LA MULȚI ANI, VASILE TODINCA!

 Vasile Todinca, omul care colindă Bihorul și adună nestemate etno-folclorice, prisăcanul care consemnează tradițiile și viața satului pentru cei care vor urma.

Vasile Todinca, profesorul dr. cu care sunt contemporan și căruia, din tot sufletul îi spun: LA MULȚI ANI, VASILE TODINCA! 

TODINCA, Vasile**  Cercetător științific I la Muzeul Țării Crișurile Oradea. S-a născut în 29 august 1960 în localitatea Prisaca, comuna Uileacu de Beiuș, județul Bihor, fiul lui Gheorghe Todincă  (Aurelu Sâii cum îl știu consătenii) şi Ana (Nuţa Vasalii Petri Lenchi).

A urmat școala primară în satul Prisaca iar gimnaziul în Uileacu de Beiuș. A absolvit Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș în anul 1979. După absolvirea liceului, urmează Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, pe care o absolvă în anul în 1985.

Lucrează ca muzeograf din anul 1990 și apoi ca cercetător științific principal gradul II din anul 2007, la Muzeul Țarii Crișurilor Oradea, Secția de etnografie. Este doctor în sociologie al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca din anul 2004. Începând cu anul 2017 este cercetător științific I la Muzeul Țării Crișurilor.

Teme de cercetare actuale: Mutații socio-demo-economice în universul satului contemporan din zona Beiuş; Antoniu Popp scriitor și folclorist bihorean;  Etnoturism în Tara Beiuşului; Mentalități și comportamente în lumea satului contemporan din Bihor (Zona Dobrești, Luncasprie, Pomezău). A publicat numeroase articole și studii de specialitate în volume și reviste de știință și cultură: „Studia Universitatis Babeș Bolyai” (seria Sociologia), ”Transylvanian Review”, ”Biharea”, ”Crisia”, ”Aletheia”, ”Familia” etc.

Distincții: Diplomă de excelență acordată de către Ministerul Culturii și Patrimoniului Național (2010); Premiul “Nicolae Cornățeanu” al Academiei de Științe Agricole și Silvice “Gheorghe Ionescu – Sisești”  pentru lucrarea Valea Iadului istorie, economie, demografie, etnologie, turism apărută la Editura Primus Oradea, 2016; ”Cetățean de onoare al comunelor Uileacu de Beiuș (2010) și Bulz (2017). În 2022 i s-a decernat titlul de „Cetățean de Onoare al municipiului Beiuș”. „Motivul acordării titlului de cetățean de onoare domnului cercetător științific Vasile Todinca este în semn de prețuire și recunoștință pentru implicarea în valorificarea științifică a patrimoniului etnografic, fiind un împătimit al cunoașterii lumii rurale. Cercetătorul Vasile Todinca adună, în paginile volumelor și studiilor sale, momente din lumea satului, lume în care fiecare lucru și persoană își are rolul său”, la care se adaugă și alte argumente de netăgăduit despre promovarea culturii populare și spirituale a Beiușului: „diferitele teme de cercetare despre satul contemporan din zona Beiușului”, „implicarea în manifestări de anvergură și cu rezonanță în spațiul public din municipiul Beiuș”, precum și „scrierile despre Beiuș”.[1]

Începând cu 24.11.2022 a fost desemnat să facă parte din Academia Elitelor Modelelor și Valorilor, alături de mari oameni de știință și cultură din România.[2]

