LA MULȚI ANI, VIORICA MIHAELA NEMEȘ!

NEMEȘ, Mihaela Viorica***.   Profesor. S-a născut la 9 mai 1975 în localitatea Toplița, Județul Harghita.

În anul 1994 a absolvit Liceul Mihai Eminescu din Toplița, cu calificarea învățător. În iulie 1999 obține Certificatul de abilitare pentru specializarea Educatoare. În 1 septembrie 2006 obține, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, Certificatul Gradul didactic I, iar în  2008, licența în Limba și literatura română, Limba și literatura franceză, urmată de Diploma de Master în Management educațional la Universitatea din Oradea, în anul 2010. 

Începând cu 1 septembrie 1995 a funcționat ca educatoare în Toplița, ulterior în Beiuș, până în 1 septembrie 2009. Din 1 septembrie 2009 până în 31 august 2011 este profesor la Școala cu clasele I-VIII ”Nicolae Popoviciu” Beiuș, apoi director la Școala cu clasele I-VIII Lazuri de Beiuș. Începând cu 1 septembrie 2011 este profesor la Școala Gimnazială ”Nicolae Popoviciu” Beiuș iar din 2014 este director la aceeași școală.

A participat în competiții de proiecte ca Inițiator și Manager de proiect și împreună cu echipa pe care a coordonat-o, a obținut finanțări pentru implementarea lor, de exemplu în competiția susținută de Petrom S.A., respectiv ”Țara lui Andrei”, în anii 2010 și 2011 școala a fost clasată între câștigători, având ca finalitate dotarea unui cabinet pentru copiii cu Cerințe Educaționale Speciale (5.000 euro). Este implicată în viața școlii ca și coordonator în proiectele naționale "Să învățăm să ne jucăm!" și „Tradiții și obiceiuri populare românești”, ceea ce implică mult mai multe responsabilități decât cele avute ca simplu cadru didactic. Ca expert în cadrul Corpului de Control al Ministrului Educației și-a îndeplinit sarcinile conform Ordinelor de serviciu primite. A coordonat proiectul educațional internațional ”Pentru Bucuria Sufletului” aprobat de MECTS în CAEN nr.43/2010. De asemenea a coordonat proiectul național „Să învățăm să ne jucăm” aprobat în CAEN 2013/A.10/poziția 15, proiectul național „Creșterea accesului la servicii de prevenție medicală primară pentru copiii și adolescenții din România. Alimentația sănătoasă și activitatea fizică în rândul copiilor și adolescenților din România” - Campania „VIAȚA” și proiectul național de Educație Ecologică și Colectare Selectivă „Școala Zero Waste”.

A participat la Forumul Educațional Magister cu tema „Cultura Digitală în Școala Secolului XXI”; Conferința Internațională științifică anuală „Dimensiuni Europene ale Educației, Cercetării și Inovării în Secolul XXI”; Simpozioanele „Gustă Știința 182”, „Gustă Știința 185”, „Gustă Știința 186” , „Roman Ciorogariu - spirit european”

Scrieri: - Lirica lui Lucian Blaga, 2008; coautor Educația omului de azi pentru lumea de mâine, Editura Universității din Oradea, 2010; -articolul Locul și rolul cadrului didactic în educația pentru cetățenia europeană în volumul Provocările noilor educații, Beiuș, 2010 - articolul Educația ecologică și rolul ei în educarea micilor școlari  în volumul Știința educării prin școală, familie și mass-media, Beiuș, 2014 - Zâmbete pentru viitor.

Referințe: Curriculum Vitae Mihaela Viorica Nemeș; Interviu 5 noiembrie 2019.  (N. S. O.)

VICTOR HODOR

             

HODOR, Victor**. Jurist. Primar Sighet. Prefect Bihor, Cluj. Publicist.

S-a născut în 9 mai 1883, în judeţul Maramureş. Urmează studii la Sighet, obține bacalaureatul la Beiuș în 1901, apoi urmează Facultatea de Drept.

