joi, 31 august 2023

DAMBA - UN INSTRUMENT UITAT

Damba, în secolul XIX și la începutul secolului XX, era un instrument utilizat în tarafurile de lăutari de pe Valea Roșie, județul Bihor. În localitățile Gurbești și Căbești s-a întrebuințat până după cel de-al Doilea Război Mondial. În Satul Gurbești, la o nană foarte bătrână, se mai păstrează un exemplar, dar nu dorește să-l dea, deoarece este foarte bun pentru... „păstrarea puilor de păsulă”...

Din discuțiile cu bătrânii am aflat că damba se mai numea și „scroafă”...

De altfel, damba, cu numele de „gordună” se mai utilizează și azi în secuime, iar în județul Arad are o soră numită „broancă”.

Damba are o formă octoidală, (nu ca și gorduna sau broanca, instrumente care păstrează forma unui violoncel), grif și cordar, ca la instrumentele cu coarde. De regulă are patru corzi, din mațe de oaie sau sfoară de cânepă cere sunt acordate în re.

Pasionat de folclor, anul acesta, prin aprilie am încercat să restitui o dambă, din informațiile primite de la bătrânii satului, și, sper eu că am reușit. 

Așadar, următorul pas a fost restituirea unui taraf, ceea ce s-a și întâmplat.

Așadar vă invit să urmăriți Qvartetul „Șura Ușorilor” la o repetiție, qvartet format din Gheorghe David - fluier, Boldiș Zoltan - braci, Răzvan Lupău - chitară și Simion Suciu - dambă.

Vizionare plăcută!




marți, 29 august 2023

LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE, VASILE TODINCA!

 


TODINCA, Vasile**  Cercetător științific I la Muzeul Țării Crișurile Oradea. S-a născut în 29 august 1960 în localitatea Prisaca, comuna Uileacu de Beiuș, județul Bihor, fiul lui Gheorghe Todincă  (Aurelu Sâii cum îl știu consătenii) şi Ana (Nuţa Vasalii Petri Lenchi).

A urmat școala primară în satul Prisaca iar gimnaziul în Uileacu de Beiuș. A absolvit Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș în anul 1979. După absolvirea liceului, urmează Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, pe care o absolvă în anul în 1985.

Lucrează ca muzeograf din anul 1990 și apoi ca cercetător științific principal gradul II din anul 2007, la Muzeul Țarii Crișurilor Oradea, Secția de etnografie. Este doctor în sociologie al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca din anul 2004. Începând cu anul 2017 este cercetător științific I la Muzeul Țării Crișurilor.

Teme de cercetare actuale: Mutaţii socio-demo-economice în universul satului contemporan din zona Beiuş; Antoniu Popp scriitor și folclorist bihorean;  Etnoturism în Tara Beiusului; Mentalități și comportamente în lumea satului contemporan din Bihor (Zona Dobresti, Luncasprie, Pomezau). A publicat numeroase articole și studii de specialitate în volume și reviste de știință și cultură: „Studia Universitatis Babeș Bolyai” (seria Sociologia), ”Transylvanian Review”, ”Biharea”, ”Crisia”, ”Aletheia”, ”Familia”, etc.

Distincții: Diplomă de excelență acordată de către Ministerul Culturii și Patrimoniului Național (2010); Premiul “Nicolae Cornățeanu” al Academiei de Științe Agricole și Silvice “Gheorghe Ionescu – Sisești”  pentru lucrarea Valea Iadului istorie, economie, demografie, etnologie, turism apărută la Editura Primus Oradea, 2016; ”Cetățean de onoare al comunelor Uileacu de Beiuș (2010) și Bulz (2017). ). În 2022 i s-a decernat titlul de „Cetățean de Onoare al municipiului Beiuș”. „Motivul acordării titlului de cetățean de onoare domnului cercetător științific Vasile Todinca este în semn de prețuire și recunoștință pentru implicarea în valorificarea științifică a patrimoniului etnografic, fiind un împătimit al cunoașterii lumii rurale. Cercetătorul Vasile Todinca adună, în paginile volumelor și studiilor sale, momente din lumea satului, lume în care fiecare lucru și persoană își are rolul său”, la care se adaugă și alte argumente de netăgăduit despre promovarea culturii populare și spirituale a Beiușului: „diferitele teme de cercetare despre satul contemporan din zona Beiușului”, „implicarea în manifestări de anvergură și cu rezonanță în spațiul public din municipiul Beiuș”, precum și „scrierile despre Beiuș”.[1]