Scrieri: - Sate românești. Mutații socio-economice, Editura Eikon, Cluj - Napoca, 2005; Sărbătoarea nunții, Editura Eikon, Cluj - Napoca, 2006; Valea Iadului, economie, demografie, etnologie, Editura Eikon, Cluj-Napoca,2007 (în colaborare cu Mariana Barburaș); Câmpuri socio-antropologice, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008; Universul pastoral cultură și civilizație, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009; Delani un sat din Țara Beiușului. Studiu monografic. (autor și coordonator) Editura Mega, Cluj - Napoca 2011 ; The Pastoral Universe Culture and Civilization, Editura Mega, Cluj - Napoca 2011. - Lumea satului românesc în răspunsuri la chestionarele Muzeului Limbii Române din Cluj, Editura Mega, Cluj – Napoca, 2012 (în colaborare cu Mihaela Bulc); Prisaca Beiușului, vremuire și rostuire, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2013 ; Marginalii, paradigme ale universului sătesc, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2014; Antoniu Popp scriitor şi culegător de folclor bihorean, Editura Primus, Oradea, 2015; Valea Iadului, istorie, economie, demografie, etnologie, turism, Editura Primus, Oradea, 2016 (colaborare cu Mariana Barburaș) ; Contribuția scriitorului și culegătorului de folclor Antoniu Popp la istoria literaturii române, Editura Primus, Oradea, 2017;  Turismul rural și agroturismul. Idei și oportunități de afaceri, Editura Primus Oradea,2019. A contribuit la Beiușul și lumea lui. Vol. VI. Oameni de seamă din Țara Beiușului, Editura Academiei, Cluj-Napoca, 2021, Turismul rural și etnoturismul: oportunități pentru o dezvoltare durabilă a Țării Beiușului, Oradea 2024.

Referiri: - Interviu, mai 2020. - Pușcaș, Cristina, Marginalul, O taină a universului sătesc. În: zidezi.ro, 1 septembrie 2014, accesat 21 noiembrie 2019, ora 17.45.  (S. S.)

---

[1] „Crișana”, 3 ianuarie, 2022.

[2] elite.mcb-institute.org/

PARASCHIVA (BABY) TOTH - LA MULȚI ANI!

 

TOTH, Paraschiva. Profesor, referent la Cercul militar din Beiuș.

S-a născut în 22 august 1951 în orașul Tășnad jud. Satu Mare. Părinții: Stier Ștefan - maistru zidar, Elisabeta - croitoreasa, sora Elisabeta - inginer proiectant. A absolvit Institutul de arte plastice "Ion Andreescu" Cluj, secția pedagogie. A fost angajată la Casa Armatei Beiuș în decembrie 1975, cu funcția instructor cu munca culturală. Pensionară din anul 2004. Colaborare cu Muzica Militară chiar și după pensionare. A activat în corul Casei Armatei, grupul vocal feminin, a colaborat la instruirea soliștilor de muzică ușoară și populară, care azi au devenit soliști profesioniști (Florina Hinsu, Corina Szatmari, Daniela Rada). Având o voce remarcabilă, a reprezentat Cercul Militar în diferite ocazii, în unele făcând duet cu Rozalia Ungur și acompaniate de Panfil Buran. A fost recompensată cu premii la activitățile locale și județene. A făcut parte din Corul Lyra. Deși anii au trecut, sunt aceeași voce frumoasă, și în prezent cântă în Corul Asociației Avram Iancu din Beiuș.

LA MULȚI ANI, ZOLI BOLDIȘ!

 Zoli Boldiș, un nume cunoscut în Țara Beiușului, atât ca dirijor al Fanfarei Militare din Beiuș, dar și ca organist al Formației „Simbol”, iar în ultima vreme ca dirijor al Corului Asociației Avram Iancu.

Personal, pot să vă spun că este omul de care mă leagă o lungă prietenie, din septembrie 1989 și până în prezent, colaborator, fost coleg de birou, iar în ultimii doi ani, instrumentist (braci) în Cvartetul de Muzică Tradițională „Șura Ușorilor”.

La mulți ani, prietene! Multă sănătate, bucurii și împliniri!

