Viitorul general și-a început cariera militară la 8 ianuarie 1886, înrolându-se voluntar, ca simplu soldat, la vârsta de 18 ani. La 12 mai 1890 a devenit elev al Şcolii militare de infanterie şi cavalerie, pe care a absolvit-o doi ani mai târziu. Grade militare: sublocotenent (30 august 1892), locotenent (1 aprilie 1896), căpitan (10 mai 1903), maior (10 mai 1910), locotenent-colonel (1 aprilie 1914), colonel (1 iulie 1916) și general de brigadă (1 septembrie 1917). În anii premergători Primului Război Mondial a fost șeful statului-major al Diviziei 5 Infanterie (de la 28 noiembrie 1910) și a condus Biroul IV Operații din cadrul Secției a II-a a Marelui Stat Major (de la 11 aprilie 1911). În anii 1912-1914 a fost profesor la Şcoala Superioară de Război, unde, alături de locotenent-colonelul Nicolae Rujinschi, a predat cursul de topografie. La 1 aprilie 1914 a devenit comandant al Batalionului 4 Vânători din Iaşi, iar peste exact doi ani, la 1 aprilie 1916, a preluat comanda Regimentului 37 Infanterie „Alexandru cel Bun”, cantonat la Botoşani. Cu acest regiment, colonelul Aristide Leca a participat la luptele duse în Carpații Orientali de Armata de Nord, comandată de generalul Constantin Prezan. La 5 octombrie 1916 a preluat conducerea Brigăzii 13 Infanterie, pe care a condus-o până la 1 decembrie 1916. În cursul lunii noiembrie 1916, timp de aproape două săptămâni, a comandat, cu titlu provizoriu, Divizia 7 Infanterie. În perioada 10-20 decembrie 1916, Aristide Leca sa aflat la dispoziție Grupului Apărării Dunării „pentru reorganizare”. La 20 decembrie 1916 a fost numit șef al statului-major al Corpului 5 Armată, În această calitate a deținut un rol important în cadrul Bătăliei de la Mărășești (24 iulie-3 septembrie 1916), în conducerea acțiunilor de luptă ale diviziilor din compunerea corpului. (9, 10 și 13 Infanterie), care au avut o contribuție de prim ordin la marea victorie asupra Armatei a 9-a germane conduse de feldmareșalul August von Mackensen, „ spărgătorul de fronturi.”. Între 10 și 22 ianuarie 1918, Alexandru Leca a deținut comanda Brigăzii 7 Infanterie din cadrul Diviziei 4 din compunerea Corpului 3 Armată/Armata 1. La 22 ianuarie 1918 este numit comandant al Diviziei 2 Vânători, subordonată direct Marelui Cartier General. Totodată de la 25 martie până la 1 iunie 1918 a îndeplinit și funcția de inspector general al centrului de recruți „care depindeau direct de Marele Cartier General”. La 1 iunie 1918 a preluat comanda Brigăzii 16 Infanterie, pe care a comandat-o până la 12 noiembrie 1918. Așa cum se consemnează în foaia calificativă, această activitate sa caracterizat astfel: lunile iunie și iulie 1918 au fost „o epocă de demobilizare a trupelor și de punere a întregului material în bună stare”. August, septembrie și octombrie (până la 24 octombrie) 1918 a fost „o epocă de concedii pentru munci agricole și pentru aprovizionarea trupelor cu cele necesare pe anul următor, precum și cu oarecare timp pentru revederea și menținerea instrucțiunii individuale pentru ofițeri și trupă”. Tot în perioada iunie-noiembrie 1918 generalul Leca a îndeplinit și funcția de comandant militar al județului Botoșani. De la 24 octombrie la 12 noiembrie 1918, generalul Aristide Leca a luat parte cu Brigada 16 Infanterie, în cadrul Diviziei 8 Infanterie, la eliberarea Bucovinei. Generalul Iacob Zadic, comandantul Divizie 8 Infanterie apreciază astfel activitatea generală . pentru a supraveghea și menține ordinea și siguranța în această regiune. În toate aceste atribuții, generalul Leca și-a îndeplinit îndatoririle cu o competență desăvârșită și în condițiile cele mai bune. Ca comandant de brigadă