La vârsta de 23 de ani, Victor Hodor îşi începe cariera administrativă. În 12 februarie 1906 este practicant administrativ, din 25 octombrie 1912 este pretor, iar din 1 mai 1919, primar al oraşului Sighet. Victor Hodor a fost delegat al României la Budapesta, Paris, Viena, Belgrad şi Praga şi a făcut parte din Comisia Româno-Maghiară pentru evaluarea bunurilor statului maghiar, preluate de statul român după 1918. În 18 martie 1920, Hodor este numit subprefect, iar începând cu 4 octombrie 1922, inspector general administrativ.

Inspectorul general administrativ Victor Hodor este numit prefect al judeţului Bihor, în 31 iulie 1923 dar în ianuarie 1924, este destituit din funcţie. Victor Hodor a fost, în două rânduri, prefect al judeţului Cluj: între 23 iunie 1927-4 octombrie 1927, respectiv în perioada 28 aprilie 1931–7 mai 1931. Prin Înaltul Decret Regal nr. 2.882 din 4 octombrie 1927, încetează delegaţia lui Hodor de a îndeplini funcţia de prefect. Din 13 mai 1930, prin Decretul Regal nr. 1.636 din 3 mai 1930, Victor Hodor, inspector general administrativ, a fost numit în funcţia de secretar general al Directoratului Ministerial IV Cluj. Prin decizia ministrului de interne nr. 4.971 din 18 mai 1931, Victor Hodor este însărcinat cu conducerea Directoratului. Din data de 15 iunie 1931 este din nou inspector general administrativ cu sediul în Cluj, iar la începutul anului 1938, Victor Hodor este secretar general al Ţinutului Someș. Fostul prefect a fost numit preşedinte al comisiei româno-cehoslovace, constituită în vederea predării registrelor de stare civilă ale comunelor de dincolo de râul Tisa cedate Cehoslovaciei.

Sighet 1940. Foto: teofil-ivanciuc.weebly.com/

Juristul Victor Hodor a fost şi publicist, colaborând la reviste de profil politic şi administrativ din epocă.

A fost decorat cu mai multe medalii: „Coroana României” în grad de Comandor, „Meritul Comerțului şi Industriei” clasa I, Ordinul iugoslav „Sfântul Sava” în grad de Mare Ofiţer.

Referințe: - Gyorke, Zoltan, Prefecții Clujului. Analiză prosopografică, În: Anuar Historica 2012. p. 313-314; - Degău, Ioan, Brânda, Nicolae, (coordonatori), Igna, Ioan, Beiușul și lumea lui. Studiu monografic. Vol. IV, Editura Primus, Oradea, 2009, p. 890; - Pavel, Constantin, Școalele din Beiuș, Tipografie și Librărie Doina, Beiuș, 1928, p. 254; - Lucăcel, Ioana, Crișan, Mircea, „Primari celebri care au schimbat decisiv istoria Maramureşului”, în: Gazeta de Maramureș, Baia Mare, 16 mai 2016;    (I. I.  S. S.)   

ARHITECTUL SORIN GAVRA (1929-2001)

             GAVRA, Sorin**. Conferențiar universitar dr. Arhitect. S-a născut în comuna Vașcău, la 1 mai 1929, fiul lui Vasile Gavra (zidar) și Maria Gavra (croitoreasă). A încetat din viață în anul 2001.

Între anii 1936-1941 frecventează cursurile școlii primare din Vașcău, iar între 1941-1944 urmează cursurile secundare la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș și, în continuare, la Liceul “Emanuil Gojdu” din Oradea (1945-1949), unde obține și diploma de bacalaureat.

Perioada anilor 1950-1952 reprezintă pentru el contactul cu producția, deoarece se încadrează în câmpul muncii la Consiliul popular (pe atunci Sfatul popular) al raionului Brad, în calitate de planificator la secția de gospodărie. Datorită unei vechi dorințe a familiei și având și aptitudinile necesare, va păstra tradiția de constructori a familiei (bunicul, Vasile Gavra, a fost zidar, tatăl său tot zidar, iar bunicul dinspre mama, Alexandru Coroi, pietrar).