 

BOLDIȘ, Ioan Zoltan. Locotenent colonel (rtr). Șeful Muzicii Militare a Garnizoanei Beiuș. S-a născut la data de 26 august 1946 în Oradea, fiul lui Ioan și Maria Boldiș. Tatăl, de meserie cizmar, a lucrat ca muncitor la fabrica de încălțăminte ”D. Gherea” din Oradea. Pe lângă meseria de cizmar, din anii de ucenicie, a învăţat să cânte la flaut, urmând apoi cursurile Școlii Populare de Arte din Oradea, tot la flaut. A activat ca flautist în orchestra școlii, în formațiile artistice și muzicale ale întreprinderii. Mama casnică. La vârsta de 7 ani a fost înscris la Școala Populară de Arte din Oradea, la cursul de vioară al profesorului Boda Oskar. Clasele I–VII, la Școala medie nr 4, clasa a VIII-a de liceu, la Liceul nr 4 din Oradea, clasele IX–XII (1960–1965) a urmat la Școala de muzica din Cluj, specialitate Vioară la clasa profesorului Palocsai Zsigmond. În 1960 a absolvit Școala Populară de Arte. În septembrie 1965 este admis la Școala Militară de Muzică București. Absolvă școala la 15 august 1968, este înaintat la gradul de locotenent fiind repartizat funcția de Șef al Muzicii Militare a Regimentului 23 Mecanizat Beiuș. Pe lângă sarcinile de serviciu specifice funcției în care a fost încadrat  (organizarea,  prezentarea și conducerea de concerte de fanfară, spectacole de muzică populară și ușoară cu echipele artistice ale unităţii și ale Casei Armatei), a colaborat cu mai multe instituții de învățământ, unități economice și de cultură din orașul Beiuș: 1970 – 1972 profesor de chitară la secția din Beiuș a Școlii Populare de Arte Oradea;  profesor de chitară, vioară, pian la cursurile de specialitate organizate de Casa Armatei, Casa de Cultură, Universitatea Populară Beiuș. Colaborări artistice în calitate de instrumentist, vioară, chitară bas, chitară armonie, pian, cu formațiile artistice ale Casei de Cultură, Coop. Muncitorul, Spitalul orășenesc, Fabrica de mobilă Beiuș.

În perioada 1969–1972 la inițiativa profesorului de muzică Bruchental Mihai înfiinţează un cvartet de coarde compus din Lt. Boldiș Zoltan vioară 1, Doctor Biterman Anna vioară 2, Prof, Bruchental Mihai violă, Serg. Maj. Liboteanu Mihai violoncel. Cvartetul, abordând un repertoriu de piese clasice cât și compoziții ale prof Bruchental, a prezentat mai multe spectacole, concerte lecții, la Casa Armatei, la Universitatea Populară, cât și la Casa de Cultură Beiuș.

Abordând un repertoriu adecvat, (potpuriuri de dansuri populare, valsuri, colaje de cântece patriotice, cât și arii celebre din opere si operete clasice), de mare interes și succes s-au bucurat concertele de fanfară prezentate în parcul orașului, cât și în stațiunea Stâna de Vale, pe timp de vară, în după amiaza zilelor de duminică, cât și a zilelor de sărbători legale.

Trecerea prin garnizoană a subunităților  cu FANFARA MILITARĂ în frunte, intonând cântece ostășești și patriotice, cu diferite ocazii, Ziua Victoriei și a Eroilor, 9 mai, Ziua Armatei, 25 octombrie, Zilei Naționale, (23 august, 1 decembrie, zilelor Imnului Național și Drapelului Național, zilei de 11 aprilie 2007 – vizita MS Regelui Mihai I al României în Beiuș, cât și concertele de fanfară prezentate pe Stadionul de Fotbal din Beiuș, în pauzele meciurilor, susținut de echipa militară  ”Tricolorul Beiuș”, la Cercul Militar sau în oraș, au rămas amintiri plăcute în memoria locuitorilor urbei Beiuș.