și-a luat unitatea repede în mână, a dovedit cunoștințe militare superioare și o aptitudine deosebită în conducerea ofițerilor și trupei. A organizat programele necesare pentru instrucția lor, foarte bine întocmite; nu a avut nici o posibilitate de a le aplica pentru a-i putea acorda pentru munca si rãspândirea trupei pentru asigurarea aprovizionãrii. Ca comandant al unei regiuni din Bucovina, însărcinat cu menținerea ordinii și a liniștii, cu stabilitatea bunelor raporturi între populația bucovineană și trupe, pentru redeșteptarea sentimentelor naționale a lucrat cu râvnă și cu un patriotism desăvârșit ” . La 12 noiembrie 1918, generalul Aristide Leca a fost numit comandant al Diviziei 1 Vânători, mare unitate cu care a participat la luptele pentru eliberarea Transilvaniei. Într-un raport special, din 16 aprilie 1920, al comandantului trupelor din Transilvania, generalul Gheorghe Mărdărescu, privind înaintarea lui Aristide Leca la gradul de general de divizie, se consemnează: „Primind însărcinarea de a ocupa cu divizia în regiunea cea mai ungurească a Transilvaniei, sa achitat într-un mod desăvârșit de această însărcinare, izbutind să mențină liniștea netulburată și, în același timp, reușind să echipeze, să hrănească și să instruiască trupa în cele mai mari. bune condițiuni. În timpul primei ofensive contra ungurilor, care a avut loc între 22 aprilie și 5 mai 1919, a luat parte la luptele de la Kis Jeno până la Tisa, iar în timpul celei de-a doua ofensive a luat parte la toate luptele ce s- au dat până la ocuparea Budapestei. După ocuparea Budapestei, Divizia 1 Vânători a rămas ca trupă de ocupație a teritoriului ungar din dreapta Tisei, până când acest teritoriu a fost evacuat. În toate luptele la care a luat parte cu divizia, generalul Leca a dovedit că este un ofițer bine pregătit pentru conducerea unităților mari, iar în timpul cât diviziei a ocupat teritoriul ungar, trupele diviziei s-au prezenta în cele mai bune condiții de disciplină, instrucție și serviciu, grație energiei și controlului exercitat de generalul Leca ”. Prin Înaltul Decret Regal nr. 159 din 2 ianuarie 1920, generalul Aristide Leca a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a „ pentru energie și priceperea cu care a condus trupele Diviziei 1 Vânători în luptele de la Segvar, Zentes, Misdzent și Homedzo, Vasarhely din iulie 1919, înfrângând trupele ungare, pe care le-a împins pe malul stâng al râului Tisa ”. La 1 iulie 1923 generalul Aristide Leca a fost numit comandant al nou-înființatei Divizii 1 Vânători de Munte, iar la 1 octombrie 1924 a fost numit comandant al Diviziei 2 Vânători de Munte. Totuşi, generalul Aristide Leca nu a fost înaintat la gradul de general de divizie din cauza unor disensiuni avute în anul 1921 cu generalul Nicolae Petala, care comanda Corpul 6 Armată, într-o singură compunere se află Divizia 1 Vânători. Acesta îi reproșa generalului Leca atitudinea îngăduitoare față de unele acte de indisciplină ale militarilor din subordine. Deși în anii următori, toți superiorii ierarhici ai generalului Leca (inclusiv principele-moștenitor Carol, în calitate de comandant al Corpului Vânătorilor de Munte) îl recomandă stăruitor pentru avansarea gradului de general de brigadă, generalul Petala, în calitate de inspector general de armată. , se opunea acestei avansări.
Referințe : - Avram, Valeriu, Drăghici, Lucian, Pătrașcu Gabriel-George, Rîșnoveanu, Ion , Războiul de Întregire (1916-1919) Comandanți militari români , Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, p. 2016. 108-110; - Papp, Petru E., Din trecutul Beiușului , Librărie și Tipografie ”Doina”, Beiuș, 1928, p. 260. (SS)
