alba Iulia.

Semnatarii Memorandumului –Ultimul din dreapta pe rândul din spate, Rubin Patiția

Activează în conducerea Partidului Naţional Român din Transilvania, făcând parte din delegaţia care duce la Viena în 1892 Memorandumul românilor transilvăneni. A fost judecat în procesul memorandiştilor ținut la Cluj între 7-25 mai 1894 şi condamnat la de doi ani şi jumătate închisoare. A fost închis în închisoarea de la Vác, în ziua de 19 iulie 1894. A fost eliberat din închisoare la 16 septembrie 1895, după ce executase ceva mai mult de un an de închisoare, de restul pedepsei fiind graţiat. A avut preocupări istorice vizând Ţara Moţilor. Tratează originea, şi luptele moţilor în secolele XVII-XVIII, îndeosebi răscoala lui Horea şi evenimentele din Munţii Apuseni din 1848-1849. Unele dintre lucrările sale au rămas în manuscris.

Scrieri: - Munţii noştri. Ţara Țopilor. Despre trecutul Munţilor Apuseni ai Transilvaniei. Date adunate din autori, manuscripte şi tradiţii de Rubin Patiția sen.  Partea I. Din cele mai vechi vremuri până la 1785, ”Tipografia nouă”, I. Moța, Orăştie, 1912; Postum: Amintiri din timpul Memorandumului. Note biografice și comentar, în: "Transilvania", organ al ASTREI, Sibiu, Anul 75, nr. 4-5, aprilie-mai 1944.

Referințe: - Patiția Rubin, Amintiri din timpul Memorandumului. Note biografice și comentar, în: "Transilvania", organ al ASTREI, Sibiu, Anul 75, nr. 4-5, aprilie-mai 1944, p. 282-308; - Enciclopedia istoriografiei româneşti…  p. 254;  - Polverejan, Şerban şi Cordoş, Nicolae, Mişcarea memorandistă în documente (1885-1897)… p. 13, 16, 17, 26, 110, 195, 232, 269, 270, 305, 320, 333, 340, 345.  (I.I.  S. S.)