Simțind și o chemare către activitatea artistică creatoare, el se îndreaptă spre Institutul de Arhitectură „Ioan Mincu” din București. După studiile făcute (timp de 6 ani), Sorin Gavra va obține titlul de arhitect, în urma examenului de stat susținut în anul 1957. Este repartizat, în același an, cu încă patru colegi, în municipiul Timișoara făcând parte din prima serie de arhitecți trimiși în provincie.

În acest an (1957) se înființează la Timișoara primul Institut de Proiectări pentru Construcții Civile și Industriale, unde lucrează neîntrerupt până în anul 1970, perfecționându-se în meseria de arhitect realizând proiecte pentru numeroase edificii și sistematizări de orașe, dintre care amintim: Sala sporturilor “Olimpia" din Timișoara, lucrare premiată de către Uniunea arhitecților din Republica Socialistă România (1969); „Universitatea din Timișoara”, lucrare, de asemenea, premiată de Uniunea Arhitecților (1967); „Detalii de sistematizare”, în orașele Timișoara, Reșița, Lugoj etc.

Ca urmare a activității sale este decorat cu „Medalia Muncii”, conferită prin Decretul nr. 632 din 17 septembrie 1969 al Consiliului de Stat.

Se căsătorește în anul 1960, la Timișoara, cu ing. Rodica Roșu.

În 1963 este trimis de către Uniunea arhitecților din Republica Socialistă România la Praga, pentru specializare. După reîntoarcerea în țară participă la o serie de concursuri naționale de arhitectură obținând succese răsunătoare: - Premiul I pe țară la Concursul național de arhitectură, la care au participat 60 de colective alcătuite din circa 300 de concurenți bine pregătiți, tema concursului fiind „O sală de sport de 2.000 de locuri”;   Mențiune la Concursul național „Casa de cultură din Oradea”. În anul 1967 este trimis, tot de către Uniunea Arhitecților din România, la Roma, unde continuă specializarea în domeniul arhitecturii, iar în 1970 este invitat să predea cursuri în calitate de lector la Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara, la secția de Arhitectură și Sistematizare, înființată în anul respectiv. În anul 1972 este promovat conferențiar, iar în 1976 obține titlul științific de doctor în Arhitectură, susținând teza de doctorat: Arhitectura populară din Țara Moților, prin care sunt scoase în evidență, pentru prima dată, valorile arhitecturale ale zonei Munților Apuseni. Între anii 1973-1974 este trimis, din nou, la specializare peste hotare, de data aceasta la Atena, unde va sta o jumătate de an, pentru studii în legătură cu „Istoria arhitecturii universale". Între 1970 - 1983 a lucrat în învățământul  superior timișorean, unde a predat Teoria și Istoria Arhitecturii la nou înființata Secție de Arhitectură din cadrul Facultății de Construcții din Timișoara, Institutul Politehnic Timișoara. Ca urmare a faptului ca în 1983 Facultatea de Arhitectură și-a întrerupt activitatea, nemaiprimind cifra de școlarizare din partea ministerului tutelar, Sorin Gavra și-a mutat locul de muncă la Uzina Mecanică din $tei, Bihor. Activând aici ca arhitect, între anii 1983-1989 a proiectat și s-a implicat efectiv la construcția elegantei și modernei Săli de sport ”Lioara” din $tei (1989). Din septembrie 1990, odată cu reluarea activității Facultății de Arhitectură din Timișoara, Sorin Gavra revine la catedră, unde a știut să le insufle studenților săi iubirea pentru această distinsă profesie. În anul 1996 își vede materializat un alt proiect, Monumentul Deportaților în Bărăgan, o structură metalică sudată, înălțată în mijlocul Parcului Justiției din Timișoara. De-a lungul anilor și-a expus desenele și acuarelele în expoziții personale din Timișoara, Arad, București și Muenchen, temele sale predilecte fiind peisajele din Țara Moților, dar și imagini foarte dragi din Grecia.