Începând cu 24.11.2022 a fost desemnat să facă parte din Academia Elitelor Modelelor și Valorilor, alături de mari oameni de știință și cultură din România.[2]



[1] „Crișana”, 3 ianuarie, 2022.

[2] elite.mcb-institute.org/

Scrieri: - Sate românești. Mutații socio-economice, Editura Eikon, Cluj - Napoca, 2005; Sărbătoarea nunții, Editura Eikon, Cluj - Napoca, 2006; Valea Iadului, economie, demografie,etnologie, Editura Eikon, Cluj-Napoca,2007 (în colaborare cu Mariana Barburaș); Câmpuri socio-antropologice, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008; Universul pastoral cultură și civilizație, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009; Delani un sat din Țara Beiușului. Studiu monografic. (autor și coordonator) Editura Mega, Cluj - Napoca 2011 ; The Pastoral Universe Culture and Civilization, Editura Mega, Cluj - Napoca 2011. - Lumea satului românesc în răspunsuri la chestionarele Muzeului Limbii Române din Cluj, Editura Mega, Cluj – Napoca, 2012 (în colaborare cu Mihaela Bulc); Prisaca Beiușului, vremuire și rostuire, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2013 ; Marginalii, paradigme ale universului sătesc, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2014; Antoniu Popp scriitor şi culegător de folclor bihorean, Editura Primus, Oradea, 2015; Valea Iadului, istorie, economie, demografie, etnologie, turism, Editura Primus, Oradea, 2016 (colaborare cu Mariana Barburaș) ; Contribuția scriitorului și culegătorului de folclor Antoniu Popp la istoria literaturii române, Editura Primus, Oradea, 2017;  Turismul rural și agroturismul. Idei și oportunități de afaceri, Editura Primus Oradea,2019. A contribuit la Beiușul și lumea lui. Vol. VI. Oameni de seamă din Țara Beiușului, Editura Academiei, Cluj-Napoca, 2021.

Referințe: - Interviu, mai 2020. - Pușcaș, Cristina, Marginalul, O taină a universului sătesc. În: zidezi.ro, 1 septembrie 2014, accesat 21 noiembrie 2019, ora 17.45.  (S. S.)

vineri, 25 august 2023

ARON PETRUȘ (1925 - 1982)

 

PETRUȘ, Aron**. Ziarist, director tipografie. S-a născut la 25 august 1925 în localitatea Talpe, din apropierea Beiușului. A încetat din viață la 7 iunie 1982, la Oradea.

A urmat școala elementară la Talpe, iar liceul la Beiuș. A fost muncitor tipograf la Oradea până în noiembrie 1949, când a intrat, ca reporter, în redac­ția ziarului „Crișana” din Oradea, unde a îndeplinit și funcțiile de secretar general de redacție și redactor-șef adjunct. În 1971 s-a reîn­tors la tipografia unde și-a făcut ucenicia, de data aceasta ocupând, până la deces, funcția de director al întreprinderii.