În 30 decembrie 1971 a fost avansat la gradul de locotenent major, iar în 30 decembrie 1975 a fost avansat la gradul de căpitan. Datorită faptului că funcția de încadrare era de căpitan, nu a putut fi avansat în gradul următor. ”În 1981 - examenul de maior la Inspectoratul Muzicilor Militare. Comisie mare de 11 ofițeri superiori pentru 2 căpitani candidați (Cpt. Cătană Ștefan de la muzica din Sulina și Cpt. Boldiș Zoltan de la muzica din Beiuș). Rezultatul - Admis cu calificativul de FB pentru ambii candidați. În martie 1992, după 17  ani de ”CĂPITĂNIE”, am fost mutat la ordin, la Inspectoratul Muzicilor Militare, la biroul ”Repertoriu și arhivă muzicală”, funcție de maior, astfel că la data de 30 iunie 1992 am fost avansat la gradul de maior. Negăsind locuință și serviciu pentru soție, am solicitat sa fiu mutat la cerere înapoi la Beiuș.”

A înfiinţat și a condus mulți ani Formația de Estradă a Casei Armatei din Beiuș. De asemenea a fost membru de bază a formației Simbol.

Din 1995, când s-a desființat Muzica Militară, până în 30 iulie 1996 a fost ofițer 3 la biroul de cultură și pregătire psihologică a personalului unității. În 30 iulie 1996 a fost trecut in rezervă cu grad de maior. Ulterior, avansat (în rezervă) la gradul de locotenent colonel. 

         După anul 1995 a condus în continuare, pro bono, fanfara militară, care a continuat să funcționeze până în anul 2008, pe lângă Cercul Militar Beiuș, susținând ceremonialele din oraș. S-a pensionat în anul 1996.

Între 1996–2000,  voluntariat la Casa de Copii Beiuș - cerc de inițiere muzicală, chitară, pian, soliști vocali și grup vocal. Organizare de spectacole, cu și pentru copii de la CCB, cu diferite ocazii: Crăciun, sfârșit de trimestre sfârșit de an.

1999–2014, voluntariat la ONG de protecție socială, ”Bunul Samaritean Beiuș” și ”CASA FRANCESCO”, Project manager la ”ARCA lui NOE”, proiect ce se ocupa cu integrarea în societate cât și cu formare profesională, a tinerilor (mai ales fete, cu diferite grade de handicap mintal), provenite din centre de plasament, la vârsta de 18 ani.

Diverse lucrări, compoziții proprii și orchestrații pentru fanfară publicate pe pagina: https://fanfare.ro/zoltan-boldis/

Peste 160 de piese corale notate, armonizate sau rearanjate pentru Corul ”IOAN BUȘIȚIA” al Bisericii Greco-catolice din Beiuș.

Peste 200 de cântece diverse (religioase, laice, de muzica ușoară, populară) puse pe note, armonizate, aranjate, negativate, pentru copii și tineri de la ONG ”Casa Francesco”, ”Oratoriul Colț de Rai”, Bisericile Reformate și Romano-catolice din oraș.

Peste 20 de piese corale rearmonizate și aranjate pentru corurile Bisericilor, Reformate și Romano-Catolice din Beiuș.

Din 2016, împreună cu circa 20 de pensionari militari și civili, înfiinţează Corul bărbătesc ”Corala Beiusensis”,  care  susține spectacole cu diverse ocazii aniversare, Ziua municipiului Beiuș, Zilele Drapelului Național și a Imnului Național etc

Repertoriul conține peste 80 de coruri clasice, cântece patriotice, ostășești, populare, romanțe etc.

Din 2021 conduce Corul ”Asociației Avram Iancu Beiuș”, participând la concerte corale cu ocazii aniversare: concert de colinde ”Cu bucurie să cântați” în 2021, prezentat în bisericile ortodoxe, romano și greco-catolice din oraș, dar și în comuna Căbești (2021 și 2022), la serbarea pomului de iarnă, organizat de Primăria comunei.

Este membru al Cvartetului de Muzică Tradițională „Șura Ușorilor”.

 

ASTĂZI DESPRE ȘTEFAN DOCHIȚOIU

 Chiar dacă a trecut oleacă de la ziua sa de naștere nu pot să nu îi doresc, lui Fane Babanu, tradiționala urare: LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE! (și cu întârziere - mea culpa)

DOCHIȚOIU, Ștefan. Nume de scenă - Fane Babanu.