Proiecte

Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea 

: Între 1957 și 1970 a lucrat la Timișoara, proiectând: blocuri de locuințe la Timișoara, Lugoj, Oravița; locuințe individuale în Timișoara, Oradea, Vașcău, Gârda de Sus, Ștei; Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea (1967); sala de sport Olimpia din Timișoara (1969); Universitatea din Timișoara (1967), sala de sport ”Lioara” din orașul Ștei (în prima parte a anilor 80); baza didactică ”Gaudeamus” la Stâna de Vale; lucrări de sistematizare în Timișoara, Lugoj. Reșița, Oravița; monumentul de la Guruslău; Proiect pentru stațiile viitorului tren liniar aerian, ce urma să se construiască Cluj-Napoca. De asemenea, Sorin Gavra este apreciat și pentru activitatea sa extraprofesională, fiind un veritabil și talentat artist plastic.

Expoziții: expoziții personale de desene și acuarelă realizate în urma călătoriilor din Ungaria, Cehoslovacia, Italia, Grecia.

Publică articole de specialitate în revista „Arhitectura”.

Referințe: Degău, Ioan, Suciu, Simion, Laza Ioan, Beiușul și Lumea lui. Vol. VI. Oameni de seamă din Țara Beiuşului, ACADEMIA ROMÂNĂ Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca 2021, p. 461-462.

 

GEORGE PERENI (1842-1907)

 

PERENI, George**.  Preot. S-a născut în 28 aprilie 1842 la Domăneşti, județul Satu Mare. A încetat din viață în 21 iunie 1907 la Sătmărel. Originar, probabil dintr-o ramură a familiei Perényi, înnobilată în 1292 de către Andrei al III-lea. A încetat din viață în 21 iulie 1907, la 65 de ani de viață și 42 de ani de preoție.

A urmat cursurile Gimnaziului romano-catolic din Satu Mare. Liceul l-a absolvit la Beiuş în 1861, iar Teologia la Oradea, în 1865.

S-a căsătorit cu Irma Mureșianu, iar în 3 decembrie 1865 a fost hirotonit.

În anii de început ai preoţiei a slujit în părţile Aradului - Galşa, Şiria, Şimand, Cianaloş (Urziceni, județul Satu Mare) - dovedind patriotism, susținând lupta publiciştilor români (cazul Poruţiu).[1] S-a întors pe meleagurile natale, slujind două decenii, între 1874-1894 în parohia Ruşeni şi filia Hrip.

În 18 septembrie 1898 a fost ales președinte al cercului filial Sătmar-Mădăras al Reuniunii Învăţătorilor greco-catolici din Archidiaconatul Sătmarului. A fost unul dintre sprijinitorii vrednicului dascăl şi cantor Alexandru Anderco. De la Ruşeni a plecat în parohia Sătmărel, slujind acolo din aprilie 1894 până la repausare.

Referințe: - Câmpean, Viorel, Oameni şi locuri din Sătmar, Vol. II, Editura Citadela, Satu Mare, 2010, p. 26; - Câmpean, Viorel, 1913 - Sfintele Paşti la temniţa din Satu Mare, În: “Eroii Neamului”, Serie nouă, Nr. 6, Satu Mare, martie 2011, p. 21.  (S. S.)

---

[1] Simion Poruțiu (n. 1 octombrie 1867, Ceanu Mic, județul Cluj – d. 1 aprilie 1932, Turda, județul Cluj) Memorandist. Deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. De asemenea a fost secretarul Dr. Ioan Rațiu. Pentru acțiunile sale patriotice a fost arestat și achitat de 49 de ori în închisorile de la Szeged, Vacz, Cluj-Fellegvar sau la închisoarea Tribunalului Turda.

LA MULȚI ANI, GHEORGHE M. DAVID!

         DAVID, Gheorghe Marinel*/***. Profesor. Rapsod popular. Animator cultural. S-a născut la 20 aprilie 1969 în Beiuș, fiul lui Teodor și Marioara, domiciliați în satul Gurbești, comuna Căbești, județul Bihor.