A fost stimat și iubit, atât la Crișana cât și la în­treprinderea Poligrafică Oradea. La moartea lui Aron Petruș, revista Familia însera în nr. 6/1982, p. 15, următoarele: ”A fost un om cuprins de vo­luptatea muncii, dedicându-i-se cu întreaga sa ființă, sprijinit pe serio­zitatea lucrului bine făcut și pe un optimism funciar, pe o contami­nantă voie bună, care nu l-au pără­sit nici atunci când boala îl marca din ce în ce mai evident. Cu dis­pariția lui Aron Petruș, peisajul orădean sărăcește brusc, privit, mai ales, de la fereastra noastră, a celor ce trudim prin redacții și ti­pografii.  Stelian Vasilescu spune: “Am intrat în redac­ția „Crișana” în aceiași zi cu Aron Petruș, în noiembrie 1949! Ne-a legat, zeci de ani, o strânsă priete­nie, bazată pe respect reciproc”.

Referințe: - Vasilescu, Stelian, Oameni din Bihor 1940 – 2000. Dicționar sentimental, Editura Iosif Vulcan, Oradea, 2002, p. 483. (S. S.)

luni, 21 august 2023

LA MULȚI ANI, IOSIF TOCOIANU!

 




TOCOIAN, Iosif***.  Notar de stat. S-a născut în data de 23 august 1954 în localitatea Călugări, comuna Cărpinet, județul Bihor. Părinții săi, Alexandru și Iuliana au fost țărani, ulterior tatăl a fost miner.

A urmat școala primară și   gimnazială  în  Călugări, între anii 1961–1969. În perioada 1969 -1975 urmează Liceul  Pedagogic „Iosif  Vulcan“  din Oradea. 

Între 1 septembrie  1975-31  ianuarie 1976 și între 1  iulie 1977-31  august   1977 este învățător  la  Școala  Generală   Almașu  Mare,  comuna  Balc,  județul  Bihor iar din 01.09.1977-30.06.1987 este învățător la  Școala  Primară   Cresuia, comuna Curățele, județul Bihor. Între anii 1976–1977 efectuează stagiul militar la București, arma geniu, construcții, trecând în rezervă cu gradul de soldat. Între 1980-1985 urmează Facultatea  de  drept juridic  la  Universitatea „Babeș-Bolyai“ Cluj-Napoca. După absolvirea facultății, începând cu 01.07.1987 și până la 31.05.1989  funcționează ca  jurisconsult la Uniunea  Județeană a   Cooperativelor Agricole de Producție. Din 01.06.1989  până la 19.03.1990 este încadrat  inspector   principal   al  Consiliului  Popular  Beiuș, apoi secretar al Primăriei Orașului Beiuș până în 20.05.1990, când este ales și validat, pe listele FSN, deputat în Parlamentul României.

Dezamăgit de jocurile politice, în 16.04.1992 părăsește Parlamentul României, prin demisia din calitatea de deputat, revenind în Beiuș ca notar de stat la Notariatul de Stat Local  Beiuș. Începând cu 17.11.1995  este notar public în  Beiuș. În perioada mandatelor 1998–2001, 2000-2007, 2008- 2011, 2012-2017 este membru    al  Consiliului   Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România. În anul 2007 urmează studii postuniversitare, specializarea Rezolvarea   amiabilă  a conflictelor. Între 1992-1996  a fost  membru  al  Consiliului  Județean  Bihor (PD), între 1997-2000,  consilier  local  Beiuș (PD), de asemenea din iulie 2004 până la 16 decembrie   2004,  consilier local  Beiuș, când demisionează ca urmare  a dobândirii  calitații  de  Consilier Județean (decembrie 2004), funcție din care demisionează în aprilie   2005. 


Este interesat de activitatea culturală din Beiuș, are inițiativa ridicării unui  monument Eminescu la  Beiuș.

În acest scop, la 13.03.2008 înființează Asociația Culturală „Lioara” din  Beiuș, alături de poetul și universitarul Nicolae  Brânda, care  devine  președinte  al  Asociației, precum și prof.  Ioan  Aurel Dărăbăneanu,  prof. Pavel  Bența și prof. Gheorghe  Marinel  David. La 20 octombrie 2011 are  loc  dezvelirea monumentului Eminescu din Parcul Eminescu din Beiuș, sculptor  Ioan  Mihele,  executant  proiect, Sandu  Crăciun.