Plutonier adjutant. Instrumentist percuție, acordeon, orgă.

S-a născut în 7 august 1961 în comuna Săucești, județul Bacău, fiul lui Neculai și Catinca, țărani agricultori.

A absolvit școala generală în localitatea Schineni în 1976, iar apoi a urmat la Școala Militară de Muzică „Iacob Mureșianu” din București, pe care a absolvit-o în 1981. A fost pensionat pe caz de boala până în 1985 când a fost reactivat și repartizat la UM 01334 Beiuș, în 23 august 1985.

A funcţionat ca muzicant instrumentist în Fanfara UM 01334 Beiuş până în 1993, când a fost mutat instructor cultural artistic la UM 01343Z Salonta, unitate care, în 1995 a devenit 01177. A fost trecut în rezervă și pensionat în anul 2000, ca urmare a desființării unității.

A cântat cu formația Integral. A participat activ la activităţile la Casa Armatei, înființând în 1989 formația Ideal (Ștefan Dochițoiu, Costel Macavei, Adrian Govor, Gabriel Safrany), susținând concerte în unitatea militară, la Cercul Militar precum și în Ștei și alte localități din Țara Beiușului.

Formația Integral în 1988. De la stânga la dreapta: Gavril Safrany, Cornel Doble, Nicu Vesa, Ștefan Dochițoiu

 

Prof. univ. dr. medic SALVATOR CUPCEA (1908-1958)

 

       CUPCEA, P. Salvator **. Profesor universitar. Medic. Doctor în medicină. A fost fiul lui Petru Cupcea, preot și al Augustei Cupcea, născută Pteancu, fiica vestitului dascăl român, George Pteancu.

S-a născut în 8 august 1908 în Carei. A încetat din viața în anul 1958 la Cluj-Napoca.    

A urmat școala primară în orașul natal, apoi studii secundare la Carei, Oradea și Beiuş, studii superioare la Facultatea de Filozofie (1925) și facultatea de Medicină din Cluj (1939). 

Urmează cariera universitară ajungând profesor universitar, șef al catedrei de igienă (igienă specială). A fost remarcat, alături de prietenul său Alexandru Roșca, ca un pionier al psihologiei experimentale și al psihanalizei , studiind în special marginile sociale. Ulterior sa afundat în mișcarea de igienă socială și eugenică , specializându-se, de asemenea, în medicina genetică , antropologie biologică și criminologie. A fost colaborator al lui Iuliu Moldovan , a predat cursuri la Institutul de Igienă și Igienă Socială din Cluj o mare parte din cel de-al doilea război mondial, când se concentrează pe studiile inteligenței  diferitelor tipuri de corpuri.

.

Cupcea, al doilea din stânga, alături de Alexandru Roșca , Lucian Bologa , Nicolae Mărgineanu, Liviu Rusu, Teodor Bugnariu și alții, la (Institutul de Psihologie, în sau în jurul anului 1928)

După război a fost numit reprezentant al ţării noastre la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Între 1945-1947 este secretar general al Ministerului Sănătăţii. Și-a dat demisia din această funcție, revenind la Cluj. În 1949 este numit director al Institutului de Igienă din Cluj. A contribuit la organizarea, în Cluj, a primei facultăți de igienă, al cărei decan a fost mai mulți ani. Din 1950 a lucrat în cadrul unui colectiv de cercetare care a funcționat pe lângă Filiala din Cluj a Academiei Române. A ocupat mai multe funcţii cu caracter profesional: preşedinte al Societăţii Ştiinţelor Medicale, filiala Cluj (din 1951), decan al Facultăţii de Igienă, director al clinicilor universitare, şeful Catedrei de Igienă a IMF Cluj. Împreună cu acad. A. Moga a iniţiat primele cercetări din ţară asupra epidemiologiei bolilor cardiovasculare. A publicat studii şi comunicări. A întreprins campanii de igienizare . Până la deces (1958) a îndeplinit funcţia de director al Institutului de Igienă din Cluj. Moartea sa prematură, survenită în urma unei intervenții chirurgicale nereușite, a îndurerat profund lumea medicală. 

