POP, Sever (de Băsești)**. Avocat. Delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, reprezentând cercul Halmi (actual Halmeu). S-a născut în 25 august 1884 în localitatea Băița, județul Sălaj. Provine dintr-o familie de intelectuali români ardeleni, tatăl său, Dumitru Pop, fiind preot, iar mama sa, Maria, născută Frâncu, era din comuna Ciolt, județul Satu Mare (actual în județul Maramureș), fiica preotului Găvrilă Frâncu din localitate.
Studiile
liceale le-a urmat la Sibiu și Beiuș, apoi s-a înscris la Academia de Drept din
Oradea. Prin testament, unchiul lui Sever Pop i-a lăsat o sumă de bani pentru
finalizarea studiilor universitare, mai ales că acesta urmase specializarea
lui, cea juridică.
În anul 1912
și-a susținut doctoratul la Universitatea din Budapesta, iar în același an a
deschis un birou de avocatură în Halmeu, comitatul Ugocea unde a practicat
avocatura până în anul 1921.
Se căsătorește
în anul 1915.
Odată cu
izbucnirea Primului Război Mondial, a luptat pe frontul din Serbia. Este luat
prizonier și dus într-un lagăr de prizonieri din Sardinia.
În Italia s-a
înscris în „Legiunea Română” cu care revine în Transilvania. La finalul anului
1918, împreună cu avocatul Ioan Doboși, a organizat plasa și județul Ugocea,
adunarea de constituire având loc în data de 17 noiembrie. În aceeași perioadă
el a fost și cel care a organizat Gărzile Naționale.
A participat
la Adunarea de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, unde a fost ales și membru
în Marele Sfat Național. A fost delegat din partea cercului electoral Halmeu.
În contextul politic al anului 1919, în ziua de 30 ianuarie a fost urmărit de
un detașament militar maghiar și pleacă din județ, reușind să scape cu ajutorul
preotului Aurel Dragoș din Vama. În primăvara anului 1919, la 1 aprilie, a fost
numit judecător la Cluj, apoi, la cererea lui, a fost transferat la Șomcuta
Mare. Din această postură a demisionat și și-a deschis un birou de avocatură în
aceeași localitate, unde a activat până în 3 septembrie 1940. Odată cu cedarea
Ardealului de Nord s-a refugiat, fiind numit inspector de control la două
fabrici în Timișoara, iar din toamna anului 1941 a fost delegat ca
administrator general al bunurilor expropriate de la evreii din județul
Timiș-Torontal. Părăsește Timișoara și se mută în 3 septembrie 1943 la Baia de Arieș, județul Cluj-Turda, unde
fiica lui era căsătorită cu avocatul Sabin Cioară, și își deschide și el
cabinet de avocatură aici.
Referințe: - Membrii de drept ai Marii Adunării Naționale de la Alba-Iulia din 1
Decembrie 1918, lista publicată în „Gazeta Oficială”, Sibiu, nr. 1, 1/14
decembrie 1918; - dspace.bcucluj.ro/, accesat în 17 martie 2019, ora 11.30. (S. S.)