Scrieri: - Însoțitoarea de bord – roman, Editura Primus, Oradea, 2014; - Călugări, satul dintre ponoare, Editura Primus, Oradea, 2019.

Referințe:  Interviu, octombrie 2019.   (S. S.)

duminică, 20 august 2023

LA MULȚI ANI, CRISTIAN GAȚU!

 


GAȚU, Cristian***.  General de brigadă. Campion Mondial la handbal. Beiușean prin căsătorie. A făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, ca ofițer M.Ap.N., membru al clubului Steaua. A fost numit ”magicianul semicercurilor”, cel mai tehnic handbalist al tuturor timpurilor. Cetățean de onoare al municipiului Beiuș.

S-a născut în data de 20 august 1945, în București.

A urmat cursurile Liceului Mihai Viteazul din Bucureşti şi este absolvent al Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti. Fiu al reputatului gazetar sportiv din anii '40-'50 al secolului trecut, Petre Gaţu, campionul mondial de mai târziu a debutat în sport la echipa de fotbal "Tânărul Dinamovist", în anul 1953. Conform adevarul.ro, în tinereţe a fost şi vicecampion național la șah.

Prima întâlnire cu handbalul s-a produs ceva mai târziu, în 1958. Așa descrie Cristian Gațu întâlnirea cu handbalul: ”Vine iarna sfârșitului de an, când activitatea de fotbal era întreruptă (nu era Spania, Italia, Turcia, în schimb era zăpada cât cuprinde). Mă duc la școală și mă trezesc cu clasa aproape goală. Întreb unde sunt colegii mei și mi se spune că sunt la antrenament de handbal la sala Recolta și că sunt scutiți două ore. Când au revenit la școală, i-am întrebat ce fac și mi-au spus că joacă fotbal și că antrenorul este răcit. A doua zi, m-am dus și eu și am jucat fotbal. Și a treia zi, și a patra zi. A cincea zi, apare profesorul, când fotbalul era în toi, ne oprește și ne dă o minge de handbal și ne pune să jucăm. Mi-a fost rușine să ies de pe teren și am rămas!”. Cristian Gațu avea să înnobileze jocul cu mingea mică prin grația sa deosebită, pusă în slujba unei echipe de excepție nu doar a handbalului, ci și a sportului românesc. O echipă din care mai făceau parte, printre alții, Ștefan Birtalan, Roland Gunesch, Ghiță Licu, Valentin Samungi, Cornel Penu, Gheorghe Goran, Mihai Marinescu, Werner Stockl, sau Radu Voina. ”Constelația de valori s-a format în timp. Noi am fost o adevărată echipă. Când se vorbește de o echipă astăzi, se vorbește destul de strâmb. Pentru că o echipă nu înseamnă doar Cristina Neagu, de exemplu. Pentru că un jucător nu poate câștiga de unul singur o competiție într-un sport colectiv. Noi am pornit împreună și am fost tot timpul mesagerii acelei echipe. Iar faptul că astăzi, după atâtea zeci de ani, ne întâlnim, în fiecare miercuri, toți membrii acelei echipe campioane mondiale spune totul despre importanța acestei coeziuni, care s-a construit și se menține și azi.”