Despre Salvator Cupcea: ” În paralel cu Facultatea de Litere și Filosofie, Salvator Cupcea a urmat cursurile Facultăților de Medicină, care la acea vreme era parte componentă a universității clujene. Sa specializat în psihiatrie, încadrându-se la Spitalul de Neuro-Psihiatrie din Sibiu. Neîndoielnic, pregătirea psihologului sa îmbinat armonii cu cea de medic psihiatru și apoi de specialist de igienă mintală. Faptul că imediat după război a fost numit reprezentant al țărilor noastre la Organizația Mondială a Sănătății (OMS), ne îndreptățește să afirmăm că și-a dovedit valoarea ca medic. Până la deces a îndeplinit funcţia de director al Institutului de Igienă din Cluj. Când intra în amfiteatru - notează unul dintre foștii studenți ai lui Salvator Cupcea - acest gentilom cu o statură impunătoare, care era Șeful Igienei Generale, ținea o adevărată dizertație, care captiva auditoriului aducând la un procent de 100% frecvență studenților.

A peste 100 de lucrări în domeniul psihologiei, psihiatriei, igienei mintale, igienei generale, biotipologiei și sănătății publice și a fost membru al mai multor societăți științifice din țară sau străinătate.

Scrieri : - Silicoza și silicotuberculoza , Leon Daniello, Salvator Cupcea, Leon Prodan – ESPLA; Adaptarea socială , Ed. Institutului de Psihologie al Universității din Cluj, 1938; - Instabilitatea emotivă , F. Ștefănescu Goangă, Alexandru Roșu, Salvator Cupcea, Ed. Institutului de Psihologie al Universității din Cluj, 1936; - Teste pentru măsurarea funcțiilor mintale , Fl. Ştefănescu Goanga, Al.Rosca, S.Cupcea, Ed. Institutului de Psihologie al Universității din Cluj, 1940. Articole în ”Revista de Psihologie”: -   Constituția morfologică la bolnavii mintal (1941); - Încercarea unui sistem de psihopatologie constituțională evolutivă (1944).

Referiri : - Jurcău, Nicolae, Școala clujeană de psihologie – nava amiral a iei din România - Interviu cu Doamna Mariana Roșca , Editura Universității din Oradea, 2008; - ”Jurnalul de Satu Mare”, 8 august 2018; - https://wikimili.com/en/Salvator_Cupcea, 10 septembrie, 2010, - Ioan, Degău, Brânda, Nicolae, Igna, Ioan, Beiușul și lumea lui. Vol. IV . Editura Primus, Oradea, 2009, p. 866.    (II SS) 

ASTĂZI, DESPRE MINE

  

SUCIU, R. Simion (nume de scenă Căpitanu).  Locotenent colonel rtr. Șeful Cercului Militar Beiuş între 1989-1993 și 1998-2009. Publicist.

S-a născut în 3 august  1957 în Cluj–Napoca, primul fiu al lui Remus și Veronica  Suciu. Mai are o soră, Tica-Otilia, asistentă medicală.

Primele două clase ale școlii primare le urmează în localitatea Nadășu, judeţul Cluj. Mutându-se cu familia la Șuncuiuș, judeţul Bihor, continuă aici școala primară și gimnaziul. Urmează, apoi, studii secundare la Liceul teoretic din Vadu Crişului judeţul Bihor, pe care îl absolvă în anul 1976. După absolvirea liceului se angajează la Uzina de Autocamioane Brașov, după câteva luni fiind încorporat la UM. 01214 Ineu. În 1977, în urma examenului susținut, reușit cu media 9,61, este admis la Şcoala Militară de Ofiţeri Activi Tancuri şi Auto “Mihai Viteazul” din Piteşti - specialitatea Tancuri, pe care o absolvă în anul 1980 cu media 9,20, și gradul, locotenent. Este repartizat la R 21 Mecanizat Oradea, comandant de pluton tancuri, din 1982, locțiitor al comandantului Batalionului de Tancuri din același regiment, unde rămâne până în anul 1986. Din 1986 este mutat la ordin, comandant de companie la Regimentul 21 Tancuri din Oradea. Între 1987 şi 1989 urmează cursurile Academiei de Înalte Studii Militare, obţinând licenţa în Ştiinţe Politico-Militare, ca apoi ,între anii 1993-1995, în cadrul aceleiași academii, absolvă Facultatea de Comandă şi Stat Major și obține licența în ştiinţe militare.