A absolvit clasele primare la Şcoala Primară Gurbești, iar clasele gimnaziale la Școala cu clasele I-VIII Căbești. Începe clasele liceale la Căbești (prima treaptă de liceu), după care se transferă la Liceul Industrial Beiuș (azi Colegiul Tehnic „Ioan Ciordaș”).

După absolvirea liceului se angajează la FMG Beiuș, cu întrerupere, perioada când a efectuat stagiul militar. Ulterior funcționează ca învățător suplinitor la școlile din Goila (Comuna Căbești), Sohodol (Comuna Căbesti) și Meziad (Comuna Remetea). În același timp este și student al Colegiului Universitar Pedagogic „Vasile Goldiș” Arad, cu examenul de diplomă susținut în sesiunea iunie 1999 la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, cu specialitatea „Institutor-desen”. În anul 2011 și-a echivalat studiile de scurtă durată cu ciclul I de studii universitare de licență, specialitatea „Pedagogia învățământului primar și preșcolar”. Activitatea ca titular în învățământ și-o desfășoară la Școala Primară Telechiu (Comuna Țețchea-Bihor), Școala Primară Lazuri de Roșia (Comuna Roșia), Școala Gimnazială nr.1 Căbești (Comuna Căbești).

Învățător patriot, iubitor și păstrător al tradițiilor zonei, în unitățile de învățământ în care a activat a înființat și coordonat grupuri vocale (Țețchea, Meziad, Roșia, Căbești), grupuri instrumentale (Roșia, Căbești), formație de teatru (Roșia), ansambluri folclorice de cântece și dansuri (Roșia, Căbești). A fost membru al formației de dansuri populare de la Liceul Industrial Beiuș sub coordonarea prof. Emil Apostol dar și solist instrumentist al Tarafului „Codrulețul” al Cercului Militar Beiuș, dirijat de plutonierul adjutant șef (r) Panfil Buran și coordonat de lt.col. (r) Simion Suciu. Participarea la acest taraf s-a finalizat cu un cd-document de vechi melodii populare interpretate la fluier intitulat, sugestiv, De pe Valea Roșiei, lansat la Radio Timișoara în anul 2003. Coordonează Grupul vocal bărbătesc „Permanențe” din Roșia - Lazuri de Roșia, având în repertoriu colinde, pricesne, cântece patriotice, cântece folclorice. Face parte din Taraful „Dor bihorean” al Liceului Vocațional Pedagogic „Nicolae Bolcaș” Beiuș, condus de prof. Remus Decebal Lazea, ca instrumentist (fluier, taragot, saxofon) și consultant artistic. A fost, alături de pr. Emil Bota, inițiatorul festivalului de interpretare a pricesnei „Cântați Domnului, cântare nouă!” de la Roșia. Este membru fondator al cenaclului literar „Permanențe” Roșia și redactor la revista Cadențe. Este redactor șef al revistei ”Primii pași” și membru în colegiul de redacție al Jurnalului satului Căbești. Este membru al Coralei ”Beiusensis” din Beiuș. A publicat în revistele Țara Beiușului, Cadențe și în săptămânalul Crișana plus. Începând cu anul 2000 a fost o prezență artistică permanentă în peisajul cultural al municipiului Beiuș, alături de fiul său, prof. Vlad David, interpret de folclor și dirijor, absolvent al Facultății de Muzică din Oradea, secția Canto. Este membru fondator și vicepreședinte al Asociației Avram Iancu Beiuș din 5 februarie 2005.

Este căsătorit cu Mirela David, profesor la Școala Gimnazială nr. 1 Căbești și au doi copii: Vlad, interpret de folclor și dirijor și Daliana, studentă.

Scrieri: - Hoi, scoală-te, hoi om bun! culegere de colinzi din Țara Beiușului, Cercul Militar Beiuș, 2004; - Gurbești-vatră de istorie, 2010; - Păstrătorii tradiției, 2013; 2018; - Comuna Căbești. File de monografie, 2017. Recent, a ieșit din tipografie, volumul de poezii religioase Pași spre Lumină, Editura Buna Vestire Beiuș.

Referințe: Interviu, 11 ianuarie 2020.  (S. S.)