În 1963, Gaţu a renunţat definitiv la fotbal, dedicându-se în totalitate handbalului, sport în care a avut o carieră strălucitoare. După ce a trecut pe la Rapid şi Ştiinţa Bucureşti, a fost legitimat la Steaua, unde cunoaşte adevărata consacrare. Sub îndrumarea lui Ioan Knust Ghermănescu, a reuşit să se impună mai întâi la echipa de club, cu care a cucerit zece titluri de campion, apoi şi în echipa naţională, al cărei conducător de joc a fost mai bine de un deceniu. Palmaresul lui Cristian Gaţu este impresionant. "Magicianul semicercului", cum era supranumit, a jucat de 212 ori în tricoul naţionalei României, cucerind de două ori titlul mondial - Paris (1970) şi Berlin (1974). Este dublu medaliat la Jocurile Olimpice, argint în 1976, la Montreal, şi bronz, în 1972, la Munchen. Mai are în panoplia sa o medalie de bronz, cucerită la Campionatul Mondial din 1967 şi o medalie de aur, obținută la Campionatul Mondial Universitar din 1969. Tot la nivel internaţional, a câştigat cu Steaua, în 1977, Cupa Campionilor Europeni. În 1983, a revenit la clubul Steaua ca instructor la... sporturi nautice, iar între 1984 şi 1989 a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al grupării din Ghencea. Retras din handbal, după o experiență de antrenor-jucător în Italia, la Polisportiva Follonica, Cristian Gațu a revenit la clubul Steaua, unde a ocupat mai multe funcții în anii ’80, punându-și în valoare calitățile de lider, dobândite pe teren. Astfel, și el a avut o mică contribuție la marele succes al echipei de fotbal a Stelei, care a câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1986, organizând diferite turnee în Italia, pe baza relațiilor sale. Între 1989-1990, a fost şef al secţiei de fotbal la Steaua, apoi, între 1990-1991, şeful instruirii sportive şi vicepreşedinte. A fost secretar de stat în Ministerul Tineretului şi Sportului (1991-1993). Între 1993-1997, s-a aflat la comanda Facultăţii Militare de Educaţie Fizică. A fost Comandant al Clubului Sportiv al Armatei (1997-1998), iar între 1996-2002, a fost vicepreşedinte al Comitetului Olimpic Român. Cristian Gațu a fost președintele Federației Române de Handbal timp de 18 ani (1996-2014). A fost distins cu ordine şi medalii. Din 1970 este maestru emerit al sportului, iar în 2000 i-a fost acordat Ordinul naţional "Serviciul Credincios" în grad de ofiţer. În anul 2007 avea gradul de colonel în rezervă și a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) în retragere. Din 17 martie 2006 este Cetățean de Onoare al Municipiului București.[1] În 1972 s-a  căsătorit cu beiușeanca Tamara Craiovan, fiica lui Ion Craiovan, fostul președinte al Filialei de vânătoare Beiuș.  ”...am făcut cununia civilă într-o luni, pentru că duminică avusesem meci Steaua-Dinamo. Cununia religioasă am făcut-o sâmbăta, la Beiuş, de unde e soţia.  Am făcut nuntă frumoasă, cum e pe la noi, m-am culcat, a doua zi m-am trezit, mi-am luat bagajele şi am plecat în cantonament. M-am mai văzut cu ea peste şase luni.”

S-a implicat în dezvoltarea sportului beiușean, a sprijinit înființarea echipei de handbal a Colegiului Național ”Samuil Vulcan”.

Referințe: - Un interviu cu Cristian Gaţu - (născut în zodia leului 20 august). În: ”Crișana”, 6 August 2010; - Interviu monument cu Cristian Gaţu! Dă cărţile pe faţă: "M-am umilit la uşa lui Oprescu pentru a salva Oltchimul!" » Cine a fost mai bun: Gheorghe Tadici sau Radu Voina?, în: Gazeta sporturilor, 24 noiembrie 2014; - Dohi, Marina, Cristian Gațu, la 73 de ani. În 1974 a fost desemnat cel mai bun jucător din lume, În: ”Click”, 20 august 2018 - Socol, Bogdan. Cristian Gațu, liderul generației de aur a handbalului românesc. În: ”Elita României”, 9 mai 2019 (https://elitaromaniei.ro/cristian-gatu-liderul-generatiei-de-aur-a-handbalului-romanesc/, accesat în 16 octombrie 2019, ora 11.45).  (N. S. O.)



[1] „Adevărul”, 17 martie 2006.