Din anul 1989 este numit şeful Cercului Militar Beiuş, funcţie pe care o îndeplineşte între anii 1989-1993 şi din 1998 până în 2009. Între 1993 şi 1998 este mutat la ordin, în funcția de ofițer cu pregătirea psihologică și cultura la  Unitatea Militară din Beiuş. În anul 2000 a fost avansat la gradul de locotenent colonel.

A fost instrumentist (orgă electronică, chitară) dar şi cineast amator, pasionat în aceeaşi măsură de tehnica de calcul. Este autodidact.

A participat la mai multe concursuri şi festivaluri cultural artistice obținând mai multe premii printre care amintim: Premiul I la Festivalul artei şi creaţiei studenţeşti de la Galaţi din 1989, la secțiunea  solişti instrumentiști şi tot premiul I la grup instrumental; premiul 2 pe ţară, în 1979, ca interpret de muzică folk şi tot premiul 2 la categoria grup folk, în 1982. Fiind cineast amator, a realizat 7 filme pe peliculă de 16 mm, premiate la festivalurile: Felix - 1987, Toamna la Voroneț - 1988 şi Festivalul Artei şi Creaţiei Studenţeşti, București, 1989.

În perioada 1989-1990 a făcut parte din colectivul care a editat Cuvântul Liber, primul ziar beiușean după revoluția din 1989. A colaborat permanent la foaia Luna Cinstirii. Punând în aplicare abilitățile culturale acumulate, a desfășurat, în cadrul Cercului Militar din Beiuş, o apreciată activitate educativă şi artistică. A organizat evocări ale unor evenimente importante din istoria naţională şi cea locală, a unor personalităţi participante la aceste evenimente, precum şi manifestări ale diverselor cercuri care funcţionează în cadrul cercului militar. 

Odată cu numirea în funcția de șef al Casei Armatei a început o activitate rodnică cu Muzica Militară din Beiuș

A fost inițiatorul și organizatorul Festivalului Naţional de Poezie „Nichita Stănescu”- interpretare și creație, pe durata a cinci ediţii, începând cu anul 2001. În permanenţă a fost preocupat de descoperirea şi apoi instruirea şi creșterea unor mlădiţe dăruite interpretării vocale sau instrumentale a muzicii şi folclorului.

Din anul 2003, alături de Gheorghe Marinel David, Mirela David și Taraful ”Codrulețul” al Cercului Militar Beiuș, demarează un proiect de conservare a tradiţiilor etno-folclorice, materializat cu apariţia a trei CD-uri, editate de Cercul Militar, cuprinzând melodii populare autentice (1 vol.) şi colinzi (2 vol.), precum şi tipărirea culegerii de colinzi, Hoi scoală-te, hoi om bunu!, autori Mirela și Gh. M. David.

Începând cu anul 2000 constituie Fanfara Cercului Militar Beiuș, din foștii instrumentiști care funcționau ce șefi de depozite în unitatea militară, muzicanții pensionari și civili.

Începând din anul 2002, împreună cu Ioan Igna, Silviu Odobasianu şi Ingrid Oiţă-Igna încep o vastă acţiune de valorificare a cercetărilor locale de istorie culturală, editând, sub îngrijirea Primăriei Municipiului Beiuş şi a Cercului Militar, un important număr de documentare (27) pentru uz local.

Alături de Ioan Igna şi Gheorghe Marinel David editează, în perioada mai 2004–mai 2005, foaia de suflet Ţara Beiuşului, publicație locală de cultură şi turism cu apariție lunară, a cărei apariție a fost întreruptă datorită lipsei finanțării. Între anii 1995–2002 realizează emisiunea  săptămânală TV Glasul Oștirii, în rețeaua TVS Beiuş.

A constituit o bancă de date video şi foto, cuprinzând evenimentele importante din viaţa Ţării Beiuşului, din anul 1996 şi până în 2010, iar, după zece ani, pensionar fiind, continuă această activitate, prin realizarea de filme video, publicate pe canalul Youtube Simion R. Suciu-Nădișeanu. A publicat cu regularitate în ziarul militar Scutul Patriei, trimițând corespondențe de la Beiuș, iar în perioada 2010 -2012 a colaborat la ziarul „Informația de Vest”.

Cu profunde convingeri patriotice, se alătură prof. Gheorghe M. David și lui Viorel Ianc și înființează, la 5 februarie 2005, Filiala Beiuș a Societăţii Cultural Patriotice “Avram Iancu”, al cărei vicepreședinte a fost până în anul 2010, când s-a retras. În 2006 a propus ridicarea unui bust  al lui Avram Iancu în centrul Beiușului, prin subscripția membrilor organizației, fiind primul care a deschis lista de subscripție. Evenimentele tragice din 2006 - moartea soției de o boală incurabilă și, la șase luni, moartea tatălui îl afectează profund dar, reușind să depășească momentele grele, își continuă activitatea și definitivează proiectele începute. În 30 septembrie 2010, a fost dezvelit bustul lui Avram Iancu, în Parcul Central din Beiuș.  Datorită divergențelor cu președintele asociației, nefiind de acord cu anumite obiective ale acesteia, în anul 2011 s-a retras din Asociația Avram Iancu. În anul 2010 a fost ales președintele Filialei SCMD din Beiuș, iar în 1 februarie 2014 a demisionat.

Începând cu 24 aprilie 2010 publică pe blogul personal „Beiuș. Lumea lui Simion”.

Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, Filiala Bihor și redactor șef al publicației „Jurnalul Satului Căbești”. 

În primăvara anului 2023, împreună cu Zoltan Boldiș, Nicu Fărcuț și Gheorghe M. David au întemeiat Cvartetul tradițional „Șura Ușorilor” din Căbești, grup etno-folcloric care promovează muzica secolului XX, începând cu culegerile de folclor ale lui Bela Bartok și muzica vechilor lăutari din Țara Binșului, cântată la instrumente tradiționale (vioară, braci, fluier, caval, dambă) - https://youtu.be/uLr1bu9L_7s

A fost distins cu ordine și merite militare și civile.

Scrieri: - Coautor/autor ”Biblioteca Beiușului”, serie nouă, nr. 2-5, 7-10, 14, 16,18, 22, 23, 25, 27, 28. Beiuș, 2002 - 2008; - Am lăsat fluturii să zboare – versuri, Editura Buna vestire, Beiuș, 2007; - Beiușul și lumea lui – monografie- 4 volume. (colaborator),  Oradea, 2007 – 2009; - Ioan Hădăreanu, Sorin Ioan Cuc, 85 de ani de învățământ pedagogic în Beiuș (colaborator), Editura Emia, 2007; - Degău, Ioan, (coordonator), Odobasianu, Silviu, Suciu, Simion, Vizita Regelui Mihai I al României la Beiuș - 7 aprilie 2007, Oradea, Editura Primus, 2019;- Degău, Ioan, Suciu, Simion, Beiușul și lumea lui, vol. VII. Oameni de seamă din Țara Beiușului, Editura Academiei Române, Cluj-Napoca 2021; - Degău, Ioan, Școala Normală din Beiuș, Editura Primus, Oradea 2022 (contributor), Boldiș Zoltan, Simion, R., Suciu, A trecut fanfara militară, Editura Buna vestire, Beiuș